„Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele motive.
Completul specializat în examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în
special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ţinut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare
în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers
c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).”, se arată în decizie.
Autoritatea Națională de Integritate (ANI) a emis act de constatare în privința lui Dumitru Diacov, deputat din Parlamentul Republicii Moldova în rezultatul unui control al averii și intereselor personale, care a fost efectuat pentru perioada 2014 - 2019, fiind extins și asupra soției parlamentarului.
În cadrul verificărilor efectuate și a documentelor obținute, inspectorul de integritate a constatat existența unei diferențe substanțiale, în mărime de peste 600 de mii de lei, între averea dobândită și veniturile obținute de către deputat și soția acestuia. Justiția urmează să se pronunțe pe marginea acestui dosar.
Președintele de onoare al Partidului Democrat a spus că va lăsa justiția să spună ultimul cuvânt pe marginea actului emis de către Agenția Națională de Integritate ce vizează averea deputatului.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!