Panama este o țară mică de peste ocean, amplasată între cele două Americi - de Nord și de Sud. Vloggerul Vova Karmanov a reușit să facă rost de imagini din cea mai strictă pușcărie din Panama, numită Perla Mare, iar singurul moldovean deținut acolo, Jora, a povestit cum a ajuns în locul căruia îi spune „iadul pe pământ”. Timp de jumătate de an acesta a filmat ilegal în pușcărie și a transmis imaginile când avea conexiune la internet.

Curierul de „făină” - de la aeroport direct după gratii

Jora povestește că a fost racolat de traficanți de droguri ca „să ducă un colet”. I-au promis o sumă care l-a convins, însă banii urma să-i primească doar la întoarcere.

„Mi-au spus că doar duc coletul, la frontieră totul e aranjat, au înțelegere, probleme nu vor fi. Să nu credeți pe nimeni când vă spun astfel de povești. Niciodată să nu acceptați să luați bagaje străine, nici măcar o pungă, nici o pastilă, altfel, veți ajunge exact ca mine sau chiar mai rău. 

Verificările aici sunt foarte dure și stricte. Îi prind chiar și pe cei care înghit plicuri cu „făină”, iar judecata e un adevărat conveier - în 10 minute ai verdictul de condamnare și… următorul. Practic, nu ai nicio posibilitate de a protesta, de a depune recurs, pentru că în asemenea situații riști să fii condamnat nu la 8 ani, dar la 12 ani, pentru că asta e Panama, legi au, dar cum sunt aplicate, nu mai înțelege și nu verifică nimeni.

Cei care m-au angajat mi-au explicat că „a avut loc o eroare”, mi-au trimis 500 de euro și au dispărut, pentru totdeauna”, povestește moldoveanul.

„Dacă există iadul pe pământ, atunci aici este”

Perla Mare este una dintre cele mai stricte pușcării din Panama.

„Au construit pereți și acoperiș, care oricum e spart, și atât. E amplasată așa că nu ai cum evada, oricum te prind și apoi nu mai ieși. În odăi cu 13 paturi stau 15-17 persoane, practic toți criminali, ucigași sau traficanți. Chiar și un om normal, dacă ajunge aici, la un moment dat începe să bea sau să se drogheze și nu mai ajunge la libertate. 

Dacă există iadul pe lumea aceasta atunci e acesta.

100 de grame de orez și o bucățică de carne de pui, mai mult os decât carne - aceasta e porția de mâncare zilnică, restul e doar pe bani. 

Suntem din diferite țări aici, în mare parte oameni care au ucis pe cineva. 

Nu există oră de trezire, poți dormi toată ziua, dar apă este doar dimineața, două ore, de la 6 la 8 și toți ne sculăm de dimineață ca să ne spălăm și să facem rezerve.

Nu e nici ora de culcare.

E căldură, aer condiționat nu este, nimic nu este.

Dacă ai bani în buzunar, obții câte ceva din necesități, dacă nu - ce faci, dai cuiva în cap”, spune el.

Deținuții își fac singuri „mobilier” din cutii de carton - inclusiv rafturi la perete sau ceva asemănător cu scaunele, ca să aibă unde se așeza. Cartonul costă bani - 30 de dolari o cutie - totul costă bani, mulți bani.

„Noi avem tigaie, costă cât un avion”

„Un pachet cu țigări costă în Panama 2 dolari. Aici - 10 dolari țigareta. Strugurii 8 dolari, 0,5 kg de zahăr sau sare - 2,5 dolari.

Această tigaie (n.n. fără mâner) costă cât un avion - 500 dolari. 

Iată aici vecinii joacă în cărți, iar peste perete se face „samogon” (n.n. țuică)”, filmează și povestește Jora.

„O pușcărie pentru milionari”

„Cea mai scumpă este legătura telefonică - un telefon costă 1000 de dolari, fără încărcător. Încărcătorul e separat, încă 200 de dolari. Căști - încă 100 de dolari. Totul poate fi cumpărat prin gardieni. Dai banii lor și ei îți aduc un telefon, care în stradă costă 125 de dolari. 

15 dolari plătim pentru a avea acces în zona unde mai rămâne wi-fi, asta după ce un raid ne lasă fără routere. Orice transfer de bani costă cu 20% mai mult, un fel de taxă, dacă nu ai cum să achiți cash”, spune el.

S-a lăsat de băut, de fumat și a devenit supervizor pe vorbitorii de limbă rusă

Toate operațiunile se fac prin intermediul gardienilor, care nici nu au auzit vreodată de Republica Moldova, până a ajuns Jora la ei.

„Știau de ruși, ucraineni, dar de moldoveni prima dată au auzit. Am învățat limba, m-am lăsat de băut, de fumat și fac sport. O dată în lună, în două sau chiar în trei luni ne permit să ieșim, în curte, jucăm fotbal.

Gardienii îmi permit să ies, când îi rog... Ei tot sunt oameni și vor să fie respectați. Le mai dai o cola rece, așa, pur și simplu, vorbești cu ei omenește și ei te tratează mai uman. Așa am ajuns să fiu „smotreașcii” pe cei care vorbesc în rusă. Dacă un nou-venit nu bea, nu fumează, nu se droghează, rămâne la mine în celulă să locuiască.

Dacă „intri” mai grăsuț aici, păi în ceva timp devii atlet-atlet”, povestește moldoveanul.

Rudele sunt cele care îl ajută. Îi trimit bani, iar un cuplu de ruși din oraș îi face colete. El a angajat o femeie care vine o dată în lună și i le aduce, inclusiv bani.

Cum arată Perla Mare din Panama și condițiile în care își ispășește pedeapsa singurul moldovean ajuns acolo, de ce speră la o eliberare condiționată sau chiar o amnistie, aflați din reportaj lui Vova Karmanov:

---