- Ajuns la cea de-a XV-a ediție, Festivalul CRONOGRAF reușește, în continuare, să adune oameni, cineaști, regizori din Moldova, dar și din multe alte țări ale lumii. Știm că nu este ușor să organizezi un Festival de o asemenea anvergură, cum reușiți?

- Într-adevar, CRONOGRAF este o performanță. Atunci când am inițiat acest festival, nu am privit atât de parte în timp. Nu ne-am imaginat că vom ajunge la ediția a XV-a. Cu toate acestea, CRONOGRAF are o istorie în spate, are 15 ediții, cu foarte multe filme bune, cu foarte multe întâlniri, experiențe, lansări de filme, producții de filme generate de colaborările instituite la festival etc. Nu este deloc simplu să faci un astfel de eveniment, mai ales că este organizat de o echipă mică, echipa OWH Studio. Și mai ales că este un festival independent, care singur își asigură existența. Astfel, la fiecare ediție pornim de la punctul zero. Pe parcursul anului încercăm să găsim singuri resurse financiare cu care să putem să acoperim toate cheltuielile inerente. Ne bucurăm că am reușit, cu câteva excepții, să-i menținem periodicitatea și să facem față tuturor provocărilor.

- Amploarea Festivalului crește de la an la an...

E adevărat, de la an la an crește și numărul filmelor, și al participanților, crește reputația CRONOGRAFului și poziția lui în circuitul festivalier internațional. Ne bucurăm că lumea documentariștilor îl cunoaște și el a devenit o destinație festivalieră atractivă. Doar că de câțiva ani ne confruntăm cu o mare problemă – spațiul de proiecție al filmelor în concurs. Noi am vrea să fim gazde bune și să oferim standarde calitative de proiecție a documentarelor prezentate la festival. Un regizor investește mult timp și resurse în calitatea tehnică a imaginii şi sunetului, de aceea are pretenția ca opera lui să arate bine pe marele ecran. În momentul în care nu avem un cinematograf care să ofere sunet și imagine de calitate, riscăm să îi dezamăgim pe acești autori. Problema cea mai mare a celor ce organizează festivaluri sau premiere de film în R.Moldova este lipsa spațiilor adecvate pentru proiecții. Cu cinematografele particulare sunt alți termeni de negociere. Noi nu avem bani suficienți să acoperim chiria lor pentru că intrarea la festival este una absolut simbolică. Și, ne rămâne doar cinematograful ODEON, care este cuibul tuturor festivalurilor, dar care nu răspunde standardelor de calitate a proiecțiilor. Acest fapt afectează nu doar imaginea festivalului, dar și imaginea țării, în general.

- Ar fi posibil ca problema să fie soluționată?

- Această problemă trebuie discutată la nivel guvernamental, pentru că este firesc ca statul, care investește de trei ani în producția de filme pentru marele ecran, să investească și într-un cinematograf care ar găzdui premierele filmelor autohtone, festivalurile autohtone de film, pentru că și filmul este un domeniu ce trebuie dezvoltat și susținut. Așa cum avem o clădire, unde nu ne e rușine să facem un Festival de Operă, avem teatre, unde nu ne e rușine să organizăm festivaluri de teatru, construim o Arenă, unde nu ne-ar fi rușine să facem competiții sportive, ar trebui să dotăm tehnic un spațiu și pentru cineaștii și organizatorii de festivaluri de film din Moldova, unde să ne putem prezenta filmele în care investim, inclusiv și banii publici, unde să putem invita regizori străini fără ca să ne fie rușine, unde să putem invita spectatorii într-un număr mai mare, să vadă ce fac cineaștii independenți ca alternativă cinematografiei comerciale.

- Chiar și așa, ați reușit să aduceți CRONOGRAFUL la a XV-a ediție. Cum a început totul?

- CRONOGRAFUL a început în mintea unor tineri absolvenți ai Academiei de Teatru și Film de la București adunați la OWH Studio și, pentru că nu se întâmpla nimic în lumea cinematografiei, noi, fiind pasionați de film documentar, am hotărât să lansăm un Festival de Film Documentar la Chișinău, pe care l-am gândit ca un spațiu de întâlnire și o pistă de lansare pentru producțiile locale. În timp, festivalul a crescut, fiind susținut de prieteni, de entuziaști, de publicul spectator interesat de film documentar, de partenerii care au luat în serios această inițiativă și i-au dat sorți de izbândă. Acum, festivalul este unul dintre ecranele râvnite în spațiul Europei de Est, un punct de întâlnire a producțiilor documentare din spațiul post-sovietic și Europa, dar și de pe tot mapamondul. O confirmă corespondența noastră festivalieră cu cineaștii de pe toate meridianele.

- Cum se vede Moldova prin obiectivele camerelor regizorilor străini?

- Ne bucurăm că oamenii de film, venind la CRONOGRAF, cunosc și Moldova. Pe parcursul acestor ani, CRONOGRAFUL a dat naștere mai multor filme documentare, pentru că regizorii care au vizitat festivalul, s-au reîntors în Moldova cu echipele de filmare și au realizat aici filme. Avem și o secțiune în cadrul festivalului - „Cu ochii pe Moldova” unde participă filme realizate de către regizorii străini despre Republica Moldova și oamenii ei.

- În aceste filme Moldova se vede ca un spațiu în tranziție, ca o țară în căutare. Uneori, filmele vin cu soluții, alteori doar cu constatări, iar pentru noi, aceste filme sunt un pretext de a discuta subiecte care ne vizează și felul în care le percep cei din afară. De obicei, atunci când vin autorii, inițiem discuții cu aceștia, pentru că astfel avem posibilitatea să „despicăm filmul în patru”. CRONOGRAFul este, implicit, o oglindă a realității în care trăim.

- La ediția din acest an s-au înscris un număr record de filme. Câte sunt?

- Au fost foarte multe filme. Juriul de preselecție a avut mult de muncă. Au fost circa 900 de filme din 51 de țări. Acest lucru ne bucură, pentru că vorbește, în primul rând, despre renumele festivalului. Anul acesta am încercat să facem un program un pic mai degajat, ca să fie loc de discuții despre filme cu autorii prezenți. La Secțiunea Principală au fost selectate 14 lungmetraje și 6 scurtmetraje. La secțiunea CadRO, care este destinată românilor și comunităților de români de pretutindeni, avem 9 filme. Mai avem o secțiune foarte interesantă, care se desfășoară deja pentru a cincea oară, o secțiune dedicată tinerilor și adolescenților - Un LIKE pentru DOCUMENTAR. În anul acesta avem 7 filme de scurt metraj pentru publicul tânăr. Ne dorim să-l atragem în fața marelui ecran, să-l mai scoatem din fața ecranelor mici, unde e obișnuit să petreacă mult timp. Eu personal asist cu mare plăcere la aceste proiecții, pentru că e curios să urmărești discuțiile tinerilor despre filme. Anul acesta i-am implicat și într-un proiect frumos, care se numește Junii Ambasadori CRONOGRAF. Ambasadorii CRONOGRAF sunt o noutate a acestei ediții. Ei au organizat în instituțiile lor de învățământ proiecții de documentare. Tinerii s-au oferit voluntar să facă acest lucru. Este o modalitate de a-i încuraja să creeze și cinecluburi în liceele lor. Cei mai activi dintre ei au fost incluși în lista juriului la Secțiunea Un LIKE pentru DOCUMENTAR, cel mai tânăr juriu al festivalului.

- Din aproape 900 de filme, câte au fost selectate și câte dintre ele sunt realizate de regizori moldoveni?

- Am selectat 49 de filme la toate secțiunile. La Secțiunea Producții Locale , unde se adună documentare realizate de regizori din Republica Moldova, am remarcat un salt calitativ vizibil. Avem 9 producții moldovenești, semnate de tineri regizori moldoveni. Mă bucură mult acest fapt, crește concurența, se completează rândurile documentariștilor moldoveni. Ca și în oricare domeniu, competiția este un catalizator. Avem nevoie de competiție. Într-un mediu cinematografic sănătos, ea are rezultate benefice, te mobilizează și te face să fii mai bun, mai profesionist, mai creativ.

- Din ce țări vin documentarele selectate în concurs?

- CRONOGRAF este locul unde se întâlnesc filme din spațiul post-sovietic: Belarus, Georgia, Letonia, Ucraina, dar și din spațiul european: Germania, Norvegia, Portugalia, Spania, Franța, România, Italia, Austria. Avem și filme de mai departe: din SUA, Nepal, Guineea Bissau. Geografic vorbind, festivalul CRONOGRAF este divers. Dar nu numai. Avem o paletă diversă de filme în program. Încercăm să facem din CRONOGRAF și o școală de film documentar. Organizăm și ateliere de film unde îi invităm pe cineaști să se înscrie.

- Ce invitați speciali vin la CRONOGRAF 2019?

- Invitații speciali sunt cei din juriu, pentru că au misiunea grea de a juriza filmele. Dar și autorii filmelor din concurs sunt speciali, pentru că i- am ales dintr-un număr mare de aplicanți. Câțiva din ei vor fi prezenți la festival.

- Ce filme din concurs v-au atras atenția?

- Sunt foarte multe filme bune. Nu-mi permit să evidențiez vreunul din ele, dar vă îndemn să vizitați site-ul www.cronograf.md, unde veți găsi informații despre toate filmele. Sunt pe toate gusturile și pentru toate vârstele. Din păcate, vor fi arătate doar într-o singură proiecție, așa că grăbiți-vă să le vedeți.

- Vreau să vă întreb despre premiere.

- Pe parcursul acestei săptămâni de festival vom avea cinci premiere de filme moldovenești. Majoritatea sunt documentare realizate în ultimii ani: „Acasă la Japca” de Olga Pascaru, „Goodbye, Olegovici...” de Eugeniu Popovici, „Pași pe graniță” al lui Alecu Deleu, „Siberia.Novosibirsk.Tomsk” al Violetei Gorgos, dar și lungmetrajul de ficțiune -„Fântânile”, în regia lui Radu Zaporojan. Premierele sunt programate serile.

- Cum va fi accesul la Festival?

- La secțiunile Un LIKE pentru DOCUMENTAR, cadRO și Producții Locale, precum și la CRONOGRAF Junior și la premiere, intrarea e gratuită. Costul la proiecțiile de la Secțiunea Principală, cu începere de la orele 15, este de 70 de lei pe zi. Vom avea și abonamente pentru tot festivalul la prețul de 250 de lei. Sunt prețuri absolut simbolice dacă le raportăm la conținutul festivalului.

- Ce alte surprize ne așteaptă la Festival?

- Vom avea proiecții și în alte locații decât ODEON. Vom organiza CRONOGRAF & ART FUSION, care presupune o continuare a evenimentului de la ediția trecută, de pe strada pietonală, dar într-o formulă mai complexă: cu proiecții de film în aer liber, combinate cu concerte de muzică rock, ateliere de pictură, artă dramatică stradală, expoziții foto și de artă plastică. Va fi o fuzionare a artelor. De asemenea, vom avea proiecții de filme în cadrul Nopții Muzeelor, la Muzeul Național de Artă și Istorie a Moldovei. Vor fi proiecții speciale, dedicate împlinirii a 70 de ani de la deportările basarabenilor în Siberia. Și aceste proiecții vor fi însoțite de discuții, întâlniri cu istorici, regizori și publicul interesat. Vom organiza proiecții de film și la Cinematograful Buiucani, astfel încât să multiplicăm și animăm ecranele din capitala Republicii Moldova.

- Și în acest an vor fi proiecții de film pentru copii?

- CRONOGRAF are grijă de publicul de orice vârstă. Pentru al treilea an consecuvit organizăm CRONOGRAF Junior, care se adresează copiilor între 8 și 14 ani. Astfel, ei se pot organiza cu clasa și veni să descopere ce înseamnă filmul documentar, care este farmecul lui, ce forță are. CRONOGRAF Junior va avea loc pe 22 și 23 mai. Intrarea este gratuită.

- Cum vedeți evoluția CRONOGRAF în câțiva ani?

- Evoluția CRONOGRAFului depinde și de evoluția stării de lucruri în R.Moldova. Dacă va exista un public interesat de acest gen de festival, dacă vor exista condiții tehnice adecvate pentru proiecțiile de film, dacă vom avea cel puțin o sală de cinema în care să nu ne fie rușine să invităm oaspeți din străinatate, atunci vom putea fixa în agenda noastră de lucru o nouă ediție a CRONOGRAFului. În fond, FIFD CRONOGRAF e mai mult decât un simplu festival de film - e o școală de film, un spațiu de lansare a cineaștilor, un ecran spre lume, o conexiune cu cinematografia mondială, un generator de discuții și perspective noi asupra timpului în care trăim, un Ambasador al Republicii Moldova.

- Vă mulțumesc pentru discuție.

---