În mesajul său, Vlad Filat vorbește despre dorul de casă, trecerea timpului și legătura puternică cu localitatea natală, Lăpușna.
„Mă voi întoarce!
A răsărit soarele. Razele lui nu mai încălzesc, doar ating ușor, iar vraja care trăia în ele s-a topit, ca o ceață deasupra unei pajiști de seară. Acolo nu mai este nimic. Au dispărut și pajiștea de smarald, și pădurea umbroasă - doar pământul, răcit și tăcut, gol până la ecou și râul otrăvit - o cicatrice pe pielea pământului, de parcă n-ar fi cunoscut vreodată viața. (...) Aprind o țigară și rătăcesc prin labirinturile memoriei, fără să găsesc ieșirea. Amintirile se strâng într-un nod strâns sub coaste. Așteptați-mă - pâine pe masă, o ramură de liliac cu picături tremurânde de ploaie, o buburuză încremenită în fața reflecției sale într-o picătură, ca într-o fărâmă de paradis pierdut. Am străbătut multe drumuri - tot mai departe de punctul de sprijin. Dar mă voi întoarce! Dacă nu pe cale pământească, atunci prin memoria inimii, care păstrează drumul. Oriunde s-ar zbate umbra mea - eu sunt în Lăpușna, pe care nu o voi părăsi, chiar și plecând pentru totdeauna!”, se arată în mesaj.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!