„I-am găsit! Faceți cunoștință, acesta e Vlad Dragun. Alături e mama lui, Marina Naumeț, așa arătau până la „eliberarea” Ucrainei. Cum arată această familie după „eliberare” ați văzut deja Vlad e bine acum și e cu tatăl său.

Istoria a început imediat după ce am publicat poza cu micuțul la mormântul mamei. 

Am dat de fotograful care a făcut poza celebră deja Rodrigo Abd, prin el am dat de jurnalistul local care l-a însoțit la Bucha (a vrut să rămână anonim). După discuția noastră, el s-a întors înapoi la Bucha, împreună cu Rodrigo și echipa de filmare TSN ca să aflăm toată istoria acestui copil. Pe rețelele de socializare a lui Rodrigo deja au apărut poze noi cu Vlad, și băieții de la TSN vor da azi un reportaj video despre această familie. Iar eu am vorbit cu tatăl copilului, Ivan Dragun, care e viu și e acum cu Vlad și frații lui.

Istoria lor începe de la Marina Naumeț, mama lui Vlad. Ea a crescut fără părinți în regiunea Lugansk, Ucraina. S-a căsătorit devreme, iar primul soțul ia murit la doar 25 de ani, în timpul războiului din 2014 din Ucraina. Ea s-a refugiat în Kiev, cu doi copii mici, Sofia și Vladislav. În Bucha s-a angajat educatoare la o gradiniță de copii și l-a întâlnit pe Vladislav, care a și devenit tatăl lui Vlad Dragun - Eroul pozei noastre. Războiul a ajuns-o din urmă însă ... și odată cu ocupare acestui oraș de către trupele ruse ei, împreună cu alte zeci de familii s-au ascuns în subsolul blocului unde locuiau. Acolo Marina și a murit.

Soțul ei zice că nu știe de ce exact a murit, pentru că nu au făcut autopsie. Doar în una din dimineți când s-au trezit în subsolul înghețat, soție zăcea rece cu Vlad dormind lângă ea.

Doar imaginați-vă pe o secundă... te culci seara lângă mama ta, ea te îmbrățișează, iar dimineața e deja moartă... și tu ai 6 ani, într-un subsol înghețat și cu bubuituri non-stop deasupra capului... Cel mai probabil nu ia rezistat inima de la stres. Ultimele săptămâni femeia nu ieșise deloc din subsol. Se speria de orice sunet și nu mai mânca deloc. Două zile, nu i s-a permis să o îngroape ocupanții, ea zăcând în stradă, acoperită cu o peliculă.

Apoi au făcut un mormânt mic, alături de altele două, a unui cuplu tânăr, împușcați de către mercenarii lui Kadârov în aceeași curte și apoi au îngropat-o într-un sicriu făcut din resturi de uși și bucăți de lemn găsite.

La moment, după eliberarea Buchei, s-au întors înapoi în apartamentul lor din același bloc. Dar nu au apă, electricitate, internet și canalizare. De asta își gătesc mâncare cu toții afară, la focuri improvizate. Iar copiii se joacă cu capete de rachetă, cutii de la muniții și gloanțe... multe gloanțe... La moment au ce mânca și voluntarii îi asigură cu de toate. Tatăl e preocupat acum să perfecteze actele pentru a deveni tată juridic și pentru ceilalți copii, după care vrea să plece de acolo pentru totdeauna.

Vlad, zice tatăl, încă nu înțelege ce s-a întâmplat până la urmă. Am vrut să discut și cu Vlad, dar copilul nu mai prea vorbește deloc. Merge zilnic la mormânt și îi duce mamei de mâncare... biscuiți, conserve, ciocolate... și lacrimile sale de copil. Pământul ală e îmbibat cu atâtea lacrimi, sânge și dragoste de țară, că nu ai cum să îi mai învingi pe acești oameni.

Eu nu știu ce va fi mai departe cu tine Vlad, dar noi o să încercăm să fie bine! De acum înainte, nu vei mai fi singur niciodată. Ai o lume de partea ta”, a scris Anatol Untura.