„Cea mai memorabilă amintire este legată de momentul în care am făcut tranziția de la muzică, de la liceul cu profil muzical, la unul cu profil artistic. A fost o perioadă interesantă, o etapă de schimbări în viața mea. Atunci am renunțat la muzică și m-am dedicat sportului. Aveam 12 ani când am început să practic luptele greco-romane.

Antrenorul meu de lupte greco-romane a fost cel care m-a motivat cel mai mult. La doar 12 ani, eram cel mai mic din grupă, iar restul aveau 16-17 ani. Țin minte că îmi doream să fiu în grupa celor mai mari, care se antrenau la ora 5. Îmi era foarte greu să țin pasul, dar m-a învățat că diferența de vârstă sau nivel nu contează. Esențial este să fii mai bun pentru tine însuți în fiecare zi. Antrenorul îmi spunea deseori că sunt curajos și că muncesc mult, iar asta m-a ajutat să evoluez rapid.

De la o vârstă fragedă am simțit dorința de a câștiga bani, nu doar pentru a mă dezvolta profesional în sport, ci și pe plan financiar. Este un aspect esențial, deoarece fără resurse financiare este dificil să evoluezi. La 13 ani, am început să lucrez ca un simplu vânzător. Vindeam diverse produse pentru a câștiga câțiva bani pe zi. Am făcut asta timp de 3-4 ani, iar în acest interval m-am dezvoltat și am căpătat experiență.

După o perioadă de muncă ca vânzător, am început să mă ocup mai serios. La început, a fost doar o sursă de venit, dar treptat am realizat cât de benefică este. Apicultura poate salva vieți prin produsele naturale pe care le oferă, cum ar fi mierea, propolisul și polenul. Pentru mine, mierea a devenit un „doping” natural, un element care îmbunătățește performanțele fizice, atât pentru sportivi, cât și pentru toți cei care o consumă. Mă bucur să lucrez cu un produs pe care știu că îl pot recomanda cu încredere.

În 2022, la doar 17 ani, am început să activez ca antrenor personal la o sală de forță din Capitală. Îmi amintesc foarte bine primul meu client. La început, eram foarte motivat să reușesc în acest domeniu, iar conexiunea dintre mușchi și creier mi-a fost mereu ușor de înțeles. 

Cea mai complicată parte este oferirea cunoștințelor și energia pe care trebuie să o investești. Ca antrenor personal, ai responsabilitatea de a ghida clienții și de a le oferi soluții pentru problemele lor. Ei vin la tine cu așteptări și trebuie să le oferi nu doar un program de antrenament, ci și energie pozitivă, sprijin moral și motivație.

Probele la Gladiator Challenge au fost axate pe forță, agilitate și rezistență. Nu au fost ieșite din comun, dar au fost provocatoare.  Decizia a fost planificată din timp. La prima ediție mi-am dorit să particip, dar nu am avut posibilitatea din cauza unor circumstanțe personale și a lipsei de timp. La a doua ediție, însă, am spus că trebuie să fiu acolo 100%. 

Pregătirea mea a fost pe cont propriu. Din 2019, nu am mai avut antrenor. Mi-am stabilit singur obiectivele, am identificat punctele slabe și am lucrat la ele pentru a le transforma în puncte forte. A fost dificil, dar cu o dorință mare de a evolua, am reușit să mă organizez și să mă pregătesc corect. Gladiator Challenge a fost o experiență care mi-a demonstrat că pregătirea mea a fost solidă, deși întotdeauna este loc de mai bine.

În prima probă, am devenit lider, câștigând proba respectivă. Totuși, ca lider, am ales echipa printre ultimii, ceea ce a făcut ca ceilalți să își aleagă cei mai buni coechipieri. Echipa adversă a fost mai puternică, ceea ce ne-a dezavantajat.

În proba a treia, am participat într-o etapă foarte interesantă și dificilă. Una dintre sarcini era răstogolirea unei anvelope de aproximativ 130 kg. Eram cel mai ușor din echipa mea, dar am reușit să răstogolesc foarte repede anvelopa. Totuși, am avut un incident nefericit – am fost nevoit să mă opresc, deoarece anvelopa era pe cale să lovească un cameraman. Această întrerupere mi-a costat timp. La final, am ajuns la doar jumătate de metru în spatele primului loc.

Cred că cea mai importantă lecție este să nu subestimezi niciodată un adversar. Forma fizică, vârsta sau pregătirea unei persoane nu sunt întotdeauna indicatori clari ai performanței. În competiție, am văzut cum cei mai puțin masivi, dar foarte agili, reușeau să exceleze, iar cei masivi aveau dificultăți în anumite probe. Trebuie să fii mereu pregătit, indiferent de cine se află în fața ta.

Nu am avut gânduri de a pleca din Moldova, pentru că sunt convins că pot realiza tot ce îmi propun aici. Pentru mine, este foarte important să îmi dezvolt capacitățile acasă, să demonstrez că succesul poate fi obținut oriunde, atâta timp cât muncești. Nu locul face persoana, ci persoana face locul”, a povestit sportivul.

 

În ediția precedentă, invitatul nostru a fost președintele Consiliului Național al Tineretului din Moldova, Cristian Vizir.  Acesta ne-a povestit despre momentul care l-a motivat să schimbe ceva în societate, despre colaborarea cu Ministerul Educației și cât de deschise sunt autoritățile la inițiativele tinerilor. De asemenea, am discutat despre problemele tinerilor, printre care se numără și condițiile din căminele studențești.

Despre muzică am discutat cu interpreta Mădălina Țurcanu. De la primele note cântate în corul bisericesc, până la finala emisiunii Superstar, colaborarea cu Smiley, realizările în songwriting și primii pași în muzică, Mădălina ne-a vorbit despre parcursul ei artistic.

Am vorbit și cu președinta organizației ESN Chișinău, Mădălina-Mihaela Antoci. Aceasta a trăit în Franța, Italia și Portugalia, însă spune că cel mai bine este acasă, în țara noastră. A început cu studii în medicină, continuându-și apoi parcursul academic cu o specializare în marketing. Totuși, activitatea de suflet a tinerei rămâne voluntariatul.

L-am avut drept invitat și pe fotbalistul Fabian Pegza. Născut în Chișinău, sportivul și-a început cariera la Academia Zimbru, iar după o pauză de un an, a revenit cu forțe noi. Cu un sezon impresionant de 24 de goluri, convocări la Naționala Moldovei și vise de a juca în Europa, Fabian ne vorbește despre sacrificiile și munca din spatele succesului său.

Am discutat cu și actrița Victoria Manciu, care activează în acest moment la Teatrul Fără Nume din Chișinău. Deși la început a urmat un alt drum, studiind contabilitatea la colegiu, tânăra a simțit că adevărata ei vocație este arta actoricească.

---