Războiul din Ucraina intră în al cincilea an, iar ceea ce părea să fie o ofensivă de câteva zile sau cel mult o săptămână, conform planificatorilor ruși, a devenit o încleștare de uzură. Deși rușii au înaintat și se află în permanentă ofensivă, avansul este relativ lent, ceea ce le dă speranțe încă ucrainenilor și aliaților.

Cristian Nițoiu este cercetător și predă la Universitatea Loughborough, în Londra. Românul este expert în probleme ce țin de politica externă a Rusiei și a UE, relațiile internaționale ale țărilor BRICS, relațiile UE-Rusia, Europa de Est, relațiile internaționale, sfera publică europeană și comunicarea politică internațională.

Adevărul: Rusia și Ucraina sunt blocate de 4 ani într-un război provocat de ruși, iar negocierile de până acum nu au adus pacea mult așteptată. La ce să ne așteptăm în următoarele luni pe front, mai rezistă Ucraina sau cele mai negre scenarii pot deveni realitate?

Cristian Nițoiu: Este foarte greu de spus, pentru că se pot întâmpla foarte multe lucruri pe câmpul de luptă. Imaginați-vă cât de dramatic ar fi dacă armata ucraineană va ceda, deși nu cred că acest lucru se va întâmpla, pentru că ultimele vești care ne vin din tabăra ucraineană arată faptul că au început să-și creeze alte fortificații în spatele celor care au fost deja cucerite de Rusia. Apoi, ceea ce a fost foarte complicat pentru ucraineni, gestionarea atacurilor asupra infrastructurii energetice în miezul iernii, a trecut sau e pe cale să treacă odată cu apropierea primăverii. Pentru că este evident că în timpul verii, atacurile Rusiei asupra rețelei energetice nu va mai avea consecințe atât de grave ca pe timpul iernii. Asta înseamnă că va fi mult mai ușor pentru ucraineni să se apere, iar „foamea” de energie nu va mai fi aceeași.

Apoi, dronele care sunt folosite din punct de vedere defensiv funcționează mult mai bine pe timpul verii decât pe timpul iernii. Gândiți-vă că la temperaturi foarte scăzute bateriile dronelor nu rezistă foarte mult, apoi vizibilitatea e scăzută în timpul iernii. Și acesta este un motiv pentru care din noiembrie până acum trupele ruse au reușit să avanseze mult mai mult decât în timpul verii. Și așteptarea e că, de când primăvara va începe, trupele ucrainene vor avea un oarecare avantaj. Deci cel puțin până la începutul lui noiembrie 2026 cred că ucrainenii vor face față în condițiile actuale. Nu știu ce se va întâmpla când va începe următoarea iarnă.

Când am putea avea pace

Președintele Zelenski a spus la un moment dat că speră ca într-un an cel mult să fie pace, apoi se pare că și-ar fi informat consilierii că războiul va mai continua ani. În același timp, americanii, Trump insistă să se ajungă la un acord până în vară. Pe de altă parte, cancelarul german Friedrich Merz spunea că nu vede o încheiere a războiului atâta timp cât cele două țări mai pot lupta. Cine credeți că are dreptate aici?

Deocamdată atât ucrainenii cât și rușii vor să arate că sunt implicați în acest proces de pace, că sunt serioși. Nu vor să îl enerveze, ca să spun așa, pe președintele Donald Trump. De fapt, ambele tabere nu sunt, într-un mod veritabil, într-un mod deschis, angajate în procesul de pace. O fac doar în mod simbolic ca să nu pară că îl sfidează pe Trump. Așa că negocierile de acum s-ar putea ca cel mai probabil să nu rezolve problema și să nu conducă la pace. Încă avem prea puține indicii că Rusia și Ucraina ar fi pregătite cu adevărat să semneze un tratat sau un armistițiu, iar speranțele unei păci rapide s-ar putea să nu aibă suficientă susținere în realitate. Și cel mai probabil, războiul va continua încă atâta timp cât ambele combatante mai pot să lupte. Și pare că încă mai au resurse să lupte, deși este evident că ambele sunt afectate și au pierderi uriașe.

Asta înseamnă încă un an sau doi de luptă, cel puțin?

Așa înclin să cred, dar din nou, nu m-aș prea hazarda să fac predicții aici. Există riscul, nu spun că asta se va întâmpla, dar este posibil ca trupele ucrainene să cedeze, chiar dacă deocamdată se țin destul de bine. Și vedem că ucrainenii au probleme serioase cu resursa umană, nu mai sunt soldați să lupte. Apoi, să privim și în Rusia, pentru că acolo există o anumită criză economică, există și la ei suficiente probleme, deși stau mai bine la resurse umane. Dar nu este deloc exclus, ba chiar este foarte posibil ca și în Rusia criza economică să se adâncească, nu doar în Ucraina. Nu știu ce va urma, nimeni nu poate să știe cu exactitate. În plus, este greu de făcut o analiză foarte serioasă și din cauză că informațiile pe care le dau rușii și ucrainenii trebuie privite cu rezerve. Dar dacă lucrurile rămân constante, așa cum sunt în momentul ăsta, nu cred că vom ajunge la un acord de pace într-un an. Anul ăsta cel puțin chiar nu cred, aș spune că șansele sunt minime pentru 2026.

Ce concesii își pot face rușii și ucrainenii

Ce concesii ar putea totuși să facă cele două combatante, la un moment dat, pentru a semna o pace sau măcar un armistițiu?

Tocmai aceasta este problema în momentul de față, că pozițiile Rusiei și Ucrainei sunt foarte îndepărtate în ceea ce privește concesiile teritoriale. Să luăm Ucraina. Este foarte greu pentru președintele Volodimir Zelenski, să nu zic imposibil, să „vândă” anumite concesii teritoriale, mai ales grupărilor naționaliste din Ucraina care au enorm de multă putere în acest moment. Pentru că aceste grupări sunt cele care susțin în momentul ăsta în mare parte, din punct de vedere ideologic, lupta. Și în mare parte soldații de pe front care sunt extrem de motivați împărtășesc și ei o doctrină naționalistă care exclude orice fel de concesie făcută față de Rusia. Foarte des văd interviuri cu soldați de pe front din Ucraina care afirmă că sunt dispuși să lupte până la capăt, să lupte până la moarte. Și este de înțeles. Orice concesie teritorială făcută Rusiei ar invalida toate sacrificiile făcute pe câmpul de luptă. Deci va fi foarte greu pentru Volodimir Zelenski sau pentru orice lider din Ucraina să convingă mai ales partea militară activă să accepte orice fel de concesii teritoriale. Plus că ucrainenii nu au încredere în ruși. Și nici nu au cum să aibă.

Dar rușii?

La fel, în ce privește partea rusă, nivelul de încredere față de orice acord făcut cu Ucraina sau cu Statele Unite ale Americii și Europa este zero. Rușii invocă acordul făcut în Istanbul acum aproape 4 ani, care ar fi fost semnat. Președintele Putin, din punctul lui de vedere, a povestit în câteva documentare despre cum semnarea acordului a fost condiționată de către Statele Unite și Ucraina de retragerea, dacă vă aduceți aminte, trupelor rusești din jurul Kievului. Și de fiecare dată când Putin vorbește despre asta, aduce aminte de faptul că ei s-au retras crezând că partea ucraineană va semna acordul, dar a doua zi, când s-au retras, ucrainenii au spus că nu mai semnează nimic. Rușii susțin că ar fi fost trași pe sfoară. Deci nivelul lor de încredere față de orice acord făcut cu Ucraina, Statele Unite ale Americii sau Uniunea Europeană este foarte mic. Și ei mai aduc încă în discuție, la fel ca ucrainenii, acordurile de la Minsk. Aici ambele părți se acuză reciproc că nu l-au respectat.

Până unde se poate ajunge

Am văzut-o recent pe Angela Merkel, fostul cancelar german, dându-le apă la moară rușilor...

Așa este, dacă vă aduceți aminte și Angela Merkel a spus de mai multe ori în ultimii trei ani că, de fapt, acordurile de la Minsk au fost semnate doar pentru a câștiga timp pentru Ucraina ca să se înarmeze și să-și poată lua teritoriile înapoi în timpul acela în Donbas. Deci vă dați seama că, din punctul de vedere al Rusiei, liderii de acolo au un grad foarte mic de încredere față de orice angajament făcut de Ucraina sau de Statele Unite și Europa.

Și atunci care ar putea fi soluția într-un final, ca să se pună capăt războiului și pentru a ne asigura că Ucraina nu mai pierde alte teritorii?

Și aici este foarte, foarte greu de anticipat. Dacă nu va exista epuizarea totală a uneia din cele două părți, singura concesie care ar fi valabilă probabil e recunoașterea legală internațională a acelor teritorii. Adică Ucraina să elaboreze un tratat care să fie recunoscut de marea majoritate a statelor ONU în care să cedeze acele teritorii. Pentru că altfel, din punctul de vedere al rușilor, orice procedură de post-factum ar păstra orice revendicare ucraineană asupra acelor teritorii și, să spunem, în 10-20 de ani, Ucraina ar păstra un motiv legitim pentru a lua teritoriile înapoi din punct de vedere legal. E ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, cu statele baltice, care niciodată nu au recunoscut din punct de vedere legal încorporarea lor în Uniunea Sovietică. Pentru că dacă ne gândim la zona Bucovinei de Nord sau a Republicii Moldova, liderii din România, în Al Doilea Război Mondial, au semnat un tratat legal din punct de vedere al dreptului internațional cu Uniunea Sovietică, care după 1991, când s-a dezintegrat, pur și simplu a făcut ca orice revendicare a României să fie nelegitimă din punct de vedere legal. Dar statele baltice s-au aflat într-o situație diferită, pentru că ele nu au semnat niciodată un acord legal cu Rusia. Deci asta, din punctul de vedere al Rusiei, e principala concesie pe care o vor din partea Ucrainei: ca acele teritorii să fie cedate din punct de vedere legal și acest lucru să fie recunoscut la nivel global.

Când ar putea deveni Ucraina parte a UE

Uniunea Europeană a anunțat la finele săptămânii trecute, prin vocea președintelui Consiliului European, Antonio Costa, că dorește să înceapă „cât de curând posibil” negocierile formale privind aderarea Ucrainei. Anterior, Ursula von der Leyen afirmase exact același lucru, dar a precizat și că Ucraina va ceda teritorii în schimbul păcii. Acum, când ar putea Ucraina să devină parte a UE?

Dacă vorbim de integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, aici e foarte complicat de văzut cum și când se va întâmpla această integrare. Spun asta pentru că regulile actuale ale Uniunii Europene privind accederea noilor membri sunt foarte stricte. Sunt foarte multe etape și statele care aspiră să devină parte a Uniunii Europene trebuie să parcurgă un proces lung și dă arate că sunt o democrație, că respectă statul de drept și că țin în frâu corupția, dar și să aibă tratate de prietenie cu celelalte state. Dacă ne referim la aceste reguli, din păcate Ucraina, în mare parte, nu îndeplinește condițiile. Asta înseamnă că procesul de negociere a integrării în mod normal este unul foarte anevoios, pentru că sunt mai mult de 30 de capitole care trebuie negociate. În plus, o condiție esențială este ca toate celelalte state să fie de acord că fiecare capitol a fost negociat în mod corect și poate fi închis. Asta durează foarte mult, iar acum vedem că există și țări care se opun. Și chiar dacă aceste țări s-ar răzgândi și ar da undă verde, ne amintim în cazul României cât de mult a durat.

S-a vorbit de totul felul de variante pentru a urgenta acest proces, iar Zelenski a și dat asigurări că Ucraina va face tot ce îi stă în putință pentru a fi pregătită din punct de vedere tehnic până în 2027.

Așa este, și sunt discuții despre cum se poate regândi ideea de a fi membru. Adică Ucraina să fie membru în mod formal, dar în realitate să nu fie membru... Adică să participe în mai multe structuri și dinamici ale Uniunii Europene, deci să fie mai mult o chestie de PR, aș spune. Și speranța ar fi că tot procesul acesta al integrării, care se baza pe negocierea pe capitole tehnice, să aibă loc și, odată ce un capitol a fost negociat și terminat de statele membre și Ucraina, Kievul să aibă acces la acele părți ale structurilor europene care au fost negociate. În momentul acesta, ca să ai acces și să devii membru, trebuie să fii negociat toate capitolele. Așa că Uniunea Europeană, în momentul ăsta, e oricum prizoniera propriilor abordări. Și asta se întâmplă pentru că a fost, aș spune, un răspuns emoțional în fața agresiunii ruse, că Moldova și Georgia vor deveni membre. În momentul acesta trebuie să acționeze în așa fel încât Ucraina să devină membru. Pentru că altfel ar fi o problemă în ceea ce privește angajamentele făcute de Uniunea Europeană și de credibilitatea sa față de alți parteneri. Și acum e o mare provocare pentru liderii de la Bruxelles să-și găsească, să identifice cele mai potrivite mecanisme prin care cel puțin Ucraina poate deveni membru cât mai repede. Și ideea asta că va fi membru mai mult simbolic inițial, dar, pe măsură ce lucrurile se negociază, aceasta poate fi până la urmă un succes. Dar nu cred că începerea procesului prin care Ucraina devine un membru simbolic inițial este legată de concesii teritoriale. Cred că sunt discuții diferite aici.

Scenariul catastrofal pentru România și UE

Revenind la procesul de pace, Kievul și aliații europeni ar vrea garanții ferme și trupe occidentale în Ucraina, dar Rusia nu vrea să audă. Riscăm o escalandare sau se va ajunge până la urmă la un compromis?

În momentul de față nu întrevăd așa ceva, nu văd un compromis posibil. Nu cred că Rusia va accepta vreodată în vreo formă să existe trupe NATO pe teritoriul Ucrainei. În ce privește riscul escaladării, acesta există, nu putem să-l ignorăm. Rusia a și anunțat că va considera aceste trupe NATO ținte legitime. Riscul va fi uriaș, presupunând că cei din coaliția de voință vor să trimită trupe în Ucraina ca parte a unei garanții. Chiar dacă Rusia și NATO au evitat până acum o confruntare directă, aici ar putea fi marele test. Și de aici văd și riscurile cele mai mari.

De ce ar trebui să ne temem cel mai mult aici?

Rușii ar putea fi tentați să folosească și arme nucleare, iar dezastrul ar fi complet. Doctrina lor le permite asta, ei pot pretinde că sunt amenințați de acele trupe NATO și că folosirea armelor nucleare este singura cale să se apere. De altfel, în 2022, atunci când Ucraina a avut acea contraofensivă reușită, riscul a fost real. Au spus-o americanii, au spus-o și europenii, exista temerea că Rusia ar putea recurge la armele nucleare tactice pentru a opri ofensiva ucraineană. Nu s-a întâmplat, dar nu putem ști dacă și pe viitor va fi evitat. Ar fi un dezastru complet chiar dacă ar folosi doar arme nucleare tactice.

Ce ar însemna un astfel de război în care să fie folosite arme nucleare chiar aproape de frontierele României?

Pentru noi, pentru România, ar fi o catastrofă. Suntem foarte aproape de Ucraina și aproape sigur norul radioactiv ar ajunge și la noi. Este un scenariu cumplit, dar nu este din păcate complet de scos din calcule. Va trebui să fim pregătiți pentru orice scenariu, asta este realitatea neplăcută, dar care nu poate fi schimbată. Aminteam de acel moment din 2022 când se vorbea despre riscul ca rușii să folosească armele nucleare. Atunci, la Londra se făceau deja calcule despre cum ar putea ajunge în Regatul Unit norul radioactiv. Iar România nu e la mii de kilometri de Ucraina, ci e mai mult decât aproape.

---