„A fost un lucru pe care îl știam și de care eram convinsă încă din copilărie - muzica e calea mea. La vârsta de patru ani am cântat pentru prima oară într-un cor bisericesc. 

Prima mea apariție la TV a fost, de fapt, și prima mea apariție pe o scenă atât de mare – la WOW Kids, un proiect care s-a desfășurat la o scară destul de mare. Atunci am luat locul II, iar de acolo a început totul. Emoțiile au fost copleșitoare.

 După ce am absolvit liceul cu profil de arte, am stat aproape două luni gândindu-mă ce să fac mai departe. Am luat decizia abia în ultimele zile de vară, iar până la urmă am hotărât să merg la Academia de Studii Economice a Moldovei, la specializarea Relații Internaționale Economice, cu predare în limba engleză. Aceasta este, de asemenea, o latură care îmi place și mă reprezintă – diplomația –, și mi-aș dori să o urmez. Consider că un skill în plus nu strică niciodată și că fiecare om are mai multe talente, pe care ar trebui să le valorifice. 

Decizia de a participa la Superstar a fost una foarte spontană. Cineva spunea la un moment dat că deciziile spontane sunt cele mai bune, cele care fac istorie. Și cred că această decizie a fost, de fapt, cea mai bună pe care am luat-o până acum. Sincer, nu eram pregătită pentru ceea ce înseamnă Superstar. Inițial, credeam că este un concept neexperimentat și nu eram foarte convinsă dacă îmi doresc să-l urmez sau să-mi asociez imaginea cu el. Era un format testat doar în Statele Unite, iar televiziunea românească tocmai îl preluase ca franciză. Mă gândeam dacă vreau să risc.

De fapt, la primul casting, care nu era filmat, am fost atât de enervată de îmbulzeala și organizarea precară, încât chiar mi-am spus că nu-mi mai pasă dacă trec sau nu. Mi se părea ironic. Și, totuși, am trecut. Din fericire, am ajuns până în finală, ceea ce a fost o experiență extraordinară.

La al doilea recall, după ce am fost la castingul filmat, Smiley s-a apropiat de mine și m-a întrebat: Scuză-mă, tu o cunoști personal pe Antonia? Iar eu i-am răspuns: Nu, Smiley, de ce? Și el a spus: Uite, mi se pare că semeni extraordinar de mult cu ea, ca maniere, și mă gândeam că o cunoști personal și ai preluat ceva de la ea.

După aceea, am început să vorbim, iar el m-a întrebat: Ai experiență la studiouri, cu songwriting-ul? I-am răspuns că nu am deloc, dar mi-ar plăcea să încep să învăț. Atunci mi-a spus: Uite, te invit la mine la studio, dar va trebui să așteptăm să termini proiectul ca să putem începe să lucrăm.

După ce am avut mai multe sesiuni la București, am fost nevoită să mă întorc în Republica Moldova, deoarece liceul unde eram înscrisă mi-a transmis, printr-un răspuns de la Ministerul Educației, că ar trebui să repet clasa a 11-a. Am decis că nu vreau să mai pierd un an, așa că m-am întors înapoi în Moldova. Totuși, am zis că voi continua să fac naveta între aici și București.

Într-o noapte, m-am trezit și mi-am zis: De ce să nu fiu cantautor? De ce să nu-mi scriu propriile piese? Și, Doamne ajută, am reușit să trec peste prima încercare, care, ce-i drept, nu a avut succes. Totuși, pe parcurs, am început să primesc mai multe cereri de piese. 

În prezent, urmează să lansez o piesă luna viitoare, exact așa cum îmi place mie”, a povestit Mădălina.

În ediția precedentă am discutat cu președinta organizației ESN Chișinău, Mădălina-Mihaela Antoci. Aceasta a trăit în Franța, Italia și Portugalia, însă spune că cel mai bine este acasă, în țara noastră. A început cu studii în medicină, continuându-și apoi parcursul academic cu o specializare în marketing. Totuși, activitatea de suflet a tinerei rămâne voluntariatul.

Invitatul nostru a fost și fotbalistul Fabian Pegza. Născut în Chișinău, sportivul și-a început cariera la Academia Zimbru, iar după o pauză de un an, a revenit cu forțe noi. Cu un sezon impresionant de 24 de goluri, convocări la Naționala Moldovei și vise de a juca în Europa, Fabian ne vorbește despre sacrificiile și munca din spatele succesului său.

Prima invitată a proiectului a fost actrița Victoria Manciu, care activează în acest moment la Teatrul Fără Nume din Chișinău. Deși la început a urmat un alt drum, studiind contabilitatea la colegiu, tânăra a simțit că adevărata ei vocație este arta actoricească. Stagierea la Teatrul Laborator a fost momentul decisiv care i-a schimbat viața, iar din acea clipă și-a dedicat energia teatrului.

---