Scenariul a fost conceput în urma unei documentări realizate de regizorul David Schwartz împreună cu cei opt actori și actrițe care au participat la proiect și a fost modificat în cadrul repetițiilor (Maria Anton, Radu Canțîr, Vitalia Grigoriu, Ion Jitari, Ion Liulica, Liuba Roman, Dorina Tataru, Irina Vacarciuc). Aceasta este varianta cea mai apropiată de versiunea de la ultima repetiție desfășurată la teatru. O versiune perfect identică cu aceea finală nu avem la dispoziție, pentru că teatrul a refuzat pînă acum să ofere regizorului acces la filmarea ultimei repetiții generale, a notat publicația.

 PROLOG. PARALE

 Spectacolul începe cu o „paradă a cerșetorilor” – performerii în costume „de epocă”, din altă epocă a Teatrului Luceafărul, în decor „de epocă”, din altă epocă a Teatrului Luceafărul. Performerii cântă un song din Opera de trei parale.

 

SONG

E drept ca fiecare om pe lume

Fiindcă sîntem aici doar trecători,

Să se bucure și să consume,

Măcar cu-o pîine îi sîntem datori!

Acesta-i dreptul omului pe-această lume!

Dar de amar de vreme tot aștept

Să văd un om care-și primește-un drept!

Să și-l primească cui nu i-ar plăcea?

Condițiile sînt împotriva ta!

Să fii om bun! Păi cine nu ar vrea?

Celui sărac i-aș da toată averea!

Dar pe planeta asta din păcate,

Sînt bogății puține, lumea-i rea!

Aș fi trăit în cinste și dreptate!

Condițiile sînt împotriva mea!

 

Se aprinde lumina de sală.  

 

PERFORMER 4

Ce se-ntîmplă?

 

PERFORMER 5

Parcă era anunțat un spectacol despre corupție în Republica Moldova…

 

PERFORMER 6

Poate vă întrebați dacă nu cumva ați greșit ziua.

 

PERFORMER 7

Sau teatrul…

 

PERFORMER 8

Ei bine nu.

 

PERFORMER 4

Pe noi ne-a provocat să tratăm tema corupției chiar istoria recentă a propriului nostru teatru.

 

PERFORMER 5

Care seamănă bine, foarte bine, cu istoria recentă a propriei noastre țări.

 

Lumină de spectacol. Performerii cîntă un nou song, un fragment din cântecul „Al doilea final al Operei de trei parale”. La sfârșitul songului, din nou lumina de sală.

 

PERFORMER 4

1. Frig și întuneric. Opera de trei parale. Teatrul Luceafărul, deja de cîțiva ani la rînd este… pe minus. Nu doar pe minus de spectatori, adică… jucam cu sala goală/

 

PERFORMER 1

Sau cu soldați aduși organizat/

 

PERFORMER 3

Sau cu elevi. Aduși organizat/

 

PERFORMER 4

Dar, evident, sîntem și pe minus financiar. Toate teatrele din Chișinău aveau, și au, măcar un leu profit. Noi avem datorii de un milion de lei la facturi.

 

PERFORMER 5

În timpul acela, spațiile teatrului nostru se pierdeau încetișor-încetișor.

 

PERFORMER 6

Sigur, și fabricile de stat se pierdeau. Și terenurile publice. Ba chiar și parcurile.

 

PERFORMER 4

Teatrul avea în proprietate, deci proprietate publică, toate clădirile de pe strada noastră. Și au fost înstrăinate în perioada aceea.

 

PERFORMER 2

Zvonuri!

 

PERFORMER 3

Zvonuri!

 

PERFORMER 5

Zvonuri!

 

PERFORMER 4

În clădirea de alături, erau casa de bilete, depozitul și birouri. La început a fost oferită cu chirie, apoi ne-am pomenit că nu mai aparține teatrului.

 

PERFORMER 1

La numărul următor, erau niște spații ale noastre, date în chirie, care suplimentau veniturile teatrului. Au „dispărut” și în locul lor este o parcare imensă care nu mai aparține teatrului.

 

PERFORMER 2

La colț, pe strada Mihai Eminescu 52, este un conac, monument de arhitectură, care a fost al teatrului. Este și astăzi, doar că e dat în concesiune pe 49 de ani unei firme private.

 

PERFORMER 3

Pe str. Eminescu 50, la fel monument de arhitectură, două spații din această clădire, tot a noastră, sînt privatizate. Nu știm cine este proprietarul.

 

PERFORMER 4

În arhiva teatrului, nu există acte care ar demonstra cum au fost făcute aceste privatizări și concesiuni. Doar niște documente de primire-predare.

 

PERFORMER 1

Noi, actorii și actrițele, credeam că aceste spații sînt date  în locațiune și teatrul cîștigă bani din asta. De fapt, spațiile erau vîndute…, dar noi eram în faliment!

 

PERFORMER 5 (REPORTER)

„Două firme, conduse de persoane apropiate unui deputat, au privatizat mai multe spaţii care aparțineau Teatrului Luceafărul. În urma acestor tranzacţii, fostul director al Teatrului Luceafărul și ministru al culturii s-a ales cu un dosar penal.”

 

PERFORMER 7 (PARLAMENTAR)

„Credeţi că domnul deputat nu are mînuţa pusă la ceea ce a făcut ministrul acolo, pe Eminescu? Acolo fiica domnului deputat stă. Acolo-i restaurantul lui… Fiți mai atenţi!”

 

PERFORMER 5 (REPORTER)

„În clădirea de lîngă monumentul privatizat, fiicele domnului deputat au o mică, dar luxoasă cafenea.”

 

PERFORMER 8 (JURNALIST REVISTĂ GLOSSY)

„Graţie imaginaţiei noilor patroane, frumoaselor şi mondenelor surori, localul s-a bucurat de o nouă ţinută, regăsindu-se în motivele unei toamne de aur.”

 

PERFORMER 6 (DIRECTORUL A.I.R.M.)

„Am ajuns la concluzia că în spatele acestor privatizări se află cineva serios. Mi s-a spus: nu te băga, aici sînt implicate persoane foarte importante, de un rang foarte înalt.”

 

PERFORMER 4

Directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor.

 

PERFORMERI 7 ȘI 8

ZVONURI!

 

PERFORMER 5 (REPORTER)

„În ianuarie 2012, firma „Somex-Consulting” SRL a privatizat 214 mp, iar firma „Safe-Com” SRL – 192 mp din imobilul de pe Eminescu 52, al Teatrului Luceafărul”.

 

PERFORMER 4

Dar imobilul nu putea fi privatizat, conform legii, fiind monument de arhitectură, protejat de stat!

 

PERFORMER 5

Exact. Înainte să fie privatizată, proprietatea a fost divizată, la Cadastru apărînd alte două adrese noi:

 

PERFORMER 7

str. Eminescu 52/1.

 

PERFORMER 8

Și str. Eminescu 52/2.

 

PERFORMER 5

Prin divizare, părţile din edificiu cu adresa fracţionată au fost privatizate, s-ar părea… legal/

 

PERFORMER 4

ZVONURI!/

 

PERFORMER 5

…pentru că în Registrul Monumentelor nu există monumente cu statut protejat pe Eminescu 52/1 şi 52/2, ci doar la… Eminescu 52.

 

PERFORMER 1

Oficial, însă, nimeni nu dorește să comenteze.

 

PERFORMER 2 (REPORTER)

„Domnul fost director și ministru al Culturii nu a fost de găsit la telefon.”

 

PERFORMER 3 (REPORTER)

„Din anticameră ni s-a spus că este ieşit.”

 

PERFORMER 4 (REPORTER)

„Doamna contabil-șef nu a dorit să discute despre subiect.”

 

PERFORMER 5 (REPORTER)

„Dvs. ştiați, cînd semnați contractul de arendă sau cînd permiteați privatizarea, că în spatele agenţilor implicaţi în afacere este familia domnului deputat?”

 

PERFORMER 6 (CONTABILA MINISTERULUI)

„Mă scuzaţi, dar aşa întrebări daţi, de parcă sînteţi de la Procuratură. Eu nu vă dau aşa răspuns. Nu vă dau. Pentru că… pentru că nu e cazul!”

 

PERFORMER 8 (REPORTER)

„Domnul deputat ne-a spus că nu este un secret pentru nimeni că fetele sale dețin cafeneaua.”

 

PERFORMER 1 (REPORTER)

„Cum se face atunci că fondatorii acelor firme, apărute peste noapte, sînt cel puţin cunoscuţi cu cele două fiice ale dvs.?”

 

PERFORMER 7 (DOMNUL DEPUTAT)

„Ei şi? Care-i problema? În Chişinău, toată lumea se cunoaşte cu toată lumea!”

 

PERFORMER 6 (REPORTER)

„Directorul Teatrului Republican Luceafărul pleacă de la teatru, dar nu cu mîinile goale. El vrea să-și ia costumele de la teatru, cusute din bani publici, pentru 14 spectacole, motivînd că le dăruiește unui liceu din România.”

 

PERFORMER 1

Unul din preferații domnului director, un actor, urma să vină cu un bus, să încarce costumele din magazie.

 

PERFORMERI 7 și 8

ZVONURI! ZVONURI!

 

PERFORMER 1

Între timp, cineva, nu se știe cine, a trimis o poză cu actul de donație la o televiziune și îi așteptau camerele de filmat, reporterii, în fața magaziei.

 

PERFORMER 3

Uite așa costumele au rămas și astăzi la magazie. Noi le-am căutat și le-am îmbrăcat.

 

PERFORMER 1

Dar hai să recunoaștem că era și generos domnul director, oamenii sînt complecși… Nu trebuie să-i dezumanizăm… Te ajuta cînd aveai nevoie. Tu ai ce mînca? Să-ți dau bani? Tu ai din ce trăi? Să te ajut? Pe mine, personal, chiar m-a susținut.

 

Începe să cînte un cîntec un fragment de song (modificat) din „Opera de trei parale”.

 

Vă rog foarte mult, nu ne disprețuiți

Voi, fraților, veniți-n urma noastră,

Cînd ne-or sui în ștreang, nu hohotiți

Cu rîs prostesc pe sub mustața voastră.

Și nu ne blestemați neîndurători,

Și nu ne judecați cu prea mult zel!

Omul e om, mai face și erori,

Feriți-vă, puteți păți la fel!

De-a Domnu’ voi să vă purtați mai bine,

C-ajung în pribegie cei ca mine!

 

PERFORMER 4

Eu cînd am ajuns directoare, am descoperit în documentele teatrului un mare proiect imobiliar, pentru jumătate de cartier. Din clădirea teatrului, care este și ea monument de arhitectură, urma să rămînă doar fațada, în rest tot dărîmat, împreună cu toate casele pe jumătate de cartier, și în locul lor construit un complex de blocuri de birouri și apartamente.                                                                                                                  Compania se numea… S.R.L. INVIZIBIL. La un moment dat, nu știm de ce, nu știm cum, proiectul a fost abandonat. Toate se legau. Faliment. Privatizarea proprietăților. Proiect imobiliar. INVIZIBIL.

 

PERFORMER 4 arată publicului schițele de arhitectură și simularea „proiectului imobiliar” descoperite printre documentele teatrului.

 

PERFORMER 5

De la acest caz, concret, dar INVIZIBIL, care a afectat și afectează direct munca noastră, am pornit noi să investigăm fenomenul corupției.

 

PERFORMER 2

Numai că în investigație noi am ajuns la concluzia că lucrurile sînt mai complicate decît credem.

 

PERFORMER 3

Este vinovată corupția pentru tot ce merge rău la noi în țară?

 

PERFORMER 5

Este corupția o problemă socială, una economică sau una culturală? Sau toate la un loc?

 

PERFORMER 4

Este Moldova o țară săracă pentru că este coruptă?

 

PERFORMER 2

Sau este Moldova o țară coruptă pentru că este săracă?

 

PERFORMER 8

Este corupția și un fenomen pozitiv?

 

PERFORMER 7

Știți ce e mai rău decît o birocrație coruptă? O birocrație… necoruptă!

 

PERFORMER 6

Este corupția un rău necesar?

 

PERFORMER 1

Astă-seară o să contribuim și noi la lupta anticorupție în care s-a angajat societatea noastră. Am organizat pentru dvs. un proces public al corupției. Un proces ca la carte, cu judecător, jurați și avocați.

 

Cei opt performeri se împart în două „tabere”, îmbrăcați în culori diferite. Performeri 1, 2, 7 și 8 în verde, respectiv performeri 3, 4, 5 și 6 în roșu.

 

PERFORMER 4

Noi vom constitui acuzarea. Vom acuza corupția de cele mai grave crime și vom pleda pentru pedeapsă maximă.

 

PERFORMER 1

Iar nouă ne revine imposibilul. Vom apăra corupția prin toate mijloacele de care dispunem și îi vom demonstra nevinovăția în fața acuzațiilor.

 

PERFORMER 6

Iar dvs., spectatoare și spectatori, veți fi jurații. Veți decide pe parcursul procesului dacă corupția se face sau nu vinovată de acuzațiile ce i se aduc. Veți vota nu doar la final, ci după fiecare probă adusă în dezbatere.

 

PERFORMER 2

De fapt, veți începe să votați chiar acum, ca să testăm sistemul de vot, dar și opiniile dvs.. Cine crede că corupția este principala problemă a Republicii Moldova și trebuie condamnată fără echivoc – culoarea ROȘIE. Cine nu, culoarea VERDE.

 

PERFORMER 2 explică sistemul de vot. Fiecare persoană din public a primit un dispozitiv cu întrerupător care poate aprinde două culori – roșu, respectiv verde. Echipa anti-corupție are culoarea roșie. Echipa „pro”-corupție are culoarea verde. Publicul votează.

 

PERFORMER 5

Mulțumim. Acum știm de unde plecăm.

 

PERFORMER 1

Vom avea mult de lucru.

 

PERFORMER 8

Dar nu lipsește cineva?

 

PERFORMER 5

Ba da… Cine lipsește?

 

PERFORMER 1

Cine lipsește?

 

PERFORMER 4

Tocmai inculpata.

 

PERFORMER 6

O vom judeca în contumacie.

 

PERFORMER 2

Adică în absență.

 

PERFORMER 4

INVIZIBIL.

 

PERFORMER 1

Să trecem la treabă!

 

PERFORMERII amenajează în spațiul de joc un tribunal ad hoc, cu mese pentru ACUZARE și APĂRARE, un pupitru cu microfoane pentru martori. Pe parcursul procesului se va reproduce atmosfera de tribunal, cu obiecții, cu pledoarii, cu un om care desenează portretele martorilor și avocaților.

 

ACUZARE. PROBA NR. 1. NU POȚI INTRA CU CARDUL ÎN RAI

 

ACUZAREA

Pentru că subiectul nostru este atît de delicat, stimați membri ai juriului, toate mărturiile pe care le veți auzi vor rămîne anonime. Ele vor fi reconstituite de noi, cu mijloacele noastre, modeste, de actori. Așadar, Acuzarea cheamă primul martor și supune în fața instanței Proba nr. 1. Proba că corupția e condamnată de însăși credința noastră.

 

PERFORMER 5 îmbracă, la vedere, costumul PREOTULUI și vine în boxa martorilor.

 

ACUZAREA

Vă rog să prezentați, părinte, cum vedeți dvs. corupția din punct de vedere al Bisericii.

 

PREOTUL

Sînt preot la țară. Eu îs oleacă feminist, de-asta și sînt apostrofat. Poți să te faci corupt pe seama și a genului. Eu vorbesc despre faptu’ că în familie toți sînt egali, și bărbatu’ poate să schimbe scutece, și să spele vesela, și să ducă copilul la școală, și nu este nimic rușinos. Și nu trebuie să-l încurajezi – aa, tu ești bărbat, ai voie să bați pe femeie, dar tu, femeie, trebuie să accepți, pentru că asta este crucea ta –, categoric nu. Preotu’ trebuie să fie foarte cinstit și foarte corect, și chiar dacă riscă să-și piardă un client, în ghilimele, adică – enoriaș, dacă-i spune lui pe față păcatele! Și aici îi problem de corupție care apare la noi în biserică – atunci cînd tu vorbești pe față lucruri care pe cineva nu le aranjează, pentru că lui îi place starea de păcat în care trăiește el, atunci el nu are nevoie de așa preot, mai degrabă a vorbi cu un preot care a să spună „măi, hai, lasă tu păcatele celea, povestește cum cu viața ta, ai mai furat ceva, hai mai dă și-încoace”. Și tăt normal. Decît să spui „măi băiete, nu-i bine ceea ce faci”. Riști să pierzi clienții. Și prietenii. Eu m-am trezit, nu o dată, fără prieteni. Nu doar pe Facebook. Că aieștea pe Facebook și-așa mă apostrofează. Da’ și prieteni reali.

 

ACUZAREA

Părinte, ce ne spune biblia despre corupție?

 

PREOTUL

În termenii biblici, se numește simonie, adică atunci cînd tu cumperi ceva ce este al bisericii, care tu, de fapt, trebuie să primești în dar, pentru că Hristos spune Apostolilor „în dar ați primit, în dar să dați”. Hristos nu a dat ucenicilor săi harul contra banilor și n-o spus „tak, Petru, duci o parte de pește, așa, Matei, tu ai fost vameșu’, da? Aduci niște aur, niște dinari, și te primesc la mine, în gașca mea de ucenici”. Nu. Însă boierii, ăăă, c-așa-i numește David în psalmele sale, bogații acestei lumi, cred că pot face orice din biserică. Nu există așa ceva. Nu poți cumpăra mîntuire. Nu poți intra cu cardul bancar în Rai. Categoric nu. Riști la poarta Raiului să te-ntîlnești cu Petru, să spuie că „davai, do svidania” și nu te primește nimeni acolo.

 

ACUZAREA

Este mită și în Biblie?

 

PREOTUL

Mituirea lui Dumnezeu este o percepere păgînă, păgînii ca să îmblînzească pe zeii lor trebuia să le aducă lor jertfă, fie sub formă de materie, fie sub formă de oameni – aduceu prunci, fete tinere. Da’ dacă permiți în biserică acest act de corupție, să dai mîntuire contra unei sume de bani, atunci e problem foarte mare a noastră, a preoților. Atunci sîntem ca niște prestatori de servicii religioase, vindem botezu’, vindem cununie, vindem locșor în Rai, că dacă ai plătit pentru înmormîntare gata, îi asigurat acolo locșor și tot normal. Omu’ o adus o găină, o pus niște pleduri și niște căldări acolo și sufletu’ celui decedat, chiar dacă toată viața și-o bătut joc de soție și de copii, a să ajungă-n Rai. Trebuie să spui în față – nu, nu așa ușor. Poți să mituiești pe uceastkovîi, poți să mituiești pe directoarea școlii, dar pe Dumnezeu nu poți cumpăra! Dacă tu ai cumpărat anumite funcții – este un act de corupție. Aceste acte de corupție denaturează toată viața bisericii creștine…

 

ACUZAREA

Deci este corupție și în biserică, părinte? Aveți grijă ce spuneți…

 

PREOTUL

…Eu cred că nu v-ar ajunge toată ziua dacă v-aș spune de toate actele de corupție care cunosc eu în biserică. Grade cumpărate, funcții cumpărate, distincții cumpărate. Locuri în parohie, cumpărate. Ce, la Teologie nu există mită? Acolo-i mai mare ispită! Să nu înveți și să plătești. Da’ ce, nu sînt carnețele acolo? Și acolo în carnețel încape o bancnotă. Liber încape. Acum poți să bagi și euro, încape, și-i taman mărimea. Îmi spuneu – hai să aducem cîte o „jertfă”, așa ca să nu zică că dau șpagă. Da, „jertfă” pentru părintele profesor. Îi urît, îi teribil, îi strigător la cer lucru’ ista, că atunci viitorii preoți o să procedeze la fel… Dacă el o plătit la examen, la facultate, el tot așa o să procedeze și cu clienții lui, cu subalternii lui și cu colegii lui. Poate nu am dreptate, Eminescu să ne judece.

 

ACUZAREA

Noi avem informații că se percep și anumite taxe de către biserică, e adevărat? Și că se vînd anumite produse. Se plătește impozit pe ele?

 

PREOTUL

De cînd am ajuns acum 13 ani în sat ca preot, am făcut toate actele să fie în regulă. Unică ce avem noi, ăăăăăm, pe anumit preț, hai să spunem așa, obiecte – lumînări, icoane, care le procurăm și punem un mic adaos, pentru profitu’ bisericii. Restu’ – pomelnice, slujbe, botezuri, cununii, înmormîntări tot-tot – omu’ lasă cît dorește, cît poate. Da, desigur că discuții de genu’ că „popa din bani bisericii și-o făcut casă”, asta există, n-am ce face, că așa-i, lumea vorbește. Deși eu mai bine dau de la mine decît să știu că apar suspiciuni. Noi banii adunați îi folosim pentru centrul social, pentru, ăăă, familii defavorizate, adică nu, popa nu și-o făcut casă din banii bisericii! Eu sînt împăcat cu propria me conștiință. Să spun că am luat banu’ ista și m-am dus la restaurant cu soția și am mîncat niște sushi… Nu. Eu nici la sushi nu mă duc, da’ nici bani n-a să iau.

 

ACUZAREA

Dar salariile, care este cîștigul dvs., ca preot?

 

PREOTUL

Eu ca cetățean sînt angajat la biserica unde activez, plătesc impozite, ca orice angajat, am carnetu’ de muncă, contract, poliță de asigurare, toate lucrurile astea plătim, chiar în această dimineață am fost la bancă și am făcut depunere numerar, ca să facem transferuri mai departe pentru salarizații de la biserica noastră. Dar îs salarii simbolice, că nici nu… Practic toți angajații bisericii sîntem și pe un job în afara bisericii. La drept vorbind, nu că să justific cumva, preotu’ nu trebu’ să simtă această nevoie de bani, din momentu’ ce el începe să caute bani să întrețină familia, el deja n-a să mai gîndească la biserică. Nu zic de salarizări, da’ cînd aud de la alți preoți că „uite, în sfîrșit, am un mort”, că el de la mortu’ cela o să smulgă tot ceea ce poate el să smulgă, așa tot nu este bine!

 

ACUZAREA

Deci problema este lipsa banilor?

 

PREOTUL

Nu… Urbanizarea a atins și domeniu’ nostru și majoritatea nu mai vor la sate. La țară lumea trăiește din greu. Aici preoții trăiesc doar din ajutoru’ diasporei. Dacă vine un nepoțel de la Italia în vacanță – hai pune un condiționer la biserică. Și preotu’ îi nevoit să să-nvîrtească cum poate el. Și atunci preoții vor și ei mai aproape de oraș. Să dai și copilu’ la o școală mai bună, soția lucrează undeva la un loc mai bunișor, și tu mai ai posibilitatea să mai vezi lumea… Dar la oraș mai mulți bani să-nvîrtesc. La oraș există interes pe bani. Și devii înstărit, da’ devii și corupt. Pentru că aștepți să aducă oamenii bani.

 

ACUZAREA

Deci și fără bani și cu bani tot devii corupt… Noi am înțeles. Dar, apropo de corupție, care e relația preoților cu politicul?

 

PREOTUL

Să vă spun un caz – s-o apropiat un lider politic de-un preot, candidat sau formațiune, și o spus că – părinte, am înțeles că strîngi bani pentru acoperiș sau pentru clopotniță, te-ajutăm, dar faci lucru ista. Și știți, cel mai… teribil, o fost care o dat într-adevăr, dar o fost care n-o dat, o înregistrat discuția și o spus că dacă mai faci un cîr, un mîra, o să arătăm la toată lumea că tu ai făcut propagandă și c-a să te scoată din funcție. Și preotu’ mai n-o ieșit din minți, pentru că o vrut pentru biserică să facă treabă! Știu cazuri concrete cu preoți care o avut și intimidări și atacuri asupra familiei… Da, o fost lucruri groaznice. Cel mai bine, sigur, e să refuzi.

 

ACUZAREA

Dvs. refuzați?

 

PREOTUL

La mine tot veneau formațiuni… Spuneau – părinte, iac-așă, așă. Eu zic: „A să mă rog pentru dumneastră”. „Da’ pentru ceilalți?”. „Și pentru ei a să mă rog”.

 

ACUZAREA

Dvs. personal sau biserica dvs. nu ați participat niciodată la un act ilegal sau act de corupție, deci atunci înseamnă că se poate!

 

PREOTUL

Nu tocmai. De exemplu, ăăm, cînd am ajuns în sat, mi-am dat seama că nu există încălzire în biserică, adică pe timp de iarnă se încălzeau cu condiționere. Costisitor. Da’ lumea trebu’ să se simtă confortabil, nu să-nghețe, să se gîndească – „popa mai repede să termine slujba, că ni-o-nghețat picioarele”. Da’ acolo o fost altă problem! O venit Fenosa să mă amendeze că biserica noastră o fost conectată la curent la stîlpu’ de-afară. Eu nici nu știam de lucru’ ista, eu achit facturile, tot în regulă, și cînd colo, condiționerele o fost conectate la stîlpu’ de afară, la iluminarea stradală! Furam curent. Acte de corupție vreți? Poftiți. Și la noi.

 

ACUZAREA

Atunci cum se poate rezolva problema corupției, pe care și Biblia o condamnă, dar vedem că se găsește în toată societatea, în toate felurile posibile?

 

PREOTUL

Lumea nu vrea să fie cinstită… Și vă zic de ce – pentru că însuși societatea este dezamăgită de superiorii lor. Pentru că văd că și superiorii sînt corupți. În momentu’ ce capu’, peștele cela s-a stricat la cap – coada n-are cum să se-nvîrtească altfel, tot corpu’ putrezește, tot absolut, și toți se comportă la fel. Da’ ce, el își permite, da’ eu acolo, măcar o mică șmecherie…, că am și eu copii! Da’ să spui – da’ hai să lucrăm tot cinstit! Ei, da, ți-ai găsit prostu’! Mori de foame, dacă n-ai ce face!

 

ACUZAREA

Și ultima întrebare: atunci ce soluție vedeți dvs. pentru binele societății?

 

PREOTUL

Eu la toți le dau formula 3D, regula 3D, am inventat și eu așa… Deci, n-are nici o treabă cu televizoru’, cinematografu’… 3D înseamnă Dragoste, Dăruire, Dialog.

 

ACUZAREA

Dragoste, dăruire, dialog. Mulțumim, părinte. Invităm publicul să voteze din nou. Cine crede că corupția trebuie condamnată în orice condiții și cine nu…

 

Publicul votează.

 

APĂRAREA. PROBA NR. 2. SISTEMU’

 

APĂRAREA

Aducem în atenția juriului proba numărul 2, prima din partea Apărării. Vom demonstra anume cum corupția ajută economia noastră să facă față concurenței din partea Europei și ajută întreprinzătorii noștri să facă față la legile discriminatorii. Vă rog să vă prezentați, cu ce vă ocupați dvs.

 

ȘOFERUL

Bună ziua tuturor… Eu activez într-o companie de transport de colete, Moldova-Franța.

Cîte ceva da, pot să spun, să spunem așa, niște dedesubturi a activității noastre, adica, cum se trece, cum se activează, cum se fac mișcările-astea din spate, cu banii, cu mita și tot așa mai departe.

Ăăă, adica, am să vă povestesc pas cu pas cum se merge. La ieșire la frontiera moldovenească nu-i așa de drastic, vameșului moldovean i-i cam indiferent ceea ce scoți tu din țară. Ai dat 50 de euro direct, adica fără ascuns, fără nică, i-ai pus 50 de euro în pașaport, el îi ie și vseo… Moldovenii te scutură cînd vii înapoi. Cînd te apropii la frontiera româno-moldovenească, deja la noi merg declarațiile vamale. Îi clar că nu toată marfa se vămuiește, adica practic nu ți-ar rămîne nimic dacă ai vămui toată marfa. Închipuie-ți un microbus întreg de marfă, descarcă-l și verifică-l. O sută-două de euro. Nu-s sumele colosale ca la partea română, da’ oricum.

 

APĂRAREA

Rețineți, stimați membri ai juriului! Nu ți-ar rămîne nimic dacă ai vămui toată marfa. Corupția e o metodă de adaptare a oamenilor la legea prea drastică!

 

ACUZAREA

Obiecție! Speculează!

 

APĂRAREA

Continuați, vă rog.

 

ȘOFERUL

De exemplu, vameșu’ îți spune da, poliția de frontier, ăăă, da, da’ ceva nu-i satisfăcut, ăă, și poa’ să anunțe vama mobilă. Îi telefonează, într-un fel te pîrăsc, omu’ o trecut, are ceva, așteptați-l. Și chiar la ieșirea din terminal, te oprește vama mobilă și te controlează și ei. Și ori te întorc înapoi, ori amendă, ori le dai și lor mită. Ăsta-i nenorocu’ tău.

 

APĂRAREA

Așa se dă, direct, știe toată lumea?

 

ȘOFERUL

Caroci, odată am trecut vama Moldova și era filtru, adica multe mașini de poliție cu CNA și cu tot ce vrei, adica ei prosta trebuiau să oprească și pe toți să-i amendeze. Și ploua tare afară, și ni-o oprit și cînd colo era un polițist pe care îl știam… și știe că sîntem cu busu’ plin și tre’ să controleze, și i s-o făcut jale, să nu ne mai controleze. Da’ ședeau CNA-ul acolo, la cîțiva metri într-o parte și se uitau. Și-aista zice dincolo-încoa tre’ să vă controlez și noi – „blin hai cumva dă să trecem”… Da’ ploua tare afară și mașina doar era murdară și remorca tot… și aista scrie pe remorcă „100”, da’ noi de obicei îi dădem 20 de euro… și noi – „ce-i cu tine, uăi, care 100, ce te-ai ibanit blea”. Ăăă… mă scuzați! Și-aista arată, ăi uite șade aicea toată… și mai jos scrie „50”. Și vreau să-i dau și el, „stai”, și face încolo-încoace, unde să-mi dai… și ne-am dat mai într-o parte, i-am dat și i-o luat și i-o pus în încălțăminte.

 

APĂRAREA

Deci vedem un sistem, de fapt, de schimb reciproc avantajos. Ați zis ceva de partea română, de „sumele colosale” de la partea română… Adică… Doar nu vreți să spuneți că pînă și în România…

 

ȘOFERUL

Mmm, toți spun că mai ales în țara noastră vameșii îs corupți. Ce pot eu să spun că e foarte adevărat lucru ăsta, da’ nu doar vameșii din țara noastră! Se spune că România îi o țară care foarte tare luptă cu corupția, cînd o fost… Codruța procuror general la Parchet, o făcut regulă în sistemu’ vamal român. Da, o făcut regulă, însă schemele o rămas tot aceleași, s-o schimbat fețele, sistema îi aceeași.

 

APĂRAREA

Adică? Vă rugăm foarte mult să ne povestiți pe larg. Ne interesează mult modelul din România.

 

ȘOFERUL

În primu’ rînd, vameșilor români le place să te rogi, să te milogești în fața lora. „Te rog, mă rog”, foarte tare le place să-și deie aere. Sistemu’ lucrează în felu’ următor. Se apropie polițistu’ de frontier. Te întreabă direct: „Ăăă, ce duci?”. „Pachete.” „Aha, colete neînsoțite, bine.” „Și undeva acolo mai dedesubt, niște cartușe cu țigări.” Se spune deschis, adica el să știe unde să caute. Pentru că dacă el te întreabă ce ai, am doar colete, și el întîmplător găsăște țigări, atuncea deja îți deschide dosaru’, adica pentru că într-un fel l-ai mințit. Foarte sincer, da, acolo nu prea ai alte căi. Polițistu’ român deschide ușa în spate, hai să controlăm coletele. Și el se pune într-așa o poziție comodă, ca să nu se vadă de-afară și ție să-ți fie comod tu să-i dai banii. Chiar în microbus se petrece chestia asta, pentru că alt loc mai intim nu-i posibil. Cel mai des se pune în pașaport. El ia pașaportul cu banii, verifică, dacă îi tot ok, el îți dă de înțeles că într-un fel se merge pe procedură mai departe. Dacă nu, se face în felu’ următor: îți pune pașaportu’ cu banii undeva pe un colet și el merge în cabina luia și-ți spune, „adă-ne te rog frumos încă v-un act”, cartea verde spre exemplu. Asta înseamnă că acolo-i puțin. Asta-i un limbaj așa mai, strict care-l înțeleg cei din domeniu. Amu tu-i mai adaugi, îi duci cartea verde cu tot cu suma adăugată și-i le dai. El verifică, își ia ce-i a luia și merge procedura mai departe. Adica ei oricum îți dau un înțeles, „băi îi puțin”, poa’ să-ți spună „îmulțește la doi”. Dacă el o luat banii, însamnă că vseo, tu te duci mai departe. Și la întoarcere, la intrarea în România, să știți că practic nu dai nimic, 10-20 de euro, mai mult ca stimă, ca respect, ca să nu te rețîie.

 

APĂRAREA

Oare dacă s-ar schimba oamenii corupți cu alții corecți, s-ar schimba lucrurile, ce credeți?

 

ȘOFERUL

Nu. În vama română cadrele sî schimbă, avansează în grad, retrogradează, vin oameni noi, sistemu-i același. O fost situația cînd trei vameși au fost arestați, în România. A doua săptămînă au adus vameși noi. Și discutam cu vameșii vechi, uăi care-i situația, cînd o să pornească coletele, cum o să fie treaba? Pînă cînd o să ducem hăinuțe și biscuiți, fără vin, fără carne? O zis că „noi încetișor îi aducem la cunoștință cum lucrează sistemu’”. Pentru că vă dați seama că toți banii ăștia nu rămîn însuși la vameșu’ cui i-ai dat. Banii ăștia se împart în structurile de mai sus, șefului de tură și la alții… înțelegeți?… Omului i se aduce la cunoștință ca regulile unui joc… Mulți spun că România… sau alții… deja o depașit situația de corupție… Nu, nimeni n-o depășit nimic, corupția este și persistă!

 

APĂRAREA

Dar de ce credeți că nu s-a depășit?

 

ȘOFERUL

Păi pentru că îs foarte mulți oameni implicați, foarte mulți mănîncă de pe asta. Noi nu vorbim de cumătrismu’ de la noi, eu vorbesc chiar de sistemu’ însăși român. Sau de unguri. Și transportatorii – pe dînșii îi aranjează, pentru că dacă ar fi interzis și n-ar da voie, tu în general, adica tu dai mită, ai cheltueli, și-ți ramîne și ție. Dacă ar fi interzis, cum produsele noastre nu-s acceptate pe piața europeană… Ar trebui să duci numa’ haine și biscuiți. Practic nu ți-ar ramîne nimic, n-ar mai avea sens să activezi.

 

APĂRAREA

Dacă s-ar merge pe legal, practic n-ar mai exista domeniul vostru de activitate.

 

ȘOFERUL

Da, ar fi foarte limitat, adica n-are sens să te duci pentru haine.

 

APĂRAREA

Cu alte cuvinte, pe voi, adică firmele de transport, vă avantajează situația asta…

 

ȘOFERUL

Da, pe noi ne avantajează chestia asta.

 

APĂRAREA

Mulțumim. Onorat juriu, am demonstrat ce era de demonstrat.

 

ACUZAREA

Un moment. Vrem și noi să examinăm martorul. Domnule, ne-ați pictat așa o imagine a corupției generalizate. Dar este oare adevărată? Nu există și excepții? Vameși cinstiți sau corecți? Vă rog!

 

ȘOFERUL

Ăăă… Este. Dacă-i Bebe, așa-i spune, dacă-i la schimb, vseo, s-o-nchis, noaptea asta nu se trece nimic absolut. Ca să înțelegeți, într-atîta de strict îi persoana care v-o spun… Se dă voie 40 de țigarete, îi două pachete. Și o persoană ave două pachete pline și al treilea pachet mai ave trei țigări în pachet. Vameșu’ o luat, i-o boțit pachetu’ și i l-o aruncat. O zis că 40, atît, nu 42, nu 43. El îi foarte strict.

 

ACUZAREA

Păi și atunci cum am putea face să scăpăm de corupție, poate să angajăm mai mulți Bebe?

 

ȘOFERUL

Ca să înțelegeți, dacă noi dăm 4-500 sute de euro în vamă, un autocar dă de la o mie. Pur și simplu, statu’ încercînd să lupte cu corupția, adica el înăsprește legile și regulile… și totodată, concomitent, cresc și taxele la mită. Pentru că de ce îi mai greu și de ce-i mai riscant, de ce-s mai mari mitele!

 

APĂRAREA

Vă mulțumim, și mulțumim și Acuzării pentru că a dat voie martorului la această concluzie importantă. Cu cît se luptă mai tare cu corupția, cu atît crește mita, deci crește corupția!

 

ACUZAREA

Obiecție! Suprainterpretează.

 

APĂRAREA

Retrag interpretarea. Doamnelor și domnilor jurați, vă lăsăm pe dvs. să votați. Este corupția de condamnat sau legile nedrepte care provoacă corupție?

 

La finalul mărturiei, publicul este invitat din nou să voteze.

 

ACUZAREA. PROBA NR. 3. SATISFACȚII

 

ACUZAREA

Urmează proba nr. 3. Vom demonstra efectele devastatoare ale acestei corupții mici, despre care Apărarea se chinuie, fără mare succes, să demonstreze că ar fi benefică. Vom vedea cum corupția începe de la grădiniță și cum asta ne ține în acest cerc vicios. Poftiți, vă rog. Cu ce vă ocupați, unde lucrați?

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Sînt învățătoare.

 

EDUCATOAREA

Eu sînt educatoare.

 

ACUZAREA

Și cum se desfășoară activitatea dvs.?

 

EDUCATOAREA

Vrasăzică, educator, îs… cea mai jos… treaptă din ierarhia de învățămînt. După dînșii îs poate servitoarele de la școală. Tre’ să intri în voie și la cei de sus, și la cei de jos, și la cei din mijloc, la toți absolut, s-nu cumva să bănuiască cineva că poate noi nu iubim copiii sau ceva. Ești încărcat și fizic, și moral absolut toată ziua.

 

ACUZAREA

Moral… Adică ce vă încarcă moral?

 

EDUCATOAREA

Ziua de lucru se începe la 7 și se termină la 7! Și toate pretențiile, și toate planurile-cadru și necadru, și toți părinții vorbesc cu unicu’ și singuru’ educator și atuncea încărcătura… morală îi super-neomenească de mare!

 

ACUZAREA

Pretențiile… Adică în ce zonă-s pretențiile, de ce apar pretențiile?

 

EDUCATOAREA

Pretențiile… Începînd de la că n-o fost legat fularu’ cum trebu’ ă-ă-ă…, șireturile erau dezlegate, avea patru maiouri îmbrăcate și-o rămas numai cu două, avea o zgîrietură oarecare, precis de la grădiniță…, avea un cucui în frunte, care se depistează pe urmă că l-o făcut acasă, da’ n-are importanță. Că un educator n-are dispoziție, că un educator n-o zîmbit/

 

ACUZAREA

Bun, bun. Eu aș vrea să trecem la temă. La pretențiile… financiare care se cer părinților/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Pretențiile financiare?… Ca exemplu, mă cheamă la sfîrșit de an doamna directoare. „Ție-ți place în ce stare tu-ai lăsat clasa?”. Zic „evident că, într-un an de zile, s-o uzat”. „Nu mă-nteresază, organizați cu părinții, s’ fie reparație în clasă.” Și eu îi spun „nu vă supărați, da’ noi avem părinți foarte principiali, care a să depună plîngere, dacă eu zic hai să reparăm”. „Nu știi să lucrezi cu părinții. Tu trebu’ așa cu dînșii să grăiești, ca ei să vreie să-ți aducă bani!”. În fine, s-o ajuns să se împartă suma pentru fiecare părinte, evident, cu scandal – „că noi n-avem cu ce hrăni copiii, da’ ne cereți bani pentru reparație!”, și eu am fost cea mai rea, și cea mai coruptă!

 

EDUCATOAREA

Și la noi, dacă se strică ceva, vrasăzică directiva-i următoarea: „Vorbiți cu părinții ori faceți dvs.!”. 90%… 89% pun educatorii din buzunare! Ș-atunci cînd nu ajunge, îl deranjezi pe soțu’ de-acasă, să-ți astupe țeava care a explodat noaptea și toată noaptea o stat dădaca lîngă țeavă și-o ținut ligheanul. Și vine soțul cu educatoarea val-vîrtej, că n-o fost anunțați la vreme, că veneau și noaptea, că nu-i problemă, pentru că însăși… direcția de învățămînt demult-demult o uitat că noi sîntem de stat, și toate se fac din buzunarele noastre. Și din buzunarele părinților! Și educatorul face adunări cu părinții să li se lămurească – „aiștea-s copiii lor”, măcar că-s a statului copiii, și a țării, da’ n-are importanță! Не важно!

 

APĂRAREA

Onorat juriu, cer să se consemneze că martorii afirmă că sărăcia este cea care provoacă și corupția/

 

ACUZAREA

Ba deloc! Nu influențați martorul!/

 

APĂRAREA

De cînd a-nceput, numai de sărăcie vorbim./

 

ACUZAREA

Nu mai influențați martorii!/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Eu am luat perdele, tot din contu’ meu! Că ne-o plăcut să șie frumos. Detergenți, hîrtie igienică, tot. La mine-n clasă nici n-are cine face curat… Post vacant. Zic… și eu amu ce fac?

„Cu părinții vorbește! Copiii lor fac mizerie, las’ să vină să spele!” Și eu îs nevoită să-i rog pe dînșii s-organizeze și curățenia, pentru că eu n-am putere, după muncă, să mai fac și curățenie./

 

ACUZAREA

Bun, noi am înțeles/

 

APĂRAREA

Lăsați-o să vorbească! E martorul vostru!/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Pentru că noi nu avem personal! Că-într-adevăr salariile îs destul de mizere și nu prea găsești persoană/

 

ACUZAREA

Mulțumesc, mulțumesc, vă rog să trecem la temă/

 

EDUCATOAREA

Da… Și la noi! Educatorul vrasăzică, așa…, aduce mîncare de la bucătărie, împarte în farfurii, le strînge, le spală, cu apă rece absolut, pentru că apă caldă noi nu avem în instituții, face activități cu copiii, îi scoate afară, îi aduce de-afară, le dă mîncarea, spală grupa, podeaua din grupă, șterge colbul, adoarme copiii totodată, și tot lucrul ăsta îl face un singur educator. Noi sîntem așa o… o treaptă care nu se prea ia în seamă – la bancă n-ai să faci gălăgie, la magazin n-ai să faci gălăgie, la poliție n-ai s-te duci să faci gălăgie – noi a să stăm și-a să-nghițim!

 

ACUZAREA

Bun, o duceți greu, am înțeles, dar vă rog nu deviați de la temă/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Mult stimata noastră directoare, care este învățător pe specialitate, din toate lecțiile pe care trebu’ să le facă, face undeva zece procente. În rest – colegii de lucru. Doamna, faceți lecții într-a cincea A, că eu am, eu îs/

 

EDUCATOAREA

Asta nu-i rugăminte! Asta nu-i rugăminte!

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Asta nu-i rugăminte! Sau vine secretara – doamna directoare o spus să faci lecții într-a cincea A, și-n a șaptea B. Nu se plătește niciodată. Și asta-i zi de zi! Zi de zi!

 

ACUZAREA

Doamnă, vă rog. E obligatoriu să vorbiți la temă. Eu v-am întrebat despre corupție, nu despre condiții și ce face directoarea/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Bine, am înțeles! Atunci trec la temă… O colegă o ajuns în clasă și efectiv lor nu le-au dat bănci. Ca s-înțelegeți, lor le-o dat patru pereți goi și-o tablă veche. Și-o făcut două săptămîni femeia lecții pe covor… Și deja o implicat părinții, hai să cumpărăm bănci… Și ironia sorții o făcut ca o mămică să fie la o ședință în cadrul Direcției și taman ei spun – noi am donat atîtea bănci noi în mai multe instituții, și ea fără nici un gînd rău… o-ntrebat „da’ nu vreți s’ donați și la noi?”. Și aceea s-o făcut albă la față și o spus: „Păi școala voastră o primit X număr de bănci noi în acest an!”. Și băncile erau în depozit. Cu ele nu știu ce s-o-ntîmplat, asta este un mister. Ei n-o primit bănci din acelea donate, și-o cumpărat băncile lor și s-o terminat toată situația.

 

ACUZAREA

Uitați, stimați membri ai juriului, pînă unde merge corupția în țara noastră. Pînă la băncile copilașilor!

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Da, pînă la băncile copilașilor…

 

ACUZAREA

Dar ne interesează și situații concrete, de bani, de mită, de/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Concret, eu am fost în situația asta – că-s mai multe clase, șî directoarea le spune părinților – „dacă vreți la învățătoarea-asta, face niște rezultate excepționale, apu… tre s’ vă străduiți!”. Evident, învățătoarea nici nu știe despre suma asta de bani. Ție-ți spune – „eu așa reclamă ți-am făcut în fața părinților, ei așa de tare vor s’ te cunoască!”.

 

ACUZAREA

Am înțeles… Dar la grădiniță, doamnă, există cazuri de corupție?

 

EDUCATOAREA

La noi, copiii primesc masă gratuit și ei au porții, de exemplu, o sută de grame de carne, atîtea grame de unt, atîtea…, zilnic. Și bucătăreasa se duce cu sacoșile pline acasă. Ea micșorează porția fiecărui copil… Supele, practic, dacă un cartof s-învîrtește pe-acolo! În schimb, femeia își pune găini, unt, crupe de la noi și-și hrănește frumos nepoții acasă. Și culmea o fost cînd ea era-n concediu – ea tot venea la porți și ajutorul de bucătareasă-i dăde printre gratii. Adică și-n concediu tre’ să mănînce! Dacă luăm, apu’ luăm. Și sînt copii care aceea îi unica mîncare caldă pe care ei o mîncă!

 

ACUZAREA

Mulțumesc. Aici, stimat juriu, nu mai e vorba de sărăcie, poate de sărăcie morală! Dar dvs.? Se spune că educatorii și profesorii nu se mai satură de bani, de cadouri?

 

EDUCATOAREA

Îi omenesc să nu te saturi, de-am ave noi ce lua! Ăsta-i răspunsul./

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Orice întrebare se poate de rezolvat. Ș-aicea la bază stau finanțele. Întotdeauna.

 

ACUZAREA

La ce vă referiți mai precis?

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

De exemplu, eu avem așa un elev care tot timpul dormea întins sub bancă. Ave’ o sticlă de suc, cu scurta așternută și cu căciula sub cap. Cu o chiflă, cu niște tartinuțe… și eu îl întreb: „Ioane, Ivanov, poate tu ieși de-acolo?”. „Nu, încă nu.” Încă nu. Ok. El treabă nu făcea, nici literele nu le știa chiar bine. Da’ o terminat cu succes clasa a patra ca și toți ceilalți. Pentru că la bază stau finanțele. Ivanov doarme sub bancă, da’ a să aibă notă pozitivă.

 

ACUZAREA

Că părinții dau bani la dirigintă?

 

APĂRAREA

Obiecție! Influențează martorul!

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Poate nu la dirigintă, poate la șefa de studii sau la directoare. Copilu’ nu vrea. Lui nu-i place școala. Și părinții spuneau „ei da’ iaca poate se poate de aplanat cumva problema asta”. Și plicu’ se întinde-nainte.

 

ACUZAREA

Da’ care-i scopul?

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Scopul plicului? Serios? Pentru ca atitudinea mea față de dînsu’, artificial, să se schimbe. Și notele să fie pozitive și el să treacă clasa.

 

ACUZAREA

Am înțeles. Da’ la grădiniță vine părintele cu „luați, vă rog, pentru copilu’ meu deosebit”?

 

EDUCATOAREA

La unii funcționează. Da’ te simți oarecum dator față de părintele cela. Dacă iei, la tine pretențiile îs de 20 de ori mai mari. Mai ieftin îi să nu iei. Mai ieftin ș’ mai simplu.

 

ACUZAREA

Mulțumim! Vedem, stimați membri ai juriului, cîtă corupție este în acest sistem, corupția/

 

EDUCATOAREA

Corupția-nflorește cu flori foarte aprinse. Trăiește și se întărește pe an ce trece. Numa’ că nici educatorii, nici învățătorii n-au nici o treabă cu asta./

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Sîntem și noi un segment din lanț care participăm și care venim cu plicul la directoare sau la șefa de studii./

 

EDUCATOAREA

Nu toți, nu întotdeauna./

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Nu toți, da’ 90 de procente anume așa fac, ca data viitoare cînd ceva s-a-ntîmpla, șefa de studii să fie totuși de partea mea, sau directoarea să mă aibă așa/

 

EDUCATOAREA

Nu întotdeauna funcționează./

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Ok, ok. Îi prea puțin în plic înseamnă că. Asta-i unica explicație./

 

EDUCATOAREA

Nu întotdeauna. Și pe rețelele de socializare, foarte multe pietre în capu’ profesorilor, că ei cer, că lor li trebu’, nu neg că sînt și-așa profesori, dar nu-nseamnă că tăți profesorii îs corupți și cînd se face strîngere de fonduri îi neapărat din vina profesorului/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

La următoarea adunare după sărbători, directoarea ni-o spus – „dragele mele, mai îndreptați pîrîiașu-ista spre cabinetu’ directoarei, nu vă pare că prea mult îi pentru mutrele voastre simple?”. În mod deschis, față de toată lumea. La fiecare sărbătoare mai mare, 8 martie, la sfîrșitu’ anului școlar, se fac plicuri speciale, de la catedra de limbi străine, de la catedra de matematică, plicuri pentru inspector. Care erau duse de șefu’ catedrei.

 

EDUCATOAREA

La direcție. De învățămînt.

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Da! Asta era și este, și-o să fie!

 

EDUCATOAREA

Credeți-ne, oameni buni, și aieștea de la direcție fac plicurile-stea și se duc la minister. O sută de procente! Sistema-i putredă. Aici n-ai ce vorbi. Și tăt se ține pe educatori, pentru că ei stau cu copiii, școala se ține pe profesori, pentru că ei fac lucru’ dat. Da, tăți fac bani pe spatele nostru. Aicea mita, eu am spus, înflorește, cu flori aprinse și mășcate, și miroase nu chiar bine întotdeauna, și asta împrăștie oamenii din sistem. Și rămîn școlile și grădinițele fără cadre, pentru că-i imposibil să lucrezi în așa presiune. Noi sîntem educatori șî invățători, noi nu sîntem roboți care ne programezi, sîntem vii cum n-ai da/

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Eu nu-s un rîs, să tremur în fața directoarei! Eu îs ca și dînsa, cu studii superioare, care-i diferența între noi?/

 

EDUCATOAREA

Noi sîntem oameni!…

 

ACUZAREA

În condițiile acestea atît de grele, de ce mai faceți meseria asta?

 

EDUCATOAREA

De aceea, că am cîteodată plăcerea cînd văd rezultatele. Cînd treci pe stradă și îți iese cîte unu de 30 de ani cu bărbiță și-ți dă un buchet de flori – „doamna, țineți minte cînd am fost la dumnevoastră?”. Și eu nu-l țin minte, da’ el mă ține minte… Îmi cîntă inima. Ceea ce-ai făcut n-o fost degeaba!

 

ÎNVĂȚĂTOAREA

Nu știu, eu pe copii pur și simplu-i ador…, eu nu-mi imaginez să-i las pe dînșii, eu într-adevăr îs importantă în viața cuiva și eu pot să fac lumea copilului-ista mai frumoasă și… restu’ trec așa pe-alături. Da, te demotivează, da, tre’ s’ fii puternic, s’ lupți cu sistemu’. În schimb, eu am satisfacție maximă de la ceea ce fac!

 

ACUZAREA

Trebuie să lupți cu sistemul. Cu sistemul de corupție. Mulțumim! Cu această idee, vă rugăm, stimat juriu, să trecem la vot!

 

Publicul votează.

 

APĂRAREA. PROBA NR. 4. UMANISM ȘI MITĂ

 

APĂRAREA

Onorată instanță, urmează proba nr. 4. Vom demonstra ceea ce aproape a făcut și Acuzarea, fără să vrea, anume că sărăcia produce corupție și nu invers. Rugăm martora să poftească în boxă. Spuneți vă rog, unde lucrați, unde activați, în calitate de cine.

 

MEDIC

Scuzați. (rîde)

 

APĂRAREA

E în regulă, înțelegem, aveți emoții/

 

MEDIC

Pur și simplu, mi-am adus aminte de un film unde spun că adică numele prenumele (rîde), unde lucrați, asta ca la interogare.

 

APĂRAREA

Deocamdată sînteți numai în calitate de martor… Nu vă îngrijorați.

 

ACUZAREA

Deocamdată!/

 

APĂRAREA

Vă rog, nu hărțuiți martorul! Doamnă, continuați vă rog.

 

MEDIC

Pur și simplu ce trebuie să spun? Unde lucrez?

 

APĂRAREA

Da, adică domeniu de activitate/

 

MEDIC

La concret?

 

APĂRAREA

Preferabil…

 

MEDIC

La concret, adică ca-s medic, bun.

 

APĂRAREA

Da, da.

 

MEDIC

Bun, înseamnă că, da, secția reanimare și terapie intensivă de noi născuți. La Maternitate de stat. Ca medic neonatolog, medic de urgență în principiu/

 

APĂRAREA

Și activați acolo de cîți ani?

 

MEDIC

Îîî… Aproape 38-39…

 

APĂRAREA

Spuneți, vă rog, dacă există corupție în medicină sau nu. Dacă da, poate niște cazuri de care v-ați ciocnit/

 

MEDIC

Eu la general nu socot că medicina e coruptă. La general. Ceea ce aș putea să spun în tema asta dacă o sa fie mai laconic/

 

APĂRAREA

Nu neaparat să fie laconic/

 

MEDIC

Să-mi concentrez gîndurile. Medicina nu-i coruptă… Eu nu știu, eu socot că medicii noștri sînt foarte deștepți, deoarece să înveți medicina șase ani, apoi rezidențiat, zece ani la general… Cînd tu treci acum universitatea care cu plată patru ani și devii un biznesman, și faci atîția bani cît n-ar face un medic începător, care zece ani a învațat. Tu ai salariul cela ca de rezident, în orice caz, e mic! Ce vreau să spun adica medicii noștri în țara noastră îs medici buni, profesioniști.

 

ACUZAREA

Obiecție! Onorată instanță, se abate de la temă.

 

MEDIC

Nu mă abat, e la temă. Obstetricianul lucrează o zi întreagă, apoi ajunge acasă în sfîrșit, se spală, mănîncă, se culcă și nu dovedește el să adoarmă, lui îi telefonează altă pacientă și-l roagă să vină la naștere. Și el vine și iarași face tot excelent și pacienta e mulțămită și iară vine acasă și numai ce vrea să adoarmă, telefonează a treia pacientă și tăt iară face tăt excelent. Apu’, cîtă putere trebu’ să aibă acest obstetrician, ca să nu doarmă nopți întregi, să nu dovedească să odihnească… Eu vreau să spun că la noi permanent n-ajung medici. Noi sîntem supraîncărcați. Acum începem a atinge întrebarea de medicină coruptă. În primul rînd, tot depinde de salarii.

 

APĂRAREA

Adică, vreți să spuneți că fiind muncă multă, salarii mici, nu există alt stimulent în afară de corupție?/

 

ACUZAREA

Obiecție, influențează martorul!/

 

APĂRAREA

Retrag întrebarea./

 

MEDIC

Desigur că nu vreau să spun că adica salariile îs mici, eu socot că eu, ca medic, mă satisfac cu venitul meu. Înseamnă că eu, personal, nu pot să spun că eu îs coruptă, fiindcă mie îmi ajunge. Dar sînt alții alături de mine care poate nu se satisfac, au preferințe și dorințe mai mari. Da. Iată, asta-i.

 

APĂRAREA

Mulțumesc. Puteți da un exemplu despre ceea ce înțelegeți dvs. prin corupție?

 

MEDIC

Uitați-vă, toți medicii de la mine din secție lucrează, în afară de pensionari, precum sînt și eu, lucrează la centre private. Adica tot doctorii noștri gestionează toate maternitățile private. Acuma paradoxul – are serviciu la maternitate privată, medic de la mine din secție. Se naște acolo un copil grav, el ne telefonează nouă și copilul acesta se transferează la noi, la stat.

 

APĂRAREA

Bun, dar ce legătură are cu corupția? Puteți să explicați și pentru juriu, să înțeleagă?

 

MEDIC

Apu’ iaca anume legătura. Eu socot că asta este o corupție camuflată. Adică, tu ai venit la stat, ai născut gratis și copilașul cu părere de rău necesită terapie intensivă. Eu îl transfer la mine la terapie intensivă. Amuia tot paralel să facem – ai născut la un centru privat și ai plătit acolo 21, 23 de mii. Și peste o oră tot eu, care îs de gardă aici, la stat, copilașul tău ți-l transfer la mine la terapie intensivă. Eu singură vreau să-mi răspund la întrebarea asta – medicina noastră e coruptă sau nu? Adica la stat eu am născut gratis și mi s-o acordat ajutor medical gratis, la privat eu am născut cu 21 de mii, da’ copilul meu transferat tot la stat? Bun. Tot e o întrebare suspectă.

 

APĂRAREA

Așa, în sfîrșit, la corupția mare ajungem! Să se consemneze, stimat juriu, că martora a identificat cauzele corupției în sărăcie și în sistemul privat care ia din fondurile sistemului public! Vă mulțumesc!/

 

ACUZAREA

Dorim și noi să examinăm martora!

 

APĂRAREA

Poftiți.

 

ACUZAREA

Stimată doamnă… Eu am impresia că ocoliți întrebarea cea mai importantă… Cer medicii de la stat bani necuveniți de la pacienți sau nu?

 

MEDIC

Adica dacă o venit la mine că iaca copilu-i grav, și adica eu am cerut bani ca eu să dau ajutorul, da? Nu, eu, personal, așa ceva n-am făcut niciodată în viață…

 

ACUZAREA

Da’ au fost cazuri cînd așa s-a făcut?

 

MEDIC

Cu mine, personal, nu.

 

ACUZAREA

Asta am înțeles. Dar cu alți colegi?

 

MEDIC

Eu am auzit unele situații, pur și simplu aestea situații poate… poate nu-s corecte, dar/

 

APĂRAREA

Știți cazuri cînd s-a dat sau s-a luat mită?/

 

MEDIC

Eu nu pot să spun la concret. Eu am auzit, de exemplu, unele situații urîte, dar vedeți că eu nu pot să spun ceva urît despre colegii mei./

 

ACUZAREA

Vedeți că sînteți sub jurămînt, gîndiți-vă bine./

 

MEDIC

În primul rînd, este o etică în medicină… Îi la mine în creier și eu nu pot să acuz pe cineva din colegii mei că, de exemplu, o cerut bani… N-ar fi pur și simplu frumos! Am auzit situații, odată am auzit așa o frază că, pentru ca să nască la noi, o vîndut vaca, da. Eu personal nu știu cît costă o vacă, și probabil asta-i foarte mult pentru acei de la țară, care hrănește o familie întreagă… Dar astea sînt oarecare zvonuri… Eu dacă n-am văzut cum se duce înțelegerea, mie pur și simplu… mi-ar fi rușine să vorbesc în tema asta/

 

ACUZAREA

Se consideră că orice bani sau orice cadou dat medicilor e o mită. Indiferent dacă asta se întîmplă înainte sau după prestarea serviciilor. Vă întreb pentru ultima dată, ați primit vreodată bani sau cadouri?

 

APĂRAREA

Obiecție! Martorul deja a răspuns de nenumărate ori la această-întrebare./

 

ACUZAREA

Nu a răspuns, tocmai că vreau să auzim răspunsul./

 

MEDIC

În principiu, probabil, da, bun… Asta îi obligația noastră, la tăți doctorii – să ajutăm pacienții, să ajutăm în toate gratis. Eu nu vreau să spun că n-am fost mulțămită. Da, am fost și eu mulțămită cu o cutie de bomboane, poate și cu 50 de lei. Dar eu posibilitatea de a construi casteluri, eu n-am avut-o. Unii doctori au posibilitatea asta. Probabil ei îs mai deștepți decît mine. Clar lucru că au fost situații cînd m-o mulțumit acolo cu o cafea, ceai, poate și cu o șampanie, și clar erau situații cînd îți pune în buzunar 20 de lei… Da, desigur, juridic să o luăm, asta-i mită, probabil, dar din partea pacientului, asta se cheamă că-i o mulțumire! În situațiile care noi am fost în multe perioade, în anii ’90, cînd nu ne dădeau salarii trei luni, noi eram mulțumiți de chestiile-ăstea! Și asta probabil se socoate mită, dar aicea tot sînt diferite niuanțe!

 

ACUZAREA

Am înțeles. Și care ar fi aceste niuanțe?

 

MEDIC

Da… Că și acei 20 de lei poate sînt ultimii bani care i-o avut pacientul. Dar nu vreu să spun, că, mă rog, n-am primit ș-acelea 20 de lei, adică (rîde) mulțumire… Și poate asta tot o fost un stimul. În orice caz, am lucrat! 20 de lei aceia, îs mită sau îi uman? Adică unde-i granița între umanism și mită?

 

ACUZAREA

O să lăsăm juriul să decidă.

 

APĂRAREA

Rugăm juriul să țină cont că martora a pus o problemă morală importantă. Cînd salariile sînt mizere, sînt acești 20 sau 50 de lei o mulțumire sau o mită? Vă invităm din nou să votați. Verde pentru mulțumire. Roșu pentru mită.

 

La finalul mărturiei, publicul este invitat din nou să voteze.

 

ACUZAREA. PROBA NR. 5. N-AI BANI, N-AI PE NIME

 

ACUZAREA

Cerem să se consemneze la dosar proba numărul 5. Cu care o să demonstrăm cum corupția, rămînem tot la sistemul medical, există din plin, pune în pericol viața tuturora, dar mai ales a celor săraci! Vă rog să vă apropiați și să vă prezentați.

 

PACIENT A

Eu sînt actriță și educator. În 2022, am fost diagnosticată cu cancer la col uterin, gradul II. O boală care la început auzi că este foarte crudă cu pacientul, dar eu cumva m-am străduit să accept lucrul ăsta ca fiind o lecție pe care trebuie s-o trec cu bine.

 

ACUZAREA

Mulțumim mult. Și dvs.?

 

PACIENT B

Lupta mea a început anul trecut, prin septembrie. De-amu nu mai aveam putere, nu mîncam, avem grețuri, dureri de burtă, diaree, numai apă beam. Am trecut de la un medic la altul, dar știți cum, la țară nu-s adaptați pe specialitate. Și dup-aia, cu soțul, am luat o mașină și ne-am dus la raion și am trecut o zi cu plată. Am achitat, doamna medic ne spune – nu vreau să vă sperii, dar între intestinul gros și între ovaru’ stîng este o tumoare, o… ceva străin. Dar mai bine vă duceți la oncolog. Așa și-am făcut.

 

ACUZAREA

Cum a fost experiența la Institutul de Oncologie?

 

PACIENT A

M-am pomenit înconjurată de mulți medici și am înțeles că, dacă eu nu voi achita unele taxe, nu am șansa să merg mai departe la tratament. Rîndul era foarte mare, trebuia să aștepți luni de zile. Și eu, recunosc, am fost nevoită să achit la medic, un domn înalt, arătos, 2.000 de lei ca să mă treacă cu rîndul mai devreme. Banii sub cartelă, dumnealui nici nu s-a uitat cîți sînt, a luat banii și i-a pus într-un sertar, care era cu mulți bani în el… Și m-a sunat peste cîteva zile și mi-a spus că rîndul meu e mai devreme.

 

PACIENT B

Programarea asta te ucide enorm. Și pe noi ne-a trimis la oncolog la Chișinău, care ne-o purtat foarte mult. Era taman în pregătirile-ăstea de sărbători, Crăciunul, da’ noi voiam cît mai repede să ne internăm. Eu presimțirea o avem, că aici aveam un bulgăre, el era deodată micuț, dar el creștea, creștea imens. Ziceam soțului – precis că este cancer. Ăsta de la Institutu’ Oncologic ne trimitea azi – dați analiza de sînge, faceți RNM-ul, luam taxiul, plăteam 700 de lei să ne ducă și să ne-aducă, că n-a vrut să ne interneze. Aistea toate durau săptămîni. Și cînd eu îl întreb pe proctologu’ –- cînd aveți de gînd să mă internați în spital? Eu mă simt foarte rău! „După ce trec sărbătorile!” Da’ unde ne duceam, acolo toți spuneau – la colonoscopia, la RMN-u cînd am făcut – срочный operație, urgent! Eu slăbisem de la 67 de kilograme, am ajuns 44. Nu mai puteam merge pe picioare, stam întinsă pe bancheta din spate. Și soțu’ întreabă – „trebu’ internată, e gata, ea moare, nu știu ce să fac cu dînsa!”. Da’ medicu’ proctolog sună pe chirurg și-l întreabă și zice – „da’ ce, ea încă n-o murit?”. Medicu’ chirurg. Care-o fost, din partea noastră, îmi pare că suficient rambursat el!

 

ACUZAREA

Deci vreți să spuneți că ați plătit pentru operație?

 

PACIENT B

Da… da…, cum s-a’ spune, s-o dat mită. Pentru că nu o vrut să s-apuce ca să-mi facă operație. S-o stăruit soțu’ și cu sora, și i-o pus tot ce trebuiește și așa am fost a doua zi dimineață operată.

 

ACUZAREA

Scuzați-mă, pot să întreb ce sumă i-ați dat?

 

PACIENT B

N-ar fi…

 

ACUZAREA

Vă este frică?

 

PACIENT B

Da… n-aș vrea… nici nume să dau… Eu în momentu’ de față tre’ să fac chimioterapie tot acolo.

 

ACUZAREA

Da’ dacă voi nu plăteați, ce era cu tine astăzi?

 

PACIENT B

Nu eram să fiu. Doar nu eram să fiu. Pentru că atuncea, la moment, era finișu’ la mine.

 

PACIENT A

Să vă spun eu! Cînd eu n-am achitat, am avut toată mîna neagră. Și după-asta eu am înțeles că trebuie să achit. Am auzit în secție – iată dacă a să achiți, o să treci mai ușor. Și eu la fiecare ședință de chimioterapie puneam în buzunarul doamnei asistente… Dacă puneai 100 de lei, se uita la tine frumușel. Dacă puneai mai mult, se uita la tine frumos. Patru săptămîni cît am primit chimia, iată, am fost nevoită să pun banii ăștia, frumos. Apoi, medicul chirurg mi-a spus că ar fi frumos să o mulțumesc pe doamna chimistă cu 300-400 de euro, asta la sfîrșit de tratament. Tratament care se presupune că este gratis. Și doamna chimistă, cînd încercam cumva să-i mulțumesc cu ceva, ea spunea „nu, nu, categoric nu!”, dar în ultima zi de tratament, mi-a zis că intrăm într-un cabinet separat, ca să-mi dea extrasul pentru medicul de familie. Și am stat la taifas vreo oră cred că, nu se grăbea nicăieri, că de obicei medicii se grăbesc… și atunci eu am… plicul era pregătit, mi-a spus „mulțumesc, mă suni la orice oră, ca și pînă acum”, la orice oră o sunam, n-o deranjam, și iată am fost nevoită să pun în plic 350 de euro.

 

ACUZAREA

Dar medicul primește salariu, e salarizat pentru asta!

 

PACIENT B

Da, noi știm că ei îs salarizați, dar așa e la noi, și sanitărcile-acelea tot trebuiesc, ca să vie să ne panseze, trebu’ să pui bani în buzunar. Noi am mers și la credit!

 

ACUZAREA

Dvs. aveați poliță de asigurare medicală?

 

PACIENT B

Da, eu am fost asigurată.

 

ACUZAREA

Și chiar nu voiau să aibă grijă de dvs., refuzau să vă schimbe pansamentu’?

 

PACIENT B

Nu. Trebu’ să pun în buzunar. Acolo sînt mii de femei tinere care își pierd viața dacă n-au bani. Imaginați-vă la noi – familie cu trei copii. Soțu’ muncește prin sat, la pădure. Și-a pierdut postu’ de lucru, pentru că nu putea să mă lepede – ca să caute cineva de mine, trebuie să plătești! E foarte greu cînd n-ai nici un sprijin. Și cheltuieli foarte mari. Transportul – nu pot prin rutiere și trolebuzuri, trebu’ cu mașina să fiu transportată. Și care costă bani. Alimentația, trebu’ în fiecare zi anumite fructe să le mănînci, ceea ce la țară nu avem, trebu’ ca să-l cumperi. Igiena personală, toată ziua pansată, toată ziua dezinfectat.

 

ACUZAREA

Dar dvs., dacă n-ați fi avut bani să achitați, ce ați fi făcut?/

 

PACIENT A

Da… cred că mai mult ca sigur aș fi așteptat. Pentru că altfel nu era soluție. Atunci cînd eram în internare, venise o doamnă care primea prima chimioterapie, și aștepta rîndul din octombrie. Dar noi deja eram în august. Ea de fapt nici nu-și dădea seama că ar putea fi achitat. Și situația ei deja se complicase. Deci timp de viață pierzi. Și noi pacienții sîntem nevoiți să fim și noi corupți. Mă refer la faptul că noi dăm banii ăștia. Dar dacă nu i-am da, n-am avea cred că sănătate. Pentru că noi, totuși, depindem de medici.

 

ACUZAREA

„Noi depindem de medici”, stimat juriu. Și medicii ne cer bani pentru viața noastră. Și dacă nu avem bani, mai în scurt, murim. Nu mai avem întrebări!

 

APĂRAREA

Onorată instanță, cerem să examinăm și noi martorii. Am următoarea întrebare. Este chiar toată medicina coruptă?

 

PACIENT A

Eu cred că sînt persoane și în medicină la sigur care nu acceptă bani. N-aș putea spune despre medicul meu de familie, care este o doamnă – pe lîngă că este medic, este și un psiholog, tot timpul mă încurajează și chiar dacă eu mă mai duc la ea cu o ciocolată, „Nu-mi trebuie! Că este serviciul meu!”. Și iată „nu trebuie” ăsta deja te încurajează. Niciodată nu pune taxă, niciodată nu se uită urît, din contră, îmi spune – tu trebuie să treci gratis, tu trebuie să dai analize, uite, este acum medic bun, care n-o să-ți învinețească mîna. Deci la medicul de familie mie-mi face plăcere să duc acea ciocolată, pentru că este din toată inima mea.

 

APĂRAREA

Deci mulțumire, cum zicea doamna medic mai devreme… Și dvs., ce credeți?

 

PACIENT B

Și eu… La Institutul de Urgență nu m-am așteptat că atît de bine am să fiu primită, pe dată analizuri, tot ce-a trebuit, de prima necesitate. Ne-o fost făcut foarte bine operația. Acolo metastazele o fost înlăturate. Atitudinea este alta acolo, de la medici, de la personal… M-o trecut în sala de operație ca pe-o soră-a lora. Sînt interesați de om, parc-am fi o familie. Îs niște medici cu inimă mare.

 

ACUZAREA

Obiecție! Nu înțeleg unde vrea să ajungă apărarea. Dacă sînt și medici cinstiți, înseamnă tocmai că nu sărăcia este cauza ci mentalitatea sau/

 

APĂRAREA

Onorată instanță, știu bine unde vreau să ajung. Să arăt că viața pacienților nu depinde de acea ciocolată sau de acele mii de lei, că sînt și mulți medici cinstiți, care deși o duc greu, tratează oamenii gratuit, mai ales pe cei care nu au bani! Așa este?

 

PACIENT B

Da, la Spitalul de Urgență, înainte de operație, au fost foarte corecți. Mi-a spus – „Să-ți spun adevărul? Avem o infecție foarte mare, pe tot teritoriul, ce este canceru’ – e foarte mare, care este atacat ovarul stîng, care trebuie înlăturat”. Și ni-o operat foarte bine.

 

ACUZAREA

Un moment! Dar nu ați plătit deja să fiți operată la Spitalul Oncologic?

 

PACIENT B

Așa ni-o spus medicu’ cela, că nu s-o făcut nici o jumătate acolo la Spitalul Oncologic, de-asta mă simțeam rău! Că chirurgu’ cela n-o făcut operația care-o fost scrisă în fișa de externare. El o scos doar intestinu’, da’ canceru’ o rămas.

 

ACUZAREA

Stați puțin, dvs., deși ați plătit pentru operație, nu v-o fost înlăturat cancerul la Spitalul Oncologic?

 

PACIENT B

Nu, absolut deloc.

 

ACUZAREA

Cum dvs. ați putea descrie atitudinea asta?/

 

APĂRAREA

Obiecție! Influențează martorul!/

 

PACIENT B/

Mizeră. Față de omu’ mai ales de la țară, om simplu, om care se vede și după el că nu are posibilitatea de-un trai mai bun.

 

ACUZAREA

Da’ dvs. ați observat acolo, la spital, că atitudinea față de pacienți este diferită?

 

PACIENT B

Da, este foarte. Cu cel care are mai mulți bani… Ai bani, ai mamă și tată. N-ai bani, n-ai pe nime. Așa e viața.

 

ACUZAREA

Onorată instanță, nu mai avem alte întrebări! Apărarea?

 

APĂRAREA

Nu, mulțumesc.

 

ACUZAREA

Propun să supunem la vot, omoară sau nu corupția pe omul cel mai sărac? Roșu pentru da. Verde pentru nu.

 

Publicul votează.

 

APĂRAREA. PROBA NR. 6.  LEGEA E UN ȘABLON

 

APĂRAREA

Fiecare tabără are dreptul la o probă specială. Supunem atenției juriului proba numărul 6, proba specială – în care Acuzarea nu are dreptul să intervină. Mărturia pe care o veți auzi va demonstra cum corupția poate fi uneori alegerea cea mai morală și poate servi drept mecanism de corectare a unei legi imperfecte.

 

INCULPATUL

Eu nu o să mă laud acuma…, dar… Am fost un băiat model. Eu n-am tras o palmă la nimeni. Cu soția mea, noi am început să ne întîlnim cînd eram adolescenți. Socrii mei actuali fiind plecați în Italia, au lăsat-o pe soția mea cu sora ei mai mică de trei ani. Eu, fiind mai mare cu patru ani, am avut cumva grijă de amîndouă. Noi am avut o dragoste pură! Și avem și o fetiță deja de nouă ani… Noi într-atîta armonie am trăit!

Eu de profesie sînt inginer în arhitectură. Și… cumva eu eram unica sursă de existență și de venit în casă. O duceam de la un salariu la altul, eu fiind nevoit să lucrez de dimineața la 6 și ajungeam acasă și la două noaptea. Vrei ce e mai bun pentru familia ta!

Bunica soției o rămas singură, părinții plecați… O căzut și o fracturat șoldul. Neavînd cine să îngrijească, am adus-o la noi. Și pe 31 decembrie, ziua… O trebuit să mă rețin pînă pe la ora 15.00 la servici… M-o sunat soția disperată, noi trăim la vreo 20 de km de oraș. Soția la cumpărături, bunica singură, o căzut de pe pat și nu putea să se miște, o reușit să apuce telefonul și să-i sune soției. Ce facem? Am încercat să dau eu niște apeluri la taxi, dar nimic… Și în disperare, am văzut în ușă… cheile de la mașina de serviciu. De ce să mint, eu mai mersesem pînă atunci cu ea… Eu deja făcusem școala de șoferi, eram gata să dau examenul… Deci permis nu aveam. Am luat mașina și la un semafor s-a aprins lumina verde, la mine era verde! Din partea dreaptă un taxi a trecut cu viteză și mi-o tăiat cumva unghiul… Eu m-am pornit… și m-am trezit cînd deja un cuplu era la mine pe capotă. Ea s-a ales doar cu o sperietură… Dar el… îl vedeam cum moare… S-o pălit cu partea stîngă de parbriz la mine. A venit ambulanța. Eu am sunat la poliție, a venit poliția, a documentat cazul, și partea ce-i mai interesantă, o văzut că n-am permis, dar m-o eliberat cu tot cu mașina să mă duc la analize. Cu toate că și parbrizul era crăpat. După ce-am predat mașina la poliție, am luat un taxi și am mers să văd care e treaba cu omul… Din mine niciodată nu o dispărut partea omenească, n-am putut să mă eschivez!

Și o urmat o perioadă de teroare, tipii mă terorizau că să le dau bani. Eu o dată la trei zile mă duceam la ei cu o ladă de banane, una de mere… Chiar dacă sub întreținerea mea era o familie – eu, soția, fetița de șase anișori, cumnata și deja bunica. Ăștia mă sunau și îmi spuneau: „Băi, noi o să avem nevoie de bani, acuma seara! 100 de euro”. Dar nu poate să treacă treaba asta la infinit… Eu cumva mi-am recunoscut vina… În fine!

Trec trei săptămîni… 20 ianuarie, tatăl meu făcea 60 de ani! Era într-o zi de joi. Eu aveam deja deschis dosar penal pentru primul accident… Am vorbit cu un subaltern de-al meu, zic: „Uite, o să am nevoie de serviciile tale, să mergem pînă la mine la țară, să-l felicit pe tata!”. Ne-am urcat în mașină, am pornit… La ieșire din oraș, o fost sunat și chemat înapoi la muncă. Ne-am oprit, el a chemat un taxi… Dar pe mine mă sunau deja de acasă, mama, întreba pe unde sîntem…, că nu sîntem la masa de sărbătoare… Nu știu ce a fost în capul meu atunci, sincer vă zic. Eu m-am întors, fiind pe bancheta din față, soția și fetița erau pe bancheta din spate… Am urcat la volan… Am trecut pe la magazin, am cumpărat cadou pentru tata. Era polei. Mergeam pe suprafața aia lunecoasă și am simțit cum pierd controlul. Aveam vreo 70 la oră… Soția… sărmana… o protejat-o pe fiică-mea… mașina s-o lovit de copac, acoperișul s-o strivit, o prins scaunul din față, l-o împins în urmă… și o rupt-o pe soția mea în două. Eu eram conștient…, s-au oprit cîteva mașini și-au încercat cu disperare s-o scoată, dar nu puteau. Au venit de la descarcerare, pe mine și pe fiică-mea ne-au luat… Țin minte că strigau: „Îi vie, îi vie… răsuflă!”. Eu eram în șoc! Fetița plîngea… Eu m-am pus în genunchi în mijlocul drumului. Plîngeam… eram disperat… În trei săptămîni am făcut două accidente. Fără permis.

La spital, a venit medicul, mi-a spus că soția e în stare gravă, dar stabilă. O venit ai mei, o venit și socrii din Italia, Verona. Soția mea era în reanimare. O văzut-o socrii, o venit acasă plîngînd. Avea fractură de coloană. Medicul inițial nu-i dădea șanse la viață, apoi nu-i dădea șanse că o să miște vreun deget de la picioare, apoi nu-i dădea șanse că o să poată sta pe șezute. Mda, eu nu sînt o persoană credincioasă…, probabil îs aproape cumva ateu… Dar eu pe timpurile celea am mers și am aprins cîteva lumînări, nu știu dacă sincer! Probabil eu mă duceam să fiu singur cu mine, pentru că aveam cicatricea asta de vinovăție pe suflet.

O trecut vreo două săptămîni, copilul stresat, șase anișori, vă dați seama… Mama nu-i… Am fost sunat de anchetator: „Băi, noi te-am lăsat pe tine atîta timp oleacă, dar… Ar fi cazul să vii la inspectorat, să vedem ce și cum”. M-am dus și ni-o spus: „Avem o surpriză cam neplăcută”. Mi-o fulgerat în inimă. „Procurorul vrea să vă rețină pentru 72 de ore”. Zic: „Ce-am făcut? Copilu’ s-o trezit peste noapte fără mamă, dacă voi mă închideți și pe mine…”. Ei, că „puteți să influențați mersul anchetei!”. Dar mai este latura omenească… Doar n-am luat conștient o armă să atentez la integritatea cuiva! Trebuie să te gîndești –- este un copil, este soția care e în spital. În fine, a venit duba, cu doi mascați, mi-o pus cătușele și m-o dus la procuror. Inima mea se zbătea ca la iepure. „Tu, băiețele, la mine ai să-mi stai, măcar doi ani de zile ai să-mi stai!” Ni-o picat ceru-n cap.

Socru-miu, în disperare de cauză, s-a dus la un avocat care o găsit un intermediar să influențeze judecătorul. Dar să influențezi judecătorul nu poți așa, cu mîna goală. Zice: „Ți-l scot, dar o să trebuiască 10.000 de euro”! Soției mele în loc de două discuri la coloană, i-o pus două console din titan. Ăștia de la firmă, imediat ce-am ieșit din celulă, mi-au spus să plătesc mașina. Adică, e angajatu’ tău într-o nenorocire enormă, ție îți trebuiește metalul cela? În fine… Eu m-am trezit că pur și simplu nu am bani. Socru-miu s-o dus, s-o consultat cu ai mei. Eu provin dintr-o familie, dacă aș spune săracă, poate că n-aș greși… Oameni de la țară, năcăjiți… Nu poți să-l judeci pe om că nu te poate ajuta. Am un prieten din copilărie, el îi pastor în America, o auzit de nenorocirea mea, i-a mobilizat pe toți creștinii de acolo și a strîns vreo cîteva mii de dolari.

I-o dat socru-miu avocatului 5.000 prima tranșă, apoi am mai făcut rost de bani, i-am mai dat 2.000 jumătate, urma deja să strîng pentru ultima tranșă. Și o apărut la televizor că l-o prins pe avocatul meu cu niște mișmașuri, cum teroriza pădurarii… I-a pus să-i paveze toată ograda cu lemn natural… Vă dați seama, o văzut că-i merge și deja ți se suie la cap, nu poți să te oprești… Avocatul meu o fugit din țară. Dar eu am fost achitat.

La noi fiecare interpretează legea așa cum vrea el. Pînă la urmă, legea e un șablon și tu îl pui pentru fiecare caz aparte. Și de-asta este judecător. Nu pot să zic că nu mă socot vinovat, mi-am recunoscut vina. Mi-am asumat tot. Însă pe mine mă omoară că eu am fost închis taman cînd copilul meu o avut nevoie de mine și soția mea era pe jumătate moartă.

 

APĂRAREA

Stimat juriu, ați ascultat mărturia unui om care a avut de ales între un rău – să dea mită ca să scape de închisoare – și un rău mai mare: să-și lase fără sprijin soția și copilul aflați într-o situație extrem de vulnerabilă. Sperăm că ați înțeles cum corupția funcționează uneori ca mecanism de rectificare a unei legi corecte în general, dar nedreaptă într-un context particular. Acum vă invităm la vot. Dacă v-ați afla în situația pe care ați ascultat-o mai devreme, cîți dintre dvs. ați apela la corupție?

 

Publicul votează.

 

ACUZAREA. PROBA NR. 7. MACK-MILIARDUL

 

Schimbare bruscă de decor. Muzică similară cu cea de la începutul spectacolului.

 

PERFORMER 3

Proba numărul 7! Proba specială din partea Acuzării! Mack-miliardul!

 

Vine „la pupitru” Mackie-Șiș.

 

MACKIE-ȘIȘ

Doamnele mele, domnii mei, stimați membri ai juriului, aveți în fața voastră un reprezentant al unei clase care piere. Noi, bieți meșteșugari, care lucrăm cu umila noastră rangă și cu umilul nostru șantaj, în casele și în viețile micilor afaceriști, sîntem astăzi înghițiți de marii biznesmani, în spatele cărora se ascund marile bănci. Noi, micii funcționari corupți, care trăiam dintr-o cutie de bomboane și un coniac, sîntem înghițiți de marii întreprinzători: lobby; scutiri de taxe; secrete bancare; paradisuri fiscale. Ce e o rangă pe lîngă o acțiune bancară? Ce e o cutie de bomboane pe lîngă o obligațiune financiară? Ce e un plic cu euro pe lîngă promisiunea unui job de manager general la Gazprom sau de director la banca Goldman-Sachs? Ce e spargerea unei bănci pe lîngă înființarea unei bănci? Dar ce e înființarea unei bănci pe lîngă falimentarea unei bănci? Și ce e chiar falimentarea unei bănci pe lîngă salvarea unei bănci? În sfîrșit, ce este salvarea unei singure bănci pe lîngă scutirea de taxe pentru sute de bănci și de companii multinaționale? Concetățeni, acestea fiind zise, îmi iau umil la revedere de la voi! Condițiile obiective m-au dus la cădere. Ei bine, cad, dar nu dispar! Mackie nu moare, Mackie se transformă! Doar să nu mă întrebați cum am făcut primul milion!

 

SONG (parafrază după cântecul lui Mackie-șiș din Opera de trei parale)

Și rechinul își arată

Colții aprigi, de temut.

Mackie-Șiș are cuțitul,

Dar cuțitu-i nevăzut.

 

Ah, cum se-nroșește valul,

Cînd rechinul sînge varsă,

Mackie-șiș poartă mănuși,

Astfel urme el nu lasă.

 

Banii iute dintr-o bancă

Fără urmă s-au topit,

Poate sînt la Mackie-șiș,

Dar dovezi nu s-au găsit.

 

Un miliard a dispărut,

Țara este-n zbuciumare,

Mackie-Șiș se plimbă vesel,

De-l întrebi, habar nu are!

 

PERFORMER 5

Operațiunea „Titirezul”. 2012-2014.

 

PERFORMER 6

Din Banca de Economii, din Banca Socială și din Unibank au fost transferate peste 14 miliarde de lei moldovenești.

 

PERFORMER 8

12% din Produsul Intern Brut anual al țării.

 

PERFORMER 5

Putem să divizăm furtul miliardului în cîteva etape.

 

PERFORMER 6

Preambul: Cum funcționează o bancă?

 

PERFORMER 8

De unde au băncile bani?

 

PERFORMER 3

În primul rînd, din depozitele pe care voi, oamenii, le aduceți în bănci. Băncile folosesc banii-ăștia să ofere credite.

 

PERFORMER 5

Folosesc banii noștri, stimați jurați!

 

PERFORMER 3

Deci, dacă băncile ajung în proprietatea unor bandiți, ei pot fura banii-ăștia ai noștri!

 

PERFORMER 6

Frumos.

 

PERFORMER 8

Și este rolul statului să prevină situațiile în care băncile sînt acaparate de bandiți!

 

PERFORMER 5

Furtul miliardului. Prima etapă:

 

PERFORMER 6

Niște indivizi, să le zicem, ca-n Opera de trei parale…, gașca lui Mackie-Șiș, pun mîna pe bănci.

 

PERFORMER 8

August 2012. Într-o singură zi, 21 de persoane și companii offshore cumpără acțiuni la Unibank în pachete mai mici de cinci procente.

 

PERFORMER 3

Dacă tu cumperi mai mult de cinci procente din acțiuni, trebuie să ceri permisiunea de la Banca Națională, să arăți de unde ai banii și dacă i-ai cîștigat legal.

 

PERFORMER 5

Și-atunci băieții au împărțit în pachete de… 4,99 procente, le-au cumpărat și au ajuns să controleze banca.

 

PERFORMER 3

Etapa numărul doi:

 

PERFORMER 5

După ce ai devenit acționar majoritar și ai control, tu numești conducerea băncii care aprobă creditele. Mackie-Șiș numește oamenii lui în funcțiile de conducere.

 

PERFORMER 6

Etapa numărul trei:

 

PERFORMER 3

Oamenii lui Mackie-Șiș încep a da credite la firme de-ale lor, deschise peste noapte. Și astfel scot frumușel banii din bănci.

 

PERFORMER 5

Și se formează o gaură. Băncile rămîn datoare față de deponenți.

 

PERFORMER 8

Etapa numărul patru:

 

PERFORMER 6

Salvatorul. În noiembrie 2014, Banca Națională dă credite de urgență, în sumă totală de 14 miliarde de lei, ca băncile să poată să se-achite cu deponenții.

 

PERFORMER 3

Dacă BNM nu ar fi dat creditele, ar fi ridicat mari semne de-ntrebare la alți oameni care au depozite în alte bănci.

 

PERFORMER 5

Puteam s-ajungem în situația cînd se formau cozi ca oamenii să-și scoată banii și de la alte bănci.

 

PERFORMER 6

Iar băncile nu au de unde să dea banii toți odată. Tu, ca bancă, îți păstrezi acolo un 20 de procente de lichidități, da’ restu’ îi investești, ca să ai din ce plăti dobînzile și pentru profitul tău.

 

PERFORMER 8

Deci dacă toți oamenii vor să scoată banii în același timp…

 

PERFORMER 5

Ai belit-o.

 

PERFORMER 3

Băncile n-o să aibă bani să facă plăți. Și colapsează întregul sistem bancar.

 

PERFORMER 6

Așa că Banca Națională împrumută bani băncilor jefuite de Mackie-Șiș.

 

PERFORMER 8

Iar Guvernul se angajează să întoarcă la Banca Națională acest credit.

 

PERFORMER 3

Dar… de unde să întoarcă Guvernul acești bani?

 

PERFORMER 5

De unde are Guvernul bani?

 

PERFORMER 6

Din banii noștri, din taxele noastre, care nu s-au dus pe școli, sau pe spitale, sau pe teatre, s-au dus să acopere gaura de 14 miliarde dată de bandiți!

 

PERFORMER 8

Acuma, hai să ne-ntoarcem puțin. 2012. Mackie-Șiș a preluat controlul băncilor. Bun. Dar noi avem organ de supraveghere – Banca Națională.

 

PERFORMER 3

Au ei instrumente să intervină? Sigur că au!

 

PERFORMER 5

Pot bloca acțiunile cumpărate și pot întreba:

 

PERFORMER 6

„Stai un pic, cum așa-ntr-o zi, toți cumpără același pachet de acțiuni, cu bani veniți din offshore? Deci îi clar că îi acțiune concertată! Și-atunci toate tranzacțiile astea, eu le consider ca o singură tranzacție – deci vino la mine și cere permisiunea mea!”.

 

PERFORMER 3

Apoi, cînd se scoteau banii, Banca Națională vedea tranzacțiile. Și cînd îi vorba de sute de milioane de lei, n-ai cum să zici „eu n-am știut”.

 

PERFORMER 5

Deci puteau să vină la bancă, să ridice documentele:

 

PERFORMER 6

„Tu ce imporți, computere? De 30 de milioane de dolari? Ia stăi oleacă, da’ cîte computere se vînd la noi în Moldova? Mackie, tu de la cine vrei să cumperi computere? Din Cipru? Serios? Cipru așa de multe computere aduc? Da’ pe unde-ai să le vinzi? A, tu nici magazine n-ai… Deci asta-i activitate fictivă!”

 

PERFORMER 8

Banca Națională poate să blocheze acțiunile, nu intervine.

 

PERFORMER 3

Serviciul Prevenirea Spălării Banilor vede toate plățile, nu intervine.

 

PERFORMER 5

Procuratura Generală nu intervine.

 

PERFORMER 6

CNA-ul nu intervine.

 

PERFORMER 3

Nimeni nu intervine.

 

PERFORMER 6

Poate să fie asta fără acoperire politică? Imposibil. Însamnă că acei care erau la conducere aveau parte. Acolo furau toți, ca un organism din care-ncepe să curgă sînge și toți rechinii se strîng să muște.

 

PERFORMER 8

Iar banii scoși de Mackie și împărțiți cu toți rechinii se plimbă liniștiți poate și astăzi prin lume.

 

PERFORMER 3

Noi sîntem în secolul XXI. Tu depistezi azi banii în banca din Dubai.

 

PERFORMER 8

Și peste cinci minute nu mai sînt acolo.

 

PERFORMER 6

Mackie intră pe computăr și transferă banii din Dubai în Cipru.

 

PERFORMER 3

Ș-apoi în Marea Britanie.

 

PERFORMER 5

Ș-apoi în Hong Kong.

 

PERFORMER 8

Ș-apoi în Elveția.

 

PERFORMER 6

Corupția de foarte mult timp nu mai este încradrată în hotarele unei țări.

 

PERFORMER 3

Și întotdeauna corupții vor fi cu mulți-mulți pași înaintea oraganelor de drept.

 

PERFORMER 8

Și aici nu vorbim de Moldova, ci de toată lumea.

 

PERFORMER 5

Irlanda. Insulele Virgine Britanice. Singapur. Elveția. Olanda.

 

PERFORMER 6

Top cinci paradisuri fiscale – țări care oferă taxe zero, sau aproape zero, pentru nonrezidenți.

 

PERFORMER 8

Statele Unite. Elveția. Singapur. Hong Kong. Luxemburg.

 

PERFORMER 3

Top cinci țări care oferă confidențialitate financiară. Adică unde nu poate fi urmărită proveniența banilor tăi.

 

PERFORMER 5

Banii furați se plimbă de la o companie la alta, dintr-o bancă-n alta, dintr-o țară în alta.

 

PERFORMER 6

Pînă cînd se pierde orice urmă.

 

SONG

Și rechinii plimbă banii,

Într-un ritm de necrezut.

Mackie-avea un cont în Cipru,

Dar se face nevăzut.

 

Ah, cum sărăcește țara,

Cînd rechinul banii scoate!

Banii lui nu lasă urme,

Printre țări știe să-noate.

 

Pică școli și cad spitale,

În Moldova ani la rînd.

În Dubai, pășind agale,

Bani se plimbă surîzînd.

 

Un miliard a dispărut,

Țara este-n zbuciumare,

Mackie-Șiș se plimbă vesel

De-l întrebi, habar nu are!

 

PERFORMER 5

Mulțumim stimați membri ai juriului! Aceasta a fost ultima probă a Acuzării, prin care sperăm că am demonstrat că corupția mare este cu adevărat cauza primă și ultimă pentru sărăcia celor mulți și pentru îmbogățirea incorectă a bandiților. Haideți să îl împiedicăm pe Mackie-Șiș să se îmbogățească pe seama noastră! Vă invităm să votați. Cine este de-acord cu condamnarea fără echivoc a corupției?

 

Publicul votează.

 

APĂRAREA. PROBA NR. 8. UTOPII

 

APĂRAREA

Onorată instanță supunem atenției dvs. proba nr. 8, ultima din partea Apărării. Vom chestiona cu această mărturie finală rolul campaniilor anticorupție. Vă rugăm, poftiți în boxă. Cu ce vă ocupați dvs.?

 

JURNALIST

Jurnalism de investigații.

 

APĂRAREA

Cînd și de ce ați început să faceți investigații anticorupție?

 

JURNALIST

Am început din entuziasmul acesta, de tînăr, crezi că o să întorci munții și o să faci o lume mult mai bună. Și eu m-am prins foarte repede că, dacă e de schimbat ceva, deci cel mai mare cancer al societății este corupția, deci nu este vorba despre comuniști, socialiști, europeni la guvernare, e vorba despre corupție, de aicea vin toate relele.

 

APĂRAREA

Și cum putem lupta cu corupția? Există eroi pozitivi în această luptă?

 

JURNALIST

Eu înainte credeam în eroi pozitivi și în personaje negative, eu chiar credeam că dacă acum sînt comuniștii la putere, atunci vor veni aceștia de dreapta să schimbe lucrurile și noi ne vom uni cu România și toate problemele se vor termina!

 

APĂRAREA

Așa… și nu așa s-a întîmplat?

 

JURNALIST

Cînd au venit la putere „ai noștri”, primii „ai noștri”, în 2009, Alianța pro-europeană, și cînd s-au început actele de corupție cu actorii din această alianță… Asta este probabil cel mai greu pentru un jurnalist, cînd tu crezi în cineva că este bun și tu începi să vezi că el nu este bun. E un mare disconfort să începi investigații despre oamenii aceștia, despre care ai convins pe alții să creadă că sînt buni… A fost foarte dureros să-mi dau seama că oamenii aceștia în care eu am crezut au furat miliardul. A fost pentru mine ca o lovitură cu un ciocan în cap. De asta eu mă feresc să spun că există politicieni super-curați, eu tind să cred că… președinta actuală nu este coruptă, nu se vede pe ea, dar dacă mi-ar aduce cineva proba, nu aș mai avea șocul pe care l-am avut atunci.

 

APĂRAREA

De ce nu este nimeni imun la corupție? Acuzarea ne spune că este din cauza corupției generalizate, că corupția mică provoacă corupția mare, că totul pleacă de la acea vestită cutie de bomboane pe care o dăm la învățătoare/

 

ACUZAREA

Obiecție! Nu am afirmat niciodată așa ceva!

 

APĂRAREA

Îmi cer scuze! Vă rog răspundeți!

 

JURNALIST

Eu am să vă spun o chestie care nu este foarte populară, dar eu nu-s împotriva corupției în medicină, de exemplu. Ea mie nu-mi place, da’ atîta timp cît tu nu oferi salarii mari, tu riști să pierzi profesioniști. Nu știu cum voi, da’ eu mă tem s’ mă duc la un medic necorupt, dar neprofesionist. Eu prefer să merg la un medic corupt, dar care să știu că o să ies vie de la operație.

 

ACUZAREA

Obiecție! Juriul va reține că am demonstrat deja că medicii corupți pot fi și mai neprofesioniști/

 

APĂRAREA

Vă rog, continuați!/

 

JURNALIST

E mai ușor să lupți cu corupția din școli, din spitale, acolo unde este mica corupție. Cel mai greu societatea noastră a luptat cu corupția mare. Pentru că orice guvernare vine la putere spune că vor să lupte cu corupția, dar au în vedere corupția care s-a întîmplat pînă la ei, nimeni nu vrea să se lupte cu corupția care îl implică pe el.

 

APĂRAREA

Uneori lupta anticorupție poate provoca corupție la rîndul ei. S-a întîmplat să simțiți că cineva vă folosește?

 

JURNALIST

Deseori, informatorul nu vine la tine din cele mai bune intenții. Deci, tu știi că ești folosit. Unii colegi spun „ei și ce-mi pasă, atîta timp cît proba e reală”. Își dau seama că-i fac drumul unui alt corupt potențial care-o să vină. Și-atuncea tactica pe care-o aplicăm noi este s-așteptăm. Deci, noi începem să lucrăm, da’ nu ne grăbim. Pentru ca să nu-i facem chiar totu’ așa pe plac informatorului. Și eu am avut un caz – o investigație despre terenuri acaparate. Și cineva ne-a sugerat „vezi că și tipul ăsta este implicat”. Tipul fiind un consilier municipal. Și-am publicat investigația și el a fost arestat. Dar noi nu știam că tipul avea și-o funcție într-o zonă economică liberă. Iar peste două luni, omul care ne-a sugerat „ia vedeți pontul, da?” a fost numit în funcția ceea… Deci, informatorul dorea să-l elimine ca să devină el în funcție. Ne-am dat seama c-am fost folosiți, dar na. N-ai ce să-i faci, da.

 

APĂRAREA

Mulțumim. Cerem juriului să noteze că martorul a recunoscut că lupta cu corupția promovează uneori alți corupți.

 

ACUZAREA

Obiecție! Suprainterpretează!

 

APĂRAREA

Deloc, stimat juriu! Ce părere aveți despre fenomenul justiției selective? Cînd cei anchetați sînt de fiecare dată adversarii celor de la putere?

 

JURNALIST

Eu l-am întrebat pe procurorul care a înființat DNA în România despre justiția selectivă și îmi spunea că este firesc ca ea să existe. Adică cum îți închipui că tu, ca procuror, poți să-i bagi la pușcărie pe cei care sînt la putere? Dacă vrei să faci asta, tu faci un efort enorm, dar tu nu ai rezultate. Iar tu trebuie să livrezi rezultate, ca să demonstrezi că tu ești bun. Și-atunci, efectiv, există momentul oportun pentru orice caz. Corupții trebuie pedepsiți atunci cînd sînt implicați în corupție, dar la modul real, momentu’ oportun este atunci cînd ei nu mai sînt la putere. Diferența este dacă tu o faci la comandă politică sau pentru că tu încerci să profiți de momentul oportun.

 

APĂRAREA

Dar rezultatul nu e același?

 

JURNALIST

Nu! Doar la suprafață se vede același lucru.

 

APĂRAREA

Mulțumesc. Unii au impresia că corupția implică numai funcționarii publici și că este ceva local. Însă sînt companii private, de multe ori și străine, responsabile de acte de mare corupție. Este adevărat?

 

JURNALIST

Da. Iată, de exemplu, avem această companie, deținută de un cetățean american, cu cetățenie rusească, cu cetățenie moldovenească, deci nu știu cîte cetățenii are omu’ ăsta, care a fost în relații bune cu toate guvernările. Deci, obiectivul lui este, desigur, să-și optimizeze cheltuielile, prin lobby, pentru anumite legi. La un moment dat, un deputat, care i-un băiat tare simpatic, nu te gîndești c-ar putea să facă un act de corupție, a venit cu un proiect de lege, pe care, știți cum era? Alertă roșu. Interesele acestui cetățean de a privatiza singurul port pe care-l avem noi, portul de la Giurgiulești. Eu cred că deputatul nu înțelegea ce face. I-am sărit în cap: tu știi cine-i beneficiar la proiectu-ista? „Păi iată, cei care sînt pe teritoriu’ portului, să ajutăm business-ul.” Tu știi cine are terenuri pe teritoriul portului? „Cine? Acolo sînt 80 de companii.” Da, sînt 80 de companii și toate 80 îi aparțin aceluiași om! Nu el i-a dat proiectul. Prin cunoscuți, așa, cineva i-a sugerat. Și ăsta era fericit că are un proiect bun. Și cînd i-am arătat pe acte, el a înțeles și a retras proiectul. Dar asta e o vulnerabilitate, înțelegeți? Deci, oamenii care zicem noi că sînt onești, curați… Și dacă ei nu sînt suficient de deștepți? Iată, corupția nu e atît de simplă…, lucrurile sînt mult mai smart.

 

APĂRAREA

Ați investigat multe afaceri care implicau mulți bani și multe personalități din sfera puterii. V-ați temut vreodată pentru viața dvs.?

 

JURNALIST

Nu cred că mi-a fost vreodată frică. Eu evaluarea o fac din start – cine este personajul. Dacă eu înțeleg că este un tip periculos, eu mă gîndesc de mai multe ori. Mult timp mi-a fost frică pentru copil, copilul meu nu a avut niciodată voie să stea afară la joacă singur, ca alți copii, doar însoțit a mers, acesta este un disconfort foarte mare.

 

APĂRAREA

În concluzie, după 17 ani de anchete de mare corupție, credeți că este posibilă o lume fără corupție?

 

JURNALIST

Eu sincer cred că este foarte greu să faci politică și să rămîi curat. Deci, asta este o utopie dacă noi credem că există indivizi de la guvernare care nu se corup. Nu există puteri care nu se corup. Uitați, corupția mare se dezvoltă pentru că sînt tot mai mulți bani, se dezvoltă economia, da? Deci dacă sînt mai mulți bani, este clar că crește apetitul pentru corupție!

 

APĂRAREA

Mulțumesc. În rezumat, martorul ne spune că: 1) banul este cel care corupe!, 2) lupta cu corupția pe cît este de necesară, pe atît este de utopică!/

 

ACUZAREA

Obiecție!/

 

APĂRAREA

3) anticorupția poate produce mai multă corupție, și 4) poate să scadă calitatea guvernării/

 

ACUZAREA

Obiecție!/

 

APĂRAREA

Acestea NU sînt cuvintele unor corupți, stimat juriu, ci ale unui om care luptă cu corupția! Dar un om integru și/

 

ACUZAREA

Obiecție! Speculează!/

 

APĂRAREA

Ceea ce susțin și o serie de studii de sociologie, internaționale, pe care le-am atașat ca probe la dosar!/

 

ACUZAREA

Acuzarea pune cuvinte în gură martorului! Cerem juriului să ignore aceste speculații!

 

Cele două voci se suprapun pînă la neinteligibil.

 

SONG

Vă rog mult, nu rîdeți, chiar de vă amuză,

De cei ce cu corupția onest am luptat!

Nu este deloc o cauză optuză,

Deși e posibil să fi exagerat…

 

Tot crezînd că scopul mijloacele scuză

Pîn’ la urmă scopul… noi l-am uitat.

Ce bine se simte omul cînd acuză!

Pîn’ la urmă scopul pe noi ne-a trădat.

 

Utopic este țelul ce l-am slujit,

Dar cu bună-credință am lucrat!

Corupția dacă noi n-am reușit

Să o oprim, măcar am încercat.

 

Tot crezînd că scopul mijloacele scuză,

Pîn’ la urmă scopul… voi l-ați uitat!

Minunat se simte omul cînd acuză!

Pîn’ la urmă scopul pe voi v-a trădat.

 

Corupția oare poți s-o smulgi din rădăcină

Într-o lume-n care banul e-împărat?

Noi cred că nu avem chiar nici o vină,

Sînt pur și simplu prea mulți bani de furat!

 

Tot crezînd că scopul mijloacele scuză,

Pîn’ la urmă scopul… toți l-am uitat!

Fabulos se simte omul cînd acuză!

Pîn’ la urmă scopul pe toți ne-a trădat.

 

EPILOG. ÎN LOC DE PLEDOARII FINALE. ÎNDOIALA

 

Performerii schimbă spațiul de joc și se reîmpart în cele două „tabere”. PERFORMER 6 (ACUZAREA) și PERFORMER 2 (APĂRAREA) susțin pledoariile. Ceilalți le sprijină prin momente de percuție și ritmuri, ca două galerii, din ce în ce mai înfierbîntate.

 

ACUZAREA

Orice proces se încheie cu pledoariile finale.

 

APĂRAREA

Acum ar fi locul și momentul să ne luptăm, cu ultimele argumente.

 

ACUZAREA

Cele mai dure.

 

APĂRAREA

Cele mai sensibile.

 

ACUZAREA

Cele mai convingătoare.

 

APĂRAREA

Cele mai manipulatoare.

 

ACUZAREA

Eu aș începe cu o fabulă.

 

APĂRAREA

Și eu, cu un paradox.

 

ACUZAREA

Eu aș spune: corupția este atît omniprezentă, cît și invizibilă. Întreaga populație a lumii este victima corupției – și mulți din noi nici nu sîntem conștienți.

 

APĂRAREA

Și eu aș spune: Feqa în Egipt. Tatu în Mesopotamia. Șohadh în biblie. Doron în Grecia. Ofrandă. Compensație. Dar. Strămoșii corupției, care există dintotdeauna. Nu e nici rea, nici bună. E inevitabilă.

 

ACUZAREA

Eu aș aminti că peste două trilioane de dolari se pierd anual în lume din cauza corupției.

 

APĂRAREA

Și eu aș combate că investițiile anuale în lupta anticorupție valorează și ele sute de miliarde de dolari. Uneori, cît banii furați prin corupție. Și corupția „este și persistă”.

 

ACUZAREA

Eu aș spune că fiecare act de corupție aduce inegalitate între oameni. „Cineva e cineva, dar cineva nu-i cineva.”

 

APĂRAREA

Și eu v-aș spune că inegalitatea între oameni e dată de diferențele între săraci și bogați, între cei puțini care dețin totul și cei mulți care nu au nimic! Și asta e valabil și cu, și fără corupție!

 

ACUZAREA

Eu aș spune: sîntem într-un cerc vicios. Hai să rupem noi cercul!

 

APĂRAREA

Și eu l-aș cita pe înțeleptul indian Kauṭilya: „Așa cum peștii în apă nu pot fi prinși în timp ce beau apă, tot așa funcționarii publici nu pot fi prinși în timp ce iau din banii publici”.

 

ACUZAREA

Eu v-aș spune că ne naștem prin corupție! Părinții dau bani medicilor ca noi să ne naștem!

 

APĂRAREA

Și eu aș spune: „Trei pași cheie pentru a pune capăt corupției” – Forumul Economic Mondial. Și copiii mor de foame!

 

ACUZAREA

Eu aș spune: Noi ne educăm prin corupție! Dăm mită să ne schimbe viza de reședință, că nouă grădinița cealaltă oleacă mai tare ne place!

 

APĂRAREA

Și eu aș spune: „Cinci moduri de a învinge corupția globală” – Banca Mondială. Și copiii tot mor de foame!

 

ACUZAREA

Eu aș spune: la școală cumpărăm note, cumpărăm teză, cumpărăm profesori, cumpărăm Bacalaureatul. Cumpărăm diploma de facultate, că n-am fost chiar la toate lecțiile…

 

APĂRAREA

Și eu aș spune: „Cinci ingrediente cheie pentru a opri corupția” – Transparency International. Și copiii încă mor de foame!

 

ACUZAREA

Eu aș spune: dăm bani pentru un job bun. Cumpărăm o funcție mai înaltă, cumpărăm o mărire de salariu. Toată viața cumpărăm-cumpărăm-cumpărăm!

 

APĂRAREA

Și eu aș spune: „Șase strategii de combatere a corupției” – Banca Mondială. Și copiii mor în continuare de foame!

 

ACUZAREA

Eu aș spune: noi murim și ne înmormîntăm prin corupție! Copiii noștri a să cumpere un loc bun într-un cimitir…, de exemplu, Armenesc, că e mai aproape.

 

APĂRAREA

Și eu aș spune: „Zece moduri de combatere a corupției” – Forumul Economic Mondial. Dar copiii au murit deja de foame!

 

ACUZAREA

Atunci eu v-aș arăta fotografii cu copiii morți de foame DIN CAUZA CORUPȚIEI, nu a anticorupției! Care sînt mult mai mulți. Să rupem acest cerc vicios!

 

APĂRAREA

Și eu v-aș spune că Abraham Lincoln a obținut abolirea sclaviei în America… cumpărînd ultimele două voturi necesare!

 

ACUZAREA

Iar eu v-aș spune că voturile cumpărate și furate i-au adus la putere pe toți dictatorii lumii!

 

APĂRAREA

Iar eu v-aș spune că și anticorupția poate produce dictatură!

 

ACUZAREA

Și am combate.

 

APĂRAREA

Și ne-am bate.

 

ACUZAREA

Și am minți.

 

APĂRAREA

Și am trișa.

 

ACUZAREA

Și am face orice numai ca să cîștigăm procesul ăsta.

 

APĂRAREA

Pentru că scopul scuză mijloacele!

 

ACUZAREA

Și scopul nostru sigur și întotdeauna e cel mai nobil și singurul nobil!

 

APĂRAREA

Dar nu astă-seară.

 

ACUZAREA

Astăzi vrem să rupem într-adevăr cercul vicios.

 

APĂRAREA

Așa că votul cu care se încheie spectacolul nostru este unul diferit.

 

ACUZAREA

Nu veți mai vota împotriva corupției. Acesta este un vot inutil.

 

APĂRAREA

Și nici în apărarea corupției. Acesta este un vot absurd.

 

ACUZAREA

Ci ne vom împărți între: cei convinși că există un singur adevăr în ce privește corupția.

 

APĂRAREA

Culoarea roșie.

 

ACUZAREA

Și cei care au îndoieli.

 

APĂRAREA

Culoarea verde.

 

ACUZAREA

Deci ROȘU pentru CONVINGERI FERME.

 

APĂRAREA

Și VERDE pentru ÎNDOIALĂ.

 

Performerele așteaptă să voteze publicul.

 

ACUZAREA

Și de data asta votăm și noi.

 

Cei opt performeri votează la rîndul lor. Se stinge încet lumina. Heblu. Se văd doar luminile de la dispozitivele de vot, roșii sau verzi

SFÎRȘIT

 Un scandal de amploare s-a iscat în lumea de cultură, după ce David Schwartz, un cunoscut regizor-dramaturg din România, a acuzat conducerea Teatrului Luceafărul precum că i-a anulat spectacolul „Invizibil”, pentru că ar fi „anti-PAS și împotriva Maiei Sandu”. Acesta susține, într-un interviu cu Vitalie Sprînceană, că i s-a spus că spectacolul este „antipatriotic”, „împotriva regimului actual”, iar regizorul român ar fi „cel mai probabil”, „plătit de cineva” să facă „propagandă împotriva PAS și împotriva Maiei Sandu”. De cealaltă parte, administrația teatrului neagă acuzațiile și spune că spectacolul doar a fost „transferat pentru următoarea stagiune”, iar „invocarea altor fapte și acțiuni decât cele care au stat la baza acestei decizii sunt afirmații manipulatorii”.

Iulia Popovici, critic de teatru de la București, a publicat, pe pagina sa de Facebook, cu permisiunea regizorului, o secvență din versiunea de scenă a spectacolului. „E ceea ce spectatorii ar fi auzit dacă spectacolul s-ar fi jucat, nu ce s-a aruncat, nu ce s-a discutat în pauze și pe la colțuri, nu părerea lui X despre opiniile lui Y”, a precizat Popovici.

„Ar fi primul caz după căderea comunismului când o piesă este scoasă din repertoriu pe baza unei intervenții politice. Simplu spus – cenzură de cea mai joasă speță”, a menționat scriitorul Vasile Ernu. Și Paul-Ovidiu Cosovanu, muzicianul spectacolului și colaboratorul din România al lui David Schwartz a venit cu o reacție la dezvăluirile și acuzațiile reciproce între regizor și teatru.

Reacțiile și criticile nu au contenit „Citiți istoria incredibilă a acestui cunoscut regizor și dramaturg român, domnul David Schwartz. Este o relatare care ar trebui să ajungă la fiecare moldovean, pentru a înțelege în sfârșit cu toții ce se ascunde în spatele imaginii false a tovarășei Maia Sandu și a regimului pe care îl conduce”, a comentat politicianul Andrei Năstase, care a publicat o scrisoare deschisă pentru guvernare.

Și sociologul Doru Petruți a venit cu un comentariu pe marginea acestui scandal: „Se menționează clar că o consilieră a președintei a sunat, a intervenit etc. ca și cum acesta este un lucru absolut firesc, ca un consilier să poată interveni și manevra un director de teatru și programul acelei instituții culturale”.

Discuțiile au ajuns și în atenția aleșilor poporului. Deputata socialistă Adela Răileanu a expediat o interpelare adresată ministrului Culturii, Sergiu Prodan, și directoarei Teatrului „Luceafărul”, Vitalia Grigoriu, în care solicită detalii clare și transparente despre motivele anulării spectacolului. „Nu putem ignora faptul că aceste practici amintesc de perioada cenzurii de partid din epoca sovietică. După 30 de ani de atunci, acesta este primul caz când un spectacol este îngropat, la un telefon venit din cabinetele de stat”, a subliniat parlamentara.

Ulterior, Teatrul Luceafărul, acuzat de David Schwartz de „cenzură și autocenzură”, a venit cu a doua reacție, în care prezintă „punctul de vedere al actorilor implicați în lucrul asupra” spectacolului „Invizivil”. În postarea făcută pe pagina de Facebook a instituției culturale se invocă motive ce țin de „războiul din Ucraina”, „monologul unui șofer care transporta ilicit pasageri și colete în Europa” etc. „O mare parte dintre noi am dedus că acest spectacol sugerează un mesaj distorsionat, cu accente manipulatorii, cu care noi, actorii, nu suntem de acord. Dintr-un produs care a vrut să analizeze problema corupției la rece, rațional, bazat pe surse etc., s-a transformat într-un produs părtinitor, angajat politic”, se mai subliniază în reacție.

Iar regizorul român, în replică, a declarat că „echipa Teatrului Luceafărul din Chișinău duce o campanie de defăimare în adresa mea, după ce acesta a făcut publică tentativa de cenzurare a spectacolului „Invizibil”. Într-o reacție pe scandalul iscat, Schwartz a publicat „10 replici punctuale la minciunile afirmate de Slava Sambriș”, directorul artistic al teatrului.

Întreg scandalul ar fi pornit după un sunet, din „cancelariile de sus” de la o consilieră a Maiei Sandu, care ar fi întrebat „ce fac” cei de la Luceafărul prin acest spectacol, „campanie împotriva Maiei Sandu?””.

Consiliera președintei Maia Sandu în domeniul culturii și relațiilor interetnice, Angela Brașoveanu, a confirmat că ea este cea care l-a sunat pe directorul artisctic al Teatrului „Luceafărul” din Chișinău, Slava Sambriș, în contextul scandalului spectacolului „Invizibil”, care a fost anulat. Angela Brașoveanu a explicat că face parte din atribuțiile sale de serviciu „să se informeze despre evenimentele din domeniul culturii”.

Și juristul Nicolae Eșanu a comentat scandalul iscat la Teatrul Luceafărul, acuzat de regizorul român David Schwartz de „cenzură și autocenzură”. „A justifica anularea unui spectacol prin aceea că regizorul ar avea anumite păcate este similar cu desculparea violatorului, pe motiv că victima violului singură este vinovată”, a menționat fostul viceminitru și ex-secretar de stat la Ministerul Justiției, reprezentant al Republicii Moldova la Comisia de la Veneția.

La rândul său, și actorul Emilian Crețu și-a expus și el părerea pe marginea scandalului de la Luceafărul, într-un mesaj adresat lui David Schwartz. A făcut-o chiar în timp ce se distra la nunta lui Ion Jitari alias Vania Băț, unul dintre actorii care jucau în spectacolul Invizibil, anulat în ultimul moment.

Politicianul Andrei Năstase a solicitat Ministerului Culturii să inițieze de urgență o anchetă la Teatrul Luceafărul, în care să fie ascultate toate părțile, inclusiv regizorul român, apoi să fie informată opinia publică în legătură cu rezultatele acestei investigații și sancțiunile impuse. Totodată, Năstase consideră necesară demisia imediată a Angelei Brașoveanu, consiliera Maiei Sandu care l-a sunat pe directorul Luceafărul, și îi propune șefei statului „să nu se mai ascundă, ci să iasă public și să spună dacă într-adevăr a cunoscut despre implicarea consilierei sale și care este gradul de implicare a verișoarei sale în acest act de cenzură”.

La o săptămână după ce în presă a apărut scandalul cultural iscat la Teatrul „Luceafărul”, acuzat de regizorul român David Schwartz de „cenzură și autocenzură”, pentru că i-a fost anulat spectacolul „Invizibil”, ministrul Culturii, Sergiu Prodan, „bănuiește o acțiune foarte bine gândită și pusă la cale”. „Dacă conflictul s-a produs în luna martie, de ce pretențiile regizorului au apărut acum, când Guvernul RM inițiază negocierile de aderare la UE? E o simplă coincidență? Nu cred”, a scris Prodan într-o primă reacție pe subiect.

---