Această diminuare a „strălucirii” planetei, care a devenit măsurabilă în ultimele două decenii, ar putea avea consecințe directe asupra climatului global, accelerând încălzirea și afectând modelele meteorologice la scară largă.

Conform celor mai recente date furnizate de NASA, Pământul reflectă tot mai puțină lumină solară înapoi în spațiu, un fenomen ce pare să se accentueze de la un an la altul, în special în emisfera nordică. Această scădere a capacității planetei de a reflecta radiația solară (un indicator cunoscut sub numele de albedo) a fost confirmată printr-o analiză detaliată a datelor satelitare colectate în ultimii 24 de ani.

O echipă de oameni de știință condusă de dr. Norman G. Loeb, cercetător principal la NASA Langley Research Center, a efectuat un studiu cuprinzător pentru a măsura exact cantitatea de energie radiantă reflectată de Pământ. Potrivit PC Wold, cercetarea a combinat multiple surse de date: măsurători ale radiației solare incidente, reflectanța suprafeței terestre și oceanice, dar și echilibrul global al energiei radiative.

Pământul, o planetă tot mai „întunecată”

Datele au arătat că, începând din anul 2001, reflectivitatea ambelor emisfere -nordică și sudică -a scăzut treptat. Cu alte cuvinte, mai puțină lumină solară este trimisă înapoi în spațiu, iar mai multă este reținută de suprafața terestră și oceane, contribuind la creșterea temperaturii globale.

Cantitativ, Pământul absoarbe în prezent cu 0,83 wați/metru pătrat mai multă energie solară pe deceniu. Emisfera nordică este afectată într-o măsură și mai mare, cu o absorbție suplimentară de 0,34 wați/metru pătrat.

Deși curenții oceanici și atmosferici redistribuie o parte din această energie, cercetătorii au descoperit că rămâne un exces net de 0,21 wați/metru pătrat pe deceniu, care contribuie direct la încălzirea regională și globală.

„Schimbarea este măsurabilă și îngrijorătoare. Planeta reține mai multă energie decât în trecut, ceea ce are implicații directe pentru sistemul climatic”, susțin autorii studiului.

În trecut s-a presupus că procesele naturale de echilibrare, cum ar fi formarea norilor sau circulația curenților oceanici, pot compensa variațiile regionale de radiație, însă noile date sugerează că aceste mecanisme devin din ce în ce mai ineficiente, ceea ce provoacă un dezechilibru energetic crescând între cele două emisfere.

Principalele cauze

Oamenii de ştiinţă au identificat şi cele mai importante cauze ale acestui fenomen îngrijorător.

1. Topirea gheții și a zăpezii în regiunile arctice

Una dintre principalele cauze identificate este retragerea calotelor glaciare. Suprafețele acoperite cu zăpadă și gheață, care au un albedo ridicat, adică reflectă eficient lumina solară, dispar treptat din cauza încălzirii globale, iar în locul lor apar zone mai întunecate (apă lichidă, sol expus), care absorb mult mai multă energie solară.

Acest proces creează un cerc vicios: mai multă absorbție duce la mai multă topire, care la rândul ei duce la și mai multă absorbție.

2. Scăderea poluării aerului în zone industrializate

Paradoxal, reducerea emisiilor de aerosoli (particule fine suspendate în aer) în Europa, Statele Unite și China ca urmare a reglementărilor anti-poluare a avut și un efect neașteptat. Astfel, mai puțini aerosoli în atmosferă înseamnă mai puțini nori și, implicit, o reflexie mai mică a luminii.

3. Influențe din emisfera sudică

În emisfera sudică, două evenimente majore au influențat temporar bilanțul radiativ: pe de o parte incendiile de vegetație, care au eliberat cantități mari de aerosoli, crescând temporar albedo-ul, iar pe de altă parte, erupția vulcanului Hunga Tonga, care, de asemenea, a trimis în atmosferă aerosoli suplimentari, care au crescut reflexia pentru o perioadă scurtă.

Cu coate acestea, efectele au fost trecătoare și insuficiente pentru a contrabalansa tendințele observate la nivel global.

Mai multă energie stocată, climă mai instabilă

Modificarea albedo-ului Pământului înseamnă, concret, că planeta reține mai multă energie termică decât poate redistribui sau evacua, astfel că în special emisfera nordică, unde se află cele mai populate și industrializate regiuni, este expusă riscului unei încălziri suplimentare.

Pentru zone precum Europa, Asia de Nord și America de Nord, această acumulare energetică ar putea duce la veri mai fierbinți, ierni mai instabile, secete prelungite sau, din contră, precipitații extreme.

„Schimbarea reflexiei solare este un semnal clar că trebuie să actualizăm modelele climatice. Este o dinamică care poate amplifica alte efecte ale schimbărilor climatice deja în desfășurare”, spun cercetătorii.

---