„În ultimele zile, opinia publică a fost pusă în fața unei situații prezentate drept o „criză a justiției”, în urma eliberării din detenție a unor persoane condamnate anterior la detenție pe viață. Au apărut acuzații grave, exprimări tăioase și cereri de sancționare publică a unor judecători sau a unei deputate – toate menite să canalizeze furia socială spre câteva figuri individuale.

În comunicatul partidului din care, până nu demult, făcea parte una dintre autoarele proiectului de lege, sunt formulate mai multe acuzații și calificări care ridică semne de întrebare din punct de vedere juridic.

„Legea amnistiei – modificată manipulativ”, insistă conducătorul legislativului. Manipularea, în sens juridic, implică intenție și folosirea înșelăciunii în scopuri personale. Manipularea în procesul legislativ este cu atât mai periculoasă – ar însemna fapte penale (ex. fals, trafic de influență, abuz de putere sau abuz în serviciu).

Orice lege trece prin mai multe filtre – comisii, avize, consultări, plen, promulgare. Vorbim despre un proces care implică zeci de oameni, specialiști, avize și voturi. A transfera întreaga responsabilitate pe o singură persoană, chiar dacă este inițiator al amendamentelor, denotă o lipsă gravă de transparență și asumare.

Unde a fost controlul intern? Unde a fost comisia juridică? Cum a votat majoritatea parlamentară? Cum a fost promulgată legea?

O altă acuzație gravă din comunicat: „Lacune create deliberat în legislație”. Afirmația presupune intenție penală – adică o (sau mai multe) persoană a întreprins acțiuni în scopul modificării legii cu intenția clară de a facilita eliberarea unor deținuți periculoși.

Dacă există astfel de dovezi, cazul trebuie transmis imediat organelor de anchetă penală.

Dacă nu există probe, afirmația poate fi considerată calomnioasă și defăimătoare, chiar dacă este răspândită în interiorul partidului. Dar noi avem situația în care declarația este publicată în rețelele de socializare, fiind accesibilă întregii populații, și nu doar celei din țara noastră.

Se mai afirmă că legea a fost propusă spre vot „prin abuz de încredere”.

Folosirea unui termen juridic penal în acest context sugerează că deputații au fost induși în eroare în mod intenționat.

Întrebări critice evidente care apar:

• A fost formulată o sesizare penală?

• Există dovezi care susțin această declarație?

• Ce măsuri propune legislativul pentru a evita votarea „pe încredere”, și nu pe baza unei analize juridice și a asumării personale a votului?

Dacă nu a fost depusă o sesizare și nu există dovezi, declarația riscă să fie o strategie de victimizare colectivă, care exonerează de responsabilitate majoritatea parlamentară ce a votat legea și constituie o încercare de a manipula opinia publică și de a crea percepția că problema a fost rezolvată. Deși nu este așa.

O altă problemă este faptul că se comunică rapid că deputata în cauză a fost „exclusă din partid și i s-a cerut să-și depună mandatul”.

Cererea de depunere a mandatului de deputat și excluderea din partid, înaintea oricărei anchete oficiale, în baza unei „analize preliminare”, poate fi interpretată drept un gest populist, cu accente autoritare.

Din perspectiva normelor constituționale, mandatul de deputat este personal. Cererea publică de depunere a mandatului sub presiune politică poate fi considerată un abuz de autoritate internă. Chiar dacă este constituțional imposibil de impus, este totuși o formă de presiune politică internă. Mandatul de parlamentar aparține alegătorului și este exercitat în mod independent – chiar și față de partidul pe listele căruia a fost ales.

Constituția Republicii Moldova prevede în articolul 68 alin. (2):

„În exercitarea mandatului, deputații sunt în serviciul poporului. Orice mandat imperativ este nul.”

Această normă consfințește interzicerea mandatului imperativ, ceea ce înseamnă că un partid politic nu poate obliga un deputat să voteze într-un anumit fel și nici să-și depună mandatul. Mandatul este personal, iar legitimitatea sa vine de la alegători, nu de la conducerea partidului sau de la o structură ierarhică.

Vreau să subliniez că nu discut aici dacă este sau nu firesc, în fața unei situații grave care a tulburat opinia publică, să îți depui mandatul de deputat benevol. Vedem demisii și în țările europene, ca urmare a unor informații îngrijorătoare sau a unor eșecuri devenite publice.

Articolul 71 din Constituție ne avertizează (ori eu înțeleg această normă ca un avertisment):

„Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.”

După validarea mandatului de deputat, această persoană este apărată de normele constituționale.

Aveți grijă pe cine votați.

Folosirea în comunicat expresiilor „abuzuri din sistemul de justiție” și „decizie abuzivă a instanței” este inadmisibilă. Cazurile concrete menționate în spațiul public implică decizii ale instanțelor, care au considerat că sunt întrunite condițiile legale pentru liberarea condiționată. Sugerarea că aceste decizii sunt „abuzive” înaintea unei analize judiciare de către organele competente este un derapaj care riscă să submineze încrederea în independența justiției.

Aceste formulări pun presiune pe instanțele de judecată și pot fi considerate o ingerință a politicului în actul de justiție, mai ales dacă vin înaintea unei decizii definitive sau în timpul unei căi de atac.

Afirmarea publică că o hotărâre este „abuzivă” înainte de decizia instanței superioare încalcă principiul separației puterilor în stat și poate submina încrederea în justiție.

În final, comunicatul recunoaște că Parlamentul intenționează să adopte o lege de interpretare care să împiedice cumularea comutării pedepsei și a eliberării condiționate. Asta dovedește că problema nu a fost doar una de aplicare a legii, ci una de formulare legislativă neclară – exact ceea ce judecătorii au fost obligați să interpreteze.

Anunțul privind adoptarea unei „legi de interpretare” pentru a bloca combinarea unor prevederi legale poate crea un precedent periculos. Normele penale trebuie să respecte principiul previzibilității. O modificare legislativă dictată de presiunea opiniei publice, fără o analiză profundă, riscă să afecteze grav securitatea juridică.

De a arunca întreaga responsabilitate asupra unei deputate și asupra judecătorilor care au emis încheierile, deși amendamentele au fost discutate, votate și promulgate - nu este constructiv. Asta sugerează o strategie de tip „țap ispășitor”.

Adevărata întrebare este: Cine controlează calitatea legislației în Parlamentul Republicii Moldova?

Care sunt filtrele instituționale, tehnice și etice care ar trebui să prevină astfel de situații?

Dacă o astfel de modificare a trecut toate etapele procesului legislativ fără a fi observată sau corectată, atunci problema este una sistemică, nu individuală.

Dacă deputații pare că nu înțeleg impactul juridic al legilor pe care le votează, trebuie să ne întrebăm ce consilieri juridici au, ce resurse li se oferă și ce criterii sunt folosite în selectarea sau instruirea acestora.

Mai grav este faptul că, în loc de asumare colectivă, vedem o tendință de a sacrifica imaginea unui om pentru a salva imaginea unui partid.

Asta Nu este transparență.

Și cu siguranță nu este democrație.

Dacă într-adevăr ne dorim un stat de drept, nu putem construi acest lucru pe minciuni, manipulări și țapi ispășitori.

Trebuie să acceptăm că oamenii greșesc, inclusiv judecătorii, inclusiv deputații.

Dar greșelile trebuie analizate, dacă este cazul sancționate și nu acoperite prin linșaj public sau chiar demisii.

Că deja sau adunat prea multe demisii „onorabile” - judecători, membrii CSM, miniștrii, conducătorii de tot feluri de Agenții și Consilii care au afectat încrederea oamenilor și a rămas numai sa admiram declarațiile lor de avere depuse după demisia.

Totodată, este important să ne întrebăm și cum se comunică cu cetățenii.

În loc să fie explicat procesul legislativ și să fiu asumate erorile, se aruncă în spațiul public cuvinte grele: manipulare, abuz, pericol social, și multe altele, fără consecințe juridice.

Aceste expresii nu construiesc o cultură democratică, ci o subminează.

Reforma justiției nu se face prin hărțuirea judecătorilor.

Democrația nu se consolidează prin eliminarea vocilor critice.

Și statul de drept nu poate fi apărat prin instigări la ură și răzbunare.

Este nevoie de echilibru, asumare, profesionalism.

Pentru că, dacă ne este frică să gândim critic și să spunem adevărul, atunci deja am pierdut ce era mai important – libertatea”, a punctat Marina Rusu, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Pe 4 aprilie 2025, deputata Olesea Stamate a fost exclusă din Partidul Acțiune și Solidaritate și din fracțiune, care i-a cerut să-și depună mandatul de parlamentar.

Olesea Stamate, la rândul său, a anunțat că „a primit cu înțelegere” decizia foștilor săi colegi. „Cunosc adevărul și am sufletul împăcat: toate acțiunile mele au fost corecte și legale”, a declarat aceasta.

Ulterior, Stamate a dat de înțeles că deocamdată, nu planifică să-și depună mandatul de parlamentară, așa cum i-a cerut liderul formațiunii, Igor Grosu. „Așa cum am promis și în campania electorală, și în toate comunicările mele cu cetățenii, eu voi continua să lupt pentru dreptate și pentru justiție”, a declarat deputata.

Decizia PAS a venit după scandalul pe eliberarea din pușcărie a mai multor deținuți, condamnați pe viață, care a fost posibilă în urma unor modificări legislative promovate de Stamate încă în 2022, inclusiv la Legea amnistiei.

În context, liderul PLDM, Vlad Filat, susține că „Olesea Stamate este doar o piuliță în toată această guvernare incompetentă”. „Ea este de vină pentru că a propus niște modificări ce au permis mai multor criminali să ajungă la libertate, dar le-au votat toți deputații PAS. Acum ne întrebăm, ei citesc vreodată ce votează? Și dacă citesc, ei măcar înțeleg ceva?!”, a comentat fostul premier.

Și primarul de Chișinău, Ion Ceban, a venit cu o reacție după ce Olesea Stamate a fost exclusă din PAS, în contextul scandalului privind eliberarea din închisoare a unor persoane condamnate pe viață. „Este extrem de grav ceea ce s-a întâmplat și vă invit pe toți să vă dați demisia odată și odată, mamă de incompetenți ce sunteți, pentru că ați pus în pericol securitatea națională”, a declarat edilul într-un filmuleț postat pe rețelele de socializare.

Totodată, și fostul viceministru al Justiției Nicolae Eșanu a comentat scandalul cu Legea Amnistiei, subliniind rolul șefei statului în acest proces, căreia îi revine atribuția de a promulga legile votate de Parlament, ulterior acestea fiind publicate în Monitorul Oficial, moment din care intră în vigoare. „Autorii comunicatului și cei care au reacționat nu știu că procesul legislativ include și etapa promulgării sau nu au curajul să întrebe de ce erorile respective nu au fost depistate la etapa promulgării?”, se întreabă juristul.

Replici tăioase pe legea Amnistiei au avut loc și la ședința de vineri a Parlamentului. Deputatul PSRM Grigore Novac a declarat că deputații PAS „au dat cu nasul în greblă”, după ce au votat proiectul, iar acesta a dus la consecințe grave pentru societate - eliberarea criminalilor din detenție. La rândul său, deputatul PAS Igor Chiriac a intervenit și a propus „să fie identificate mecanismele cu care se va putea opera, pentru ca lucrurile care s-au întâmplat să nu se mai întâmple pe viitor”. „Nu umblați cu minciunica, că eu vă prind repede”, i-a răspuns socialistul.

În același context, deputata PAS Ana Racu, juristă de profesie, le-a cerut parlamentarilor din opoziție să nu „exagereze și catastrofizeze”, atunci când comentează scandalul iscat după ce s-a aflat că mai mulți condamnați pe viață, inclusiv pentru omoruri la comandă, au fost eliberați din penitenciare, în baza unei legi aprobate de partidul de guvernământ. „Indiferent că iese un interlop sau altul, avem un război în coaste, îți poate cădea o dronă în cap, nu mai catastrofizați”, a spus Racu.

Unul dintre cei eliberați a fost Alexandr Sinigur, condamnat în anul 2006 la detenție pe viață. La scurt timp, după ce societatea s-a scandalizat de aceste decizii, „Sinii” a fost reținut într-un alt dosar, în care figurează ca bănuit de comiterea unui omor.

Fosta președintă a Comisiei juridice, numiri și imunități, Olesea Stamate, a explicat că în 2008, PCRM a modificat Codul Penal, astfel încât pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite de Alexandr Sinigur a fost redusă.

Fostul Procuror General, Alexandr Stoianoglo, s-a arătat indignat de decizie. „După grațierea traficanților de droguri, guvernarea a făcut pasul următor și a deschis ușa Penitenciarului Nr.17 și pentru interlopii condamnați pe viață. Pe ce temei și cine va răspunde dacă acesta recidivează”, a scris Stoianoglo.

Și fosta șefă a Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, a venit cu un comentariu. „A fost necesar Parlamentul să reducă pedeapsa pentru unele infracțiuni grave și deosebit de grave de corupție în 2024?”, a scris acesta pe rețele.

Și sentința lui Denis Russu, unul dintre condamnații în dosarul privind atacul armat asupra încasatorilor de la magazinul „Metro”, din mai 2014, a fost revizuită de instanță.

Iurie Radulov, cunoscut în lumea interlopă ca „Babior”, condamnat la detenție pe viață pentru 10 crime la comandă și 11 tentative de omor, a părăsit teritoriul Republicii Moldova, după ce a fost eliberat recent din pușcărie.

Deputata PAS, Olesea Stamate, a dezmințit informațiile că tatăl său, Coval Vladimir, a fost avocatul lui Radulov Iurie. Ea a precizat că tatăl său într-adevăr l-a reprezentat pe criminal în solicitarea privind aplicarea amnistiei, care însă a fost refuzată, atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, iar ultimul și-a schimbat apărătorul: „Orice interes personal al meu sau al apropiaților mei în acest subiect este doar o următoare bârfă, aruncată în spațiul public ca să mă discrediteze.”

În total, 24 de condamnați pe viață s-au ales cu sentința revizuită, dintre care 9 au fost eliberați, în 2024 și 2025.