Spre deosebire de iarna meteorologică, care începe pe 1 decembrie, iarna astronomică este determinată de poziția Soarelui pe cer. În ziua solstițiului, Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, situându-se deasupra Tropicului Capricornului. Această poziție determină ca răsăritul și apusul să fie simetric deplasate spre sud, fapt care duce la cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.

Cum ne poate afecta solstițiul de iarnă

În timpul solstițiului de iarnă, Soarele apare aproape staționar pe cer, variind foarte puțin la amiază. Acest fenomen explică de ce zilele sunt atât de scurte în această perioadă și de ce nopțile ating durata maximă anuală. La latitudinea medie a României, în jur de 45°, Soarele se ridică la doar aproximativ 21° deasupra orizontului în momentul prânzului, iar durata luminii zilei scade până la aproximativ 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea ajunge aproape de 15 ore și 10 minute.

Solstițiul de iarnă ne afectează în mod direct prin reducerea duratei zilelor și creșterea nopților, ceea ce influențează ritmul nostru circadian și nivelul de energie. Lipsa luminii naturale poate provoca senzația de oboseală, somnolență mai mare și, în unele cazuri, stări de melancolie sau modificări ale dispoziției, fenomen cunoscut sub denumirea de tulburare afectivă sezonieră.

În plus, temperaturile mai scăzute și zilele mai scurte modifică modul în care ne organizăm activitățile zilnice, programul de muncă și timpul petrecut în aer liber. Totodată, lumina redusă afectează producția de vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor și a sistemului imunitar, iar corpul începe să se adapteze treptat, pregătindu-se pentru zilele care vor deveni din ce în ce mai lungi după solstițiu.