„Cel mai de preț ce am văzut la părinții mei e că „bărbatul niciodată nu întinde mâna să lovească femeia”. În cazul meu a fost altfel și despre bătăi nu am povestit nimănui”, spune eroina interviului.
Marcela Ciubotaru s-a căsătorit la 21 de ani cu un băiat din alt sat, cu 2 ani mai mare. Și, deși recunoaște că nu a simțit fluturi în stomac, ea l-a ales, chiar dacă mama i-a zis, de la prima întâlnire cu părinții, că „mâța blândă, zgârâie rău, treaba ta, dar pe urmă să nu te jelui”.
„Îmi spunea că „dacă n-ai să fii a mea, nu vei fi a nimănui”, că îmi va îndeplini orice dorință și eu visam.
Era o deprindere foarte strânsă. Dragostea se manifestă diferit și ne-am căsătorit, explică ea.
După nuntă, Marcela a aflat că este însărcinată. Ea a rămas acasă, iar soțul a mers în Rusia, la lucru.
„În 5 luni mi-a trimis doar banii care trebuiau întorși la o bancă, mai mult nimic. A venit de acolo beat, fără niciun ban, că ar fi fost furați în tren”, spune femeia.
Odată cu apariția copiilor, relația lor a început să șchiopăteze. Inițial, soțul era gelos pe copii, că ar fi rămas fără atenția soției.
„Ochelarii mei roz au început să crape. A început să fie gelos - să nu mă machiez, să nu port fuste, rochii mai sus de genunchi.
O dată vorbeam cu el, când era în Rusia și fetele au auzit voce de femeie, care îl striga. El a negat totul, dar sunt sigură că avea pe cineva acolo, pentru că atunci când a venit și-a schimbat total comportamentul. Îmi controla timpul, când mă duceam la o prietenă, cât timp pe drum, cât stau acolo - a început să mă învinuiască prostește de orice. Am găsit la el în telefon mesaje, sunete, dar numerele nu erau înregistrate. Unele mesaje erau șterse”, își amintește Marcela.
Când soțul s-a mutat cu lucrul în Germania, ei doi au avut o discuție, în care ea i-a spus să ia o decizie, că așa nu se mai poate.
„El mi-a spus - eu cu tine nu divorțez, că m-am deprins cu tine, dar eu nu pot să țin la două familii, așa că hotărăște tu”, povestește femeia.
Relația a degradat și mai mult, duceau o viață separată în aceeași casă, dar dormeau pe paturi diferite.
„Cât era plecat, eu eram liniștită. Când venea acasă, era coșmarul. Nu știu cine era femeia cu care trăia în Germania, dar aici în sat a avut relație cu o altă femeie.
Acolo nu știu pe cine avea. Am întrebat-o pe cumnata mea, care tot era acolo, iar ea mi-a spus că nu… probabil nu a vrut să iasă chiar din gura ei.
Una dintre femeile cu care a fost este o fostă prietenă - un om în care am avut încredere”, spune ea.
„Eram bătută, cu pumnii”
Primul pumn l-a primit încă înainte de nuntă, dar Marcela l-a iertat, mirele motivând că „era beat și nu se va mai repeta”. Cu violență a început căsătoria și cu violență s-a încheiat.
„A sărit deasupra mea, m-a apucat de gât și spunea „eu te mântui”. Fetele au văzut și au suferit o criză foarte mare. Au fost afectate psihologic. Fata era palidă, apatică, de o ureche nu auzea deloc”, povestește Marcela despre momentul când i-a spus lui totuși să plece.
De atunci a început calvarul. Una dintre fete a fost diagnosticată cu o tumoare la femur, a doua - cu displazie. Ambele au stat multe săptămânii în ghips, au fost în depresie profundă. Una dintre fete este pe tratament permanent, cu ajutorul mai multor moldoveni, care muncesc în Italia. S-au mobilizat oamenii și au ajutat-o să cumpere primele doze de medicamente necesare, iar tatăl cerea dovezi că e în spital, ca să-i trimită ceva bani.
„Am avut 18 ani de căsnicie oarbă, plină de violență fizică și verbală, că femeia mereu a fost vinovată și lipsă de respect.
Am o viață liniștită acum, alături de fetele mele. Tema de refacere a vieții este una tabu. Nu vreau să mai văd un bărbat alături de mine - tema este închisă. Prioritate sunt fetele mele. Vreau să le spun tuturor femeilor, care trăiesc în așa calvar, să nu stea în asemenea căsătorii”, spune ea.
Marcela are un mesaj pentru fostul său soț.
„Îi doresc fericirea pe care spunea că nu o are cu mine, să fie sănătos, Dumnezeu o să-l mulțumească după fapte.
Învinuirea că eu sunt monstru și bat copiii, unde a fost el când copiii au avut de suferit?! Unde a fost când erau în cărucior cu rotile, când erau în depresie profundă… ”, i-a spus femeia, printre lacrimi:
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!