Andrei Oboroceanu este student în anul III la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, la clasa Larisei Sprincean, specialitatea Canto Popular. Mentorii săi, Larisa Sprincean și Victor Botnaru, conduc ansamblul „Cobzarii al Academiei de Muzică” și contribuie la formarea lui într-un mediu ce valorifică tradiția muzicală.

Dragostea pentru muzică s-a născut în copilărie, la Liceul Teoretic „Iulia Hașdeu”, unde a studiat fluierul și a făcut parte din corul „Trison”. După o pauză de opt ani, în care a explorat sportul și fotbalul, Andrei a redescoperit muzica printr-un gest simplu: învățarea unui cântec la chitară pentru o persoană dragă.

„Am observat că trăirea mea era sinceră și m-am automotivat să merg mai departe. Muzica era parte din mine și nu puteam renunța la ea.”

Astăzi, tânărul este membru al formației „Haiducu”, care combină folclorul cu elemente moderne, participând la festivaluri, emisiuni TV și spectacole internaționale.

„Ne-am unit pentru a face o muzică de calitate, care să aducă folclorul mai aproape de generația tânără. Fiecare dintre noi vine cu idei și propuneri, iar rezultatul este o muzică modernizată folclorică.”

Vitalina Bazaliuc: Andrei Oboroceanu, ce înseamnă pentru tine folclorul? Andrei Oboroceanu: „Folclorul pentru mine înseamnă o informație care ne-a fost dăruită de neamurile noastre din trecut și care merită trăită în continuare cu aceeași ardoare și pasiune.”

V. B.: Cum ai descoperit pasiunea pentru muzica populară? A. O.: „Probabil am fost în anturajul care m-a motivat să fac ceea ce făceau și ceilalți. Pot spune că fratele meu este cel care m-a inspirat să cânt și să ascult muzica populară. Așa cum a iubit el acest gen, așa am ajuns și eu să-l iubesc. Cu timpul am aflat și că unul dintre străbunicii mei a fost, probabil, de neam lăutăresc și cânta la vioară. Poate de acolo, prin ereditate, s-a transmis plăcerea de a asculta și de a interpreta muzica populară.”

V. B.: De ce ai ales să cânți folclorul și nu alt gen muzical? A. O.: „Nu știu dacă neapărat am ales eu folclorul, cred că mai degrabă el m-a ales pe mine. Inițial, visam să cânt muzica populară, cea cunoscută de toată lumea, cu soliști, orchestre și ansambluri. Dar odată ce am ajuns la Academie, am descoperit folclorul autentic, cel adevărat. Așa cum toate drumurile duc spre ceva bun, și al meu m-a adus aici.”

V. B.: Ce rol joacă proiectul „Haiducu” în formarea ta artistică? A. O.: „‘Haiducu’ este un proiect în care am fost invitat să cânt muzica noastră tradițională pe ritmuri moderne, actuale. Din punct de vedere profesional, este o adevărată ascensiune. Eu vin cu folclorul de acasă, de la Academie, și pot spune că acest proiect mi-a oferit ocazia să-i dau folclorului o nouă viață, o nouă formă.”

V. B.: Cum ai ajuns să faci parte din această formație? A. O.: „Am ajuns în ‘Haiducu’ prin colega mea de scenă, Andriana Fuior, care m-a sunat și mi-a propus colaborarea. Am acceptat imediat.”

V. B.: Cum simți că tinerii de azi se raportează la cântecul popular? A. O.: „Depinde despre ce tineri vorbim. Dacă e să privim general, cred că majoritatea tinerilor nu manifestă un interes real față de folclor. Totuși, printre colegii mei există mulți care îl iubesc și îl respectă. Dar dacă vorbim despre tinerii obișnuiți, cei care merg zilnic pe străzile Chișinăului, probabil că pentru unii cuvântul ‘folclor’ nici nu spune mare lucru.”

V. B.: Crezi că folclorul mai reușește să transmită emoții tinerilor de azi? A. O.: „Da și nu. Folclorul transmite emoție doar atunci când este cântat cu sinceritate, de oameni care îl simt cu adevărat. Nu poți transmite ceva ce nu trăiești. Totuși, chiar dacă timpul trece, folclorul va merge mai departe, pentru că este o parte vie din noi, care nu trebuie forțată ca să existe. Respectiv, odată cu transmiterea folclorului din generație în generație, se poate găsi un interpret care să modeleze folclorul, astfel încât emoția să fie transmisă corect în punctul slab al inimii ascultătorului.”

V. B.: Care este piesa populară care îți este cea mai dragă și de ce? A. O.: „Nu este doar una, sunt câteva pe care le-am cules până acum. Dacă vorbim despre piesele pe care le pot cânta oricând și oriunde, atunci ‘Dor de mamă’ ocupă un loc special. Are un mesaj puternic și emoționant. De asemenea, îmi place să cânt cântece de glumă sau vesele, care trezesc emoții pozitive și pot fi cântate împreună cu publicul.”

V. B.: Ce ai învățat despre tradiție prin experiența cu „Haiducu”? A. O.: „În ‘Haiducu’, tradiția o reprezintă fiecare dintre noi. Eu și colega mea, Andriana Fuior, ne ocupăm de partea vocală și de folclor, iar instrumentiștii aduc ritmurile moderne. Împreună formăm un pachet artistic complet. Din punct de vedere folcloric, am învățat mai mult să integrez folclorul în muzica modernă decât să schimb tradiția în sine.”

V. B.: Cum reacționează publicul tânăr la spectacolele de muzică populară? A. O.: „Tinerii reacționează foarte bine atunci când folclorul este prezentat cu ritmuri modernizate. Se distrează și se implică, mai ales cei care vin cu adevărat să asculte și să se bucure.”

V. B.: Cum crezi, muzica populară trebuie modernizată sau păstrată cât mai autentică? A. O.: „Cred că se poate moderniza, dar trebuie să păstrăm baza muzicii, să nu o transformăm în ceva străin. Modernizarea trebuie să respecte sunetul, temperamentul și mesajul original, altfel riscăm să pierdem esența folclorului.”

V. B.: Cum se îmbină costumele, dansul și cântecul în transmiterea folclorului? A. O.: „Ele pot exista separat, dar împreună oferă o experiență completă. E ca o grădină cu flori: fiecare element este frumos de unul singur, dar combinate dau o bucurie completă, atât auditivă, cât și vizuală.”

V. B.: Ce greutăți întâmpină un tânăr interpret de folclor în ziua de azi? A. O.: „Cele mai mari dificultăți sunt lipsa de oportunități de a concerta și lipsa resurselor financiare. Fără concerte și fără câștiguri, nu poți dezvolta idei, iar motivația scade.”

V. B.: Cum îți alegi repertoriul și ce criterii contează pentru tine? A. O.: „Nu am criterii fixe. Aleg repertoriul după ce văd ceva frumos și simt că merită să fie cântat. E ca atunci când vezi ceva ce-ți place și vrei să-l iei acasă – instinctiv și spontan.”

V. B.: Cum vezi viitorul folclorului în mâinile generației tale? A. O.: „Este un motiv de grijă. Mulți colegi nu au suficient interes, iar dacă nu există dorință reală de a păstra folclorul, acesta nu va supraviețui prin ei.”

V. B.: Cum ai convinge un tânăr să asculte și să iubească muzica populară? A. O.: „Nu cred că trebuie să convingem pe nimeni. Muzica populară vorbește de la sine. Dacă este făcută bine, cu frumusețe și sinceritate, va ajunge la cei care o vor aprecia, fără eforturi suplimentare.”

V. B.: Ce planuri ai pe viitor? A. O.: „Profesional, mă văd cântând pe cât mai multe scene din Republica Moldova. La nivel personal, vreau să trăiesc plenar și să înfloresc în tot ceea ce fac.”

Povestea lui Andrei Oboroceanu este despre pasiune, perseverență și întoarcere la rădăcini. Prin vocea și creativitatea sa, folclorul renaște, iar tinerii interpreți demonstrează că tradiția muzicală poate rămâne vie și relevantă pentru generația contemporană.

---