20,08 lei/l Motorină se scumpește mâine cu 3 bani la 20,08 lei/litru benzină la 23,10 lei/l conform ANRE 14,43 lei/m³ ANRE aprobă tarif gaz casnici la 14,43 lei/metru cub cu TVA mai mic decât propus Energocom 20,03 lei/€ Euro scade cu 4 bani la 20,03 lei dolarul urcă la 16,99 lei potrivit cotărilor BNM azi 3 zile Cod galben polei ghețuș până 6 feb temp 0°C favorizează polei pe carosabile trotuare
(video) „Stai, fa, să mă gândesc”: Femeia care are atâția ani că nu-i mai ține minte. A trecut prin război și foamete, a mâncat buruieni, dar a supraviețuit

Mătușa Ana din raionul Edineț a ajuns la vârsta de 102 ani. Și-a înmormântat soțul și ambii copii, iar drept urmași, femeia are 7 nepoți, 11 strănepoți și 4 stră-strănepoți. Într-un interviu cu Adrian Prodan, eroina a povestit cum a fost copilăria sa, aproape un secol în urmă, dar și ce ține minte din perioada foametei și a războiului.

Foto: captura foto

Femeia a avut nevoie de timp, pentru a-și aminti în ce an s-a născut: „În 1922, pe octombrie, în Chiurt, chiar pe acest loc”.

A fost mezina familiei: „Am fost 4 fete la părinți, eu sunt cea mai mică”.

Femeia are doar trei clase absolvite: „Am învățat doar trei clase, nu avea cine lucra pământul, celelalte fete se măritaseră”.

„Am petrecut bine, cu nimeni nu m-am bătut, nu m-am certat, am lucrat, mă duceam cu tata la prășit, cu ziua”, povestește mătușa Ana, despre copilăria sa.

Femeia nu-și amintește prea multe dee pe timpul războiului: „Era concentrare, noi lucram pământul. Tata era bătrân, mama tot. În sat rămâneam noi, cei mai tineri, săracele femeie, iarna încălțau opinci, era greu”.

S-a măritat la 25 de ani, dar nu din dragoste: „A venit el și s-a sfătuit cu tatăl meu, l-a rugat: „Hai, moș Constantin, mărit-o pe Ana după mine”.  L-am ascultat pe tata. Îmi era vecin, dar fusese dus ca prizonier după Cernăuți fusese dusă armata din România. A fost sergent și a avut armată sub mâna lui. Mai știam noi atunci de dragoste? Am început să trăim la mine, am rămas numai eu acasă, tata nu prea putea lucra și de asta am acceptat, să vină unul să mă ajute la lucrat pământul. Era un om bun, harnic”.

Tatăl său a murit din cauza apendicitei: „Atunci nu se făceau intervenții. La Edineț nu era spital, mai târziu s-a construit”.

Și de foamete a uitat: „Era greu, dar deja am uitat. Strângeam buruieni, tăiam, spălam bine, îl fierbeam și adăugam o cană de făină și făceam mămăligă. Mai târziu am scăpat noi, aveam deja brânză cu smântână, lapte, luam la prășit și lucram. Peste câțiva ani am avut și oi, vaci, deja era bine”.

Pe primul băiat l-a născut la 27, iar pe al doilea la 29: „Nu am vrut mulți copii, mă gândeam că nu voi putea lucra. Nu mă duceam pe la doctori cum se duc acum, atâția am avut, atâția am crescut”.

Femeia îl pomenește doar de bine pe răposatul soț: „Am trăit bine, nu ne-am bătut, nu ne-am despărțit, nu ne-am certat, cum zicea unul, așa și altul. Nu a fost rău, era și frumos”.

Aflați întreaga poveste a femeii de 102 ani din interviul de mai jos:


Pub