„Despre brandul diaspora: cum se vinde un eșec ca pe o reușită

Termenul diaspora, provenit din grecescul „διασπορά”, încărcat inițial de semnificații legate de exil, dezrădăcinare și rezistență identitară, a fost deturnat în ultimele decenii într-o formulă festivistă, golită de dramatismul originar.

Politicienii îl invocă frecvent cu un ton admirativ, punând accent pe „realizările din afară”, „ambasadorii neoficiali ai țării”, sau „eroii muncii de peste hotare”, omițând însă esența mai dureroasă a conceptului: plecarea forțată de împrejurări dintr-o țară care nu a știut sau nu a vrut să-și păstreze oamenii acasă.

Astfel, ceea ce ar trebui să fie un simptom al eșecului sistemic, exodul continuu al forței de muncă, al tinerilor educați, al familiilor complete, este adesea ambalat ca o reușită națională. În loc să reflecte o incapacitate de guvernare, de creare a unor condiții decente pentru viață și dezvoltare, diaspora este transformată într-un brand pozitiv, care convine narativelor politice.

Această deturnare de sens diluează responsabilitatea statului și transferă discursul de la cauză la efect, de la problemă la aparență. Iar adevărata întrebare rămâne evitată: De ce atâția oameni nu mai văd viitorul acasă?

---