Anastasia crește singură patru copii - doi din prima căsătorie, un micuț înfiat chiar de la naștere și mezinul pe care, susține, că i l-a luat fostul concubin, tatăl băiatului și-l ține ascuns de aproape 2 ani.

„Pe 28 aprilie 2024, am ieșit din casă să mergem la părinți. Am fost atacată în stradă de fostul concubin împreună cu doi bărbați, mi l-a smuls din brațe - am rămas doar cu un papuc în mână. Am apelat la organele tutelare, la poliție, până acum nimic.

Nu am putut să depun o plângere la poliție, nu voiau să mi-o accepte. A trebuit să sun la SPIA să spun ce se întâmplă. M-au sunat de la poliție și mi-au spus - care răpire, dacă el este tata”, povestește ea.

Anastasia refuza să-i dea copilul fostului concubin, nici măcar să îl vadă, pentru că, după o testare psihologică, s-ar fi constatat că micuțul a fost abuzat fizic, psihologic și chiar sexual. Pe caz ar exista un dosar penal la Orhei, clasat, apoi redeschis după o contestație depusă de ea.

„Copilul avea 2 ani și 7 luni când eu am observat că atunci când venea copilul acasă, seara, de la concubin, el imita tot ce făcea tatăl său, încerca să îmi pună cucul în gură… m-am gândit că poate copilul a văzut cum tatăl său face dragoste cu o altă femeie, dar, ulterior am înțeles că copilul era abuzat. Eram acasă cu prietena mea, copilul era de vreo săptămână la concubin și el refuza să mi-l aducă. M-am dus cu poliția la el și i-am găsit pe ambii goi. El a zis atunci că tocmai se pregăteau să se îmbrace să îl aducă la Chișinău.

După asta am văzut comportament straniu la copil și am decis să merg la evaluare psihologică. Poliția nu a vrut să primească plângerea mea și mi-a zis că „nu sângerează””, spune Anastasia.

Ea își caută copilul cu disperare. În instanță, bărbatul nu l-a adus vreodată. Vecinii i-au spus că aceștia nu se află la Orhei, a dormit nopțile pe drumuri ca să afle unde se află copilul, l-a căutat pe la grădinițe, dar nu e înregistrat nici la o instituție de stat.

„Sunt presată în instanță că aș fi inadecvată, dar cum să nu fii cu emoții în așa situații. Când o mamă este împlinită cu toți copiii alături, e altfel, dar așa, e o ruptură mare, mai ales că nu știu nimic de dânsul. O poză măcar, că nici nu știu cum arată. În aprilie va face 5 ani și doi ani de când nu știu nimic de dânsul”, spune Anastasia plângând.

„Dacă negi totul, de ce nu aduci copilul la expertiză să demonstrezi că nimic nu e adevărat?! Ședințele se amână, eu caut răspunsuri, avocatul lui îmi spune în instanță că eu nu am făcut nimic ca să mă duc să văd copilul, dar nu-mi spune nimeni unde e copilul. Deja am dat în judecată toate organele care nu fac nimic. Dispar acte din dosar, o expertiză psihologică a dispărut. Organele tutelara nu vin acasă să facă evaluarea condițiilor de trai, judecătorul refuză să oblige organele să facă evaluarea.

Nu știu pentru ce sunt create aceste organe, dacă nu te ajută, parcă văd doar interese și bani.

Cel mai mult îmi doresc să-l strâng în brațe, să-l văd bine și alături. Și vreau să se facă dreptate, să se investigheze cazul.

Acum am înțeles că scopul lui nu era să facă o familie cu mine, dar să-și îndeplinească poftele sale nesănătoase. Nu știu prin ce traume a trecut de a ajuns la o așa minte nesănătoasă, dar să nu folosească copilul ca să pară bun în lume”, a menționat ea.

Anastasia are un mesaj pentru micuțul său: „Mama te iubește atât de mult, în fiecare seară îmi imaginez cum îl cuprind. Mama te caută și sper că nu m-ai uitat. Am să lupt până la capăt, chiar și ani de zile dacă o să dureze, până în pânzele albe”.

---