Femeia a avut nevoie de timp, pentru a-și aminti în ce an s-a născut: „În 1922, pe octombrie, în Chiurt, chiar pe acest loc”.
A fost mezina familiei: „Am fost 4 fete la părinți, eu sunt cea mai mică”.
Femeia are doar trei clase absolvite: „Am învățat doar trei clase, nu avea cine lucra pământul, celelalte fete se măritaseră”.
„Am petrecut bine, cu nimeni nu m-am bătut, nu m-am certat, am lucrat, mă duceam cu tata la prășit, cu ziua”, povestește mătușa Ana, despre copilăria sa.
Femeia nu-și amintește prea multe dee pe timpul războiului: „Era concentrare, noi lucram pământul. Tata era bătrân, mama tot. În sat rămâneam noi, cei mai tineri, săracele femeie, iarna încălțau opinci, era greu”.
S-a măritat la 25 de ani, dar nu din dragoste: „A venit el și s-a sfătuit cu tatăl meu, l-a rugat: „Hai, moș Constantin, mărit-o pe Ana după mine”. L-am ascultat pe tata. Îmi era vecin, dar fusese dus ca prizonier după Cernăuți fusese dusă armata din România. A fost sergent și a avut armată sub mâna lui. Mai știam noi atunci de dragoste? Am început să trăim la mine, am rămas numai eu acasă, tata nu prea putea lucra și de asta am acceptat, să vină unul să mă ajute la lucrat pământul. Era un om bun, harnic”.
Tatăl său a murit din cauza apendicitei: „Atunci nu se făceau intervenții. La Edineț nu era spital, mai târziu s-a construit”.
Și de foamete a uitat: „Era greu, dar deja am uitat. Strângeam buruieni, tăiam, spălam bine, îl fierbeam și adăugam o cană de făină și făceam mămăligă. Mai târziu am scăpat noi, aveam deja brânză cu smântână, lapte, luam la prășit și lucram. Peste câțiva ani am avut și oi, vaci, deja era bine”.
Pe primul băiat l-a născut la 27, iar pe al doilea la 29: „Nu am vrut mulți copii, mă gândeam că nu voi putea lucra. Nu mă duceam pe la doctori cum se duc acum, atâția am avut, atâția am crescut”.
Femeia îl pomenește doar de bine pe răposatul soț: „Am trăit bine, nu ne-am bătut, nu ne-am despărțit, nu ne-am certat, cum zicea unul, așa și altul. Nu a fost rău, era și frumos”.
Aflați întreaga poveste a femeii de 102 ani din interviul de mai jos:
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!