„Asociația Judecătorilor din Moldova a analizat situația făcută publică recent, precum și reacțiile apărute în spațiul public, și consideră necesar să formuleze o poziție clară din perspectivă juridică și instituțională.

Asociația recunoaște că volumul excesiv de muncă și epuizarea profesională reprezintă o problemă sistemică reală a justiției, care afectează majoritatea judecătorilor și necesită soluții generale, coerente și durabile.

Totodată, subliniem că situația adusă în discuție nu se reduce exclusiv la această problematică generală.

În speță este vorba despre aplicarea efectivă a unor drepturi legale imperative, expres garantate de Codul muncii, legislația anti-discriminare, Constituție și de principiul interesului superior al copilului. Drepturile privind munca în regim redus, pauza pentru alăptare și acomodarea rezonabilă nu sunt opționale, nu sunt negociabile și nu pot fi amânate în așteptarea unor modificări regulamentare sau consultări administrative.

În ierarhia normelor juridice, legea prevalează asupra regulamentelor. Lipsa unor prevederi exprese într-un act subsecvent nu poate justifica suspendarea sau golirea de conținut a unui drept recunoscut direct de lege. Odată stabilit legal un program de muncă redus, ajustarea corespunzătoare a volumului de muncă este o obligație imediată și necondiționată.

Repartizarea unui volum de muncă identic cu cel al judecătorilor cu normă întreagă unei persoane încadrate legal cu normă redusă poate constitui:

– discriminare directă pe criterii de sex și maternitate;

– discriminare indirectă prin aplicarea rigidă a unor reguli aparent neutre;

– refuz de acomodare rezonabilă, calificat ca formă autonomă de discriminare.

Protecția maternității și drepturile copilului nu pot fi subordonate considerentelor administrative și nu pot fi puse în balanță cu dificultăți organizatorice sau cu necesitatea consultării colective.

Asociația salută inițiativele de analiză și consultare privind organizarea muncii în sistemul judecătoresc, însă subliniază că acestea trebuie să se desfășoare în paralel cu aplicarea imediată a legii în cazurile concrete, nu în locul acesteia.

Asociația Judecătorilor din Moldova:

– își exprimă solidaritatea cu toți judecătorii și angajații sistemului aflați în situații similare;

– solicită respectarea efectivă și imediată a drepturilor legale privind munca în regim redus și protecția maternității;

– reafirmă că drepturile fundamentale nu pot fi relativizate prin invocarea unor dificultăți de sistem.

O justiție credibilă este una care respectă legea nu doar în abstract, ci și în viața reală a celor care o înfăptuiesc”, se arată în comunicat.

Judecătoarea Marina Rusu a decis să facă publică o problemă care o deranjează de mult timp, ca judecător și mamă în același timp, dar despre care toată lumea tace. „Sunt mamă a șapte copii. Doi sunt încă alăptați la sân, iar cea mai mică fetiță nu are încă 2 ani. Am decis să revin la serviciu cu program redus — 4 ore pe zi — așa cum prevede legea, cu pauza necesară pentru alăptare - 30 de minute. În realitate însă, lucrurile stau altfel. Mi se repartizează același volum de muncă precum colegilor cu program complet de opt ore și salariu integral. Și, în fiecare zi, sunt pusă în fața unei alegeri care nu ar trebui să existe - fie plec la timp, știind că nu am reușit să fac totul la standardul pe care mi-l cere conștiința profesională, fie rămân la muncă mult peste program. Au fost zile în care am rămas la serviciu până la ora nouă sau zece seara. În acele momente simțeam durere fizică reală în piept, pentru că corpul meu îmi amintea că sunt mamă care alăptează”, a scris magistrata.

În primăvară, magistrata Marina Rusu a dezvăluit detalii de groază despre boala grea pe care a reușit să o învingă acum câțiva ani. „Îmi amintesc panica și nopțile pe care le petreceam singură, în bucătărie, căutând pe internet „cum să-ți pregătești copiii pentru moartea mamei””, a scris magistrata pe rețele.

În iulie, Comisia Pre-Vetting a întrebat-o pe Marina Rusu de ce în 2019 nu a examinat 16 plângeri pe condiții inumane din penitenciare. „Am avut 215 dosare, făceam naveta la Cahul, 4 ore cu transport public, patru ore înapoi cu mașini de ocazii, 5 copii care puteau rămâne fără mamă, pentru că aveam suspiciuni la o boală incurabilă. Nu cer milă, dar abordare corectă”, a explicat atunci judecătoarea.

„Calific această procedură drept echivalentul expresiei de a „căuta nod în papură” - pentru că integritatea ori este, ori nu-i”, a declarat magistrata, la final de audieri repetate.

Rusu s-a arătat surprinsă de afirmațiile președintelui Comisiei PreVetting, Herman von Hebel, făcute în cadrul unui interviu acordat jurnaliștilor olandezi, despre pre-vettingul moldovenesc. „Von Hebel zice că cetățenii care au vizionat audierile publice ale Comisiei îl opresc uneori pe străzile Chișinăului și îl încurajează. „Bravo, continuați așa”, îi spun. „Avem nevoie de asta. În sfârșit, ceva se schimbă în Moldova!” Mie, de exemplu, îmi vin imediat în minte o mulțime de comentarii furioase de la cetățenii simpli ai Moldovei, cu privire la băutul ceaiului și întrebările către mama lui Ion Chirtoacă și, desigur, râsul legendar de la TV când a fost întrebat dacă are de gând să demisioneze după o investigație jurnalistică”, a scris magistrata.

La începutul lunii februarie 2023, Comisia Pre-Vetting anunța că magistratul Aureliu Postică, de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Ion Chirtoacă de la aceeași instanță, Marina Rusu de la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, și Alexei Paniș, de la Judecătoria  Chișinău, sediul Rîșcani nu au promovat evaluarea.

În vara anului 2023, Curtea Supremă de Justiție a admis contestațiile mai multor procurori și judecători, care au picat evaluarea pre-vetting, aceștia urmând să fie reevaluați de Comisie, potrivit hotărârii CSJ. Printre judecătorii care au depus contestații se număra și Marina Rusu.

În luna octombrie 2024, Judecătoarea Marina Rusu, candidată pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, nu a promovat evaluarea reluată. Decizia a fost luată întrucât magistrata „nu întrunea criteriul de integritate etică”.