18,97 lei/l Motorină scade la 18,97 lei/l în weekend, benzină 22,32 lei/l conform ANRE 19,80 lei Cursul euro la BNM pentru weekend: 19,80 lei, dolar 16,89 lei, euro +0,003 lei 10,4 mld. lei Energocom venituri 10,4 mld lei în 6 luni, profit 394,8 mil lei datorită tarifelor la energie 16.900 Moratoriu pe 16.900 posturi bugetari în 2026 pentru creștere cheltuieli personal la 32,8 mld lei
„Lucrez 8 ore, primesc salariu doar pentru 4.” Judecătoarea Marina Rusu, apel la solidaritate cu copiii în brațe: Am ales programul redus ca să pot alăpta, dar primesc un volum de dosare exagerat

Judecătoarea Marina Rusu a decis să facă publică o problemă care o deranjează de mult timp, ca judecător și mamă în același timp, dar despre care toată lumea tace. „Sunt mamă a șapte copii. Doi sunt încă alăptați la sân, iar cea mai mică fetiță nu are încă 2 ani. Am decis să revin la serviciu cu program redus — 4 ore pe zi — așa cum prevede legea, cu pauza necesară pentru alăptare - 30 de minute. În realitate însă, lucrurile stau altfel. Mi se repartizează același volum de muncă precum colegilor cu program complet de opt ore și salariu integral. Și, în fiecare zi, sunt pusă în fața unei alegeri care nu ar trebui să existe - fie plec la timp, știind că nu am reușit să fac totul la standardul pe care mi-l cere conștiința profesională, fie rămân la muncă mult peste program. Au fost zile în care am rămas la serviciu până la ora nouă sau zece seara. În acele momente simțeam durere fizică reală în piept, pentru că corpul meu îmi amintea că sunt mamă care alăptează”, a scris magistrata.

Foto: colaj

„AM NEVOIE DE SUSȚINEREA VOASTRĂ 

Am ezitat mult timp să scriu acest mesaj public. Sunt judecător și sunt obișnuită să rezolv problemele prin proceduri, demersuri oficiale și răbdare. Dar sunt momente în care tăcerea nu mai este o soluție corectă.

Sunt mamă a șapte copii. Cinci dintre ei sunt minori. Doi sunt încă alăptați la sân, iar cea mai mică fetiță nu are încă doi ani.  

Din acest motiv am decis să revin la muncă cu program redus — patru ore pe zi — exact așa cum prevede legea, cu pauza necesară pentru alăptare - 30 de minute. Muncesc aceste patru ore și sunt remunerată pentru ele. Acesta este cadrul legal în care activez.

În realitate însă, zi de zi, lucrurile stau altfel. Mi se repartizează același volum de muncă precum colegilor cu program complet de opt ore și salariu integral. Și, în fiecare zi, sunt pusă în fața unei alegeri care nu ar trebui să existe.

Fie plec la timp, știind că nu am reușit să fac totul la standardul pe care mi-l cere conștiința profesională. Fie rămân la muncă mult peste program, nu pentru că așa este corect, ci pentru că altfel nu pot.

Au fost zile în care am rămas la serviciu până la ora nouă sau zece seara, pentru a examina dosare și a motiva soluții în mod responsabil. 

În acele momente simțeam durere fizică reală în piept, pentru că corpul meu îmi amintea că sunt mamă care alăptează.  Acasă mă așteptau copiii mei, exact în timpul pe care legea, teoretic, mi l-a garantat pentru ei.

Dreptul la alăptare este un drept al copilului si a mamei. Alăptarea nu este despre confort și nu este o alegere opțională. Este o necesitate biologică pentru sănătatea copiilor mei și pentru sănătatea mea. Este un ritm care nu poate fi amânat și nu poate fi negociat cu un program administrativ.

Am sesizat instituțiile și am cerut ceva firesc si legal: ca volumul de muncă să fie proporțional cu timpul de muncă achitat. Însă soluționarea acestei probleme a fost suspendată de către Consiliul Superior al Magistraturii pe termen nedeterminat. Iar efectele sunt zilnice și reale — asupra sănătății mele, asupra copiilor mei, asupra drepturilor salariale și asupra capacității de a respecta termenele legale într-un volum de muncă dublu față de timpul achitat.

Am decis să merg mai departe și am sesizat 29 de organizații naționale și internaționale. Pentru că nu este doar problema mea. Este o problemă de sistem. 

Și voi vorbi deschis despre răspunsurile primite, pentru că transparența este singura cale spre schimbare.

Cel mai dureros lucru pe care l-am aflat este că, practic, sunt prima femeie din sistemul de justiție care a solicitat oficial ajustarea volumului de muncă după revenirea cu program redus. Regulamentele nici măcar nu prevăd o asemenea situație. Ca și cum judecătorii, asistenții, grefierii ar fi doar funcții, nu și părinți, nu și oameni.

Vreau sa menționez că aceasta nu este doar o problemă a femeilor. Este și o problemă a bărbaților. Tații au același drept de a fi alături de copiii lor. Iar copiii au dreptul să-și vadă ambii părinți prezenți, implicați, disponibili.

Nu vreau ca drepturile copiilor și protecția maternității să existe doar pe hârtie. Vreau să funcționeze în viața reală. De aceea am ales să vorbesc. Cu calm, cu onestitate. Și cu speranța că, împreună, putem schimba lucrurile mult mai repede decât eu una singura.

Nu scriu acest mesaj ca un protest. Îl scriu ca un apel la solidaritate. Dacă această postarea vă atinge, vă rog să o distribuiți, să vorbiți despre ea, să nu o lăsați să treacă neobservată. 

Uneori, susținerea publică face mai mult decât procedurile legale lungi și tăcute”, a scris magistrata Marina Rusu, într-o postrae distribuită pe rețele.

În primăvară, magistrata Marina Rusu a dezvăluit detalii de groază despre boala grea pe care a reușit să o învingă acum câțiva ani. „Îmi amintesc panica și nopțile pe care le petreceam singură, în bucătărie, căutând pe internet „cum să-ți pregătești copiii pentru moartea mamei””, a scris magistrata pe rețele.

În iulie, Comisia Pre-Vetting a întrebat-o pe Marina Rusu de ce în 2019 nu a examinat 16 plângeri pe condiții inumane din penitenciare. „Am avut 215 dosare, făceam naveta la Cahul, 4 ore cu transport public, patru ore înapoi cu mașini de ocazii, 5 copii care puteau rămâne fără mamă, pentru că aveam suspiciuni la o boală incurabilă. Nu cer milă, dar abordare corectă”, a explicat atunci judecătoarea.

„Calific această procedură drept echivalentul expresiei de a „căuta nod în papură” - pentru că integritatea ori este, ori nu-i”, a declarat magistrata, la final de audieri repetate.

Rusu s-a arătat surprinsă de afirmațiile președintelui Comisiei PreVetting, Herman von Hebel, făcute în cadrul unui interviu acordat jurnaliștilor olandezi, despre pre-vettingul moldovenesc. „Von Hebel zice că cetățenii care au vizionat audierile publice ale Comisiei îl opresc uneori pe străzile Chișinăului și îl încurajează. „Bravo, continuați așa”, îi spun. „Avem nevoie de asta. În sfârșit, ceva se schimbă în Moldova!” Mie, de exemplu, îmi vin imediat în minte o mulțime de comentarii furioase de la cetățenii simpli ai Moldovei, cu privire la băutul ceaiului și întrebările către mama lui Ion Chirtoacă și, desigur, râsul legendar de la TV când a fost întrebat dacă are de gând să demisioneze după o investigație jurnalistică”, a scris magistrata.

La începutul lunii februarie 2023, Comisia Pre-Vetting anunța că magistratul Aureliu Postică, de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Ion Chirtoacă de la aceeași instanță, Marina Rusu de la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, și Alexei Paniș, de la Judecătoria  Chișinău, sediul Rîșcani nu au promovat evaluarea.

În vara anului 2023, Curtea Supremă de Justiție a admis contestațiile mai multor procurori și judecători, care au picat evaluarea pre-vetting, aceștia urmând să fie reevaluați de Comisie, potrivit hotărârii CSJ. Printre judecătorii care au depus contestații se număra și Marina Rusu.

În luna octombrie 2024, Judecătoarea Marina Rusu, candidată pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu a promovat evaluarea reluată. Decizia a fost luată întrucât magistrata „nu întrunea criteriul de integritate etică”.


Pub