Inițiativa vine pe fondul unui nou avânt al extinderii UE, Bruxellesul lucrând la un plan care ar putea acorda Ucrainei statutul de membru parțial al blocului încă de anul viitor, iar Muntenegru este favorită să fie următoarea țară care să adere, după ce a încheiat luna trecută încă capitol de negocieri.

Coaliția de guvernare de la Reykjavík promisese organizarea unui referendum privind reluarea negocierilor de aderare până în 2027, după ce un guvern anterior înghețase discuțiile în 2013. Însă calendarul este accelerat într-o perioadă de reașezări geopolitice, după decizia Washingtonului de a impune tarife pentru Islanda și pe fondul amenințărilor președintelui american Donald Trump de a anexa Groenlanda.

Parlamentul islandez este așteptat să anunțe data scrutinului în următoarele săptămâni, potrivit celor două surse, care au cerut să le fie păstrat anonimatul. Decizia vine după o intensificare a vizitelor, politicieni europeni în Islanda și politicieni islandezi la Bruxelles. Dacă islandezii votează „da”, ei ar putea intra în UE înaintea oricărei alte țări candidate, a spus una dintre persoane.

„Discuția despre extindere se schimbă”, a declarat pentru Politico comisarul european pentru extindere, Marta Kos, care s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu ministra islandeză de Externe, Katrin Gunnarsdottir. „Tot mai mult, este vorba despre securitate, despre apartenență și despre păstrarea capacității noastre de a acționa într-o lume a sferelor de influență concurente. Asta îi privește pe toți europenii.”

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu prim-ministra Islandei, Kristrun Frostadottir, și a spus că parteneriatul lor „oferă stabilitate și predictibilitate într-o lume volatilă”.

Von der Leyen, care a vizitat Islanda în iulie anul trecut, s-a întâlnit cu Frostadottir și la o reuniune a Consiliului Nordic, la Stockholm, în toamna trecută, și a lăudat țara pentru consolidarea cooperării cu UE. Von der Leyen urmează să viziteze din nou regiunea arctică în luna martie.

Discuția despre aprofundarea relațiilor cu Islanda și, eventual, chiar reluarea negocierilor de aderare a început încă înainte ca Trump să revină la putere anul trecut, un oficial al UE spunând că Bruxelles-ul acorda deja mai multă atenție acestei țări cu importanță strategică.

Însă escaladarea semnalelor venite dinspre SUA, inclusiv o glumă a lui Billy Long, nominalizat de Trump pentru postul de ambasador în Islanda, potrivit căreia țara ar deveni al 52-lea stat american și el ar fi guvernator, a urgentat lucrurile. „Cred că faptul că Islanda a fost menționată de patru ori într-un discurs al lui Trump [la Forumul Economic Mondial de la Davos, luna trecută, când președintele SUA vorbea despre Groenlanda] a activat ieea” 

Islanda a depus cererea de aderare la UE în 2009, la apogeul unei crize financiare în care toate cele trei bănci comerciale majore s-au prăbușit. Dar guvernul a înghețat negocierile în decembrie 2013, pe măsură ce economia Islandei își revenea rapid, în timp ce economiștii avertizau asupra unui posibil colaps al zonei euro. În martie 2015, Reykjavík a cerut să nu mai fie considerat stat candidat la UE.

Însă situația geopolitică s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu. Islanda ocupă o poziție strategică în Atlanticul de Nord, la sud de Cercul Polar Arctic, nu are armată și se bazează pe apartenența la NATO și pe un acord bilateral de apărare din 1951 cu SUA pentru securitatea sa.

Totuși, drumul spre aderare nu este lipsit de obstacole. Cel mai mare potențial punct de blocaj îl reprezintă drepturile de pescuit, un sector-cheie pentru Islanda și o temă majoră în negocierile de data trecută. „În final, totul se reduce la pește, asta a fost mereu problema”, a spus primul oficial al UE.

Dar există o diferență majoră față de negocierile de atunci: Brexitul. Marea Britanie și Islanda au avut mult timp o relație tensionată în privința pescuitului, ajungând la o serie de confruntări violente cunoscute drept „Războaiele Codului”, între anii 1950 și 1970. În timpul negocierilor de aderare ale Islandei au existat tensiuni serioase între cele două țări, Londra contestând cantitatea de macrou pescuită de navele islandeze. Disputa, supranumită „Războiul Macroului”, a dus la amenințări ale UE cu sancțiuni comerciale împotriva Islandei.

Însă, cu britanicii în afara UE, drepturile de pescuit ar putea fi o barieră mai mică.

Dacă islandezii decid că vor reluarea negocierilor cu UE, discuțiile ar putea avansa rapid. Islanda este membră a Spațiului Economic European și parte a zonei Schengen, ceea ce înseamnă că are deja în legislație multe dintre regulile UE.

Înainte ca negocierile să fie înghețate în 2013, Islanda închisese 11 capitole de negociere din 33. Muntenegru, cea mai avansată țară candidată la UE, abia în ultimele luni a depășit acest prag.

„Pe hârtie, nu ar fi prea dificil; ar putea dura chiar doar un an” pentru a închide toate capitolele de negociere, a spus primul oficial al UE. O persoană familiarizată cu situația din Islanda a avertizat însă că un asemenea calendar ar fi prea ambițios, având în vedere dificultatea unor elemente ale negocierilor.

Pentru a adera efectiv la UE, Islanda ar trebui să organizeze și un al doilea referendum, după încheierea negocierilor, privind acceptarea rezultatelor și intrarea în bloc.

În funcție de durata acestui proces și de contextul geopolitic de atunci, ar putea fi un prag dificil de trecut, beneficiile pentru Islanda ținând mai mult de securitate și mai puțin de câștiguri economice. Islanda are al cincilea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume, ceea ce face ca apartenența la UE să fie un argument mai puțin puternic decât pentru alte state care își doresc insistent să se alăture blocului.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News