În localitatea Brandizzo de lângă Torino, peisajul idilic al unui mic parc public a devenit, paradoxal, refugiul unei drame umane profunde. Iuliana Luncaș, o femeie moldoveancă în vârstă de 34 de ani, se află într-o situație de disperare, trăind de o săptămână în acest parc, departe de căldura și siguranța unui cămin, scrie publicația italiană La Voce.

A trăit și a muncit în Brandizzo și Sondrio, străduindu-se să-și crească familia și să-și atingă visele. Totuși, viața i-a rezervat provocări dureroase: separarea de partenerul italian și de fiul lor a însemnat începutul unei perioade de instabilitate și singurătate.

Iuliana a căutat confort și un nou început într-o altă relație, dar și aceasta s-a încheiat prost și a rămas singură.

Cu inima grea, Iuliana a declarat: „M-a abandonat ca pe un câine…”.

Acum, fără un permis de ședere valabil, se confruntă cu dificultăți majore în găsirea unui loc de muncă și a unui adăpost, fiind prinsă în capcana vulnerabilității și a disperării.

Nu este o femeie care caută milă, ci înțelegere și o oportunitate de a-și rescrie destinul în Italia

„Nu vreau nimic altceva de la Italia. Caut doar o casă și un loc de muncă”, a spus ea, cu vocea tremurândă, dar plină de demnitate în cererea ei de ajutor.

Tânăra moldoveancă s-a adresat unei organizații care asistă femeile în dificultate, dar, din nefericire, nu a primit răspunsul sperat, amplificându-i sentimentul de izolare și neajutorare.

Situația Iulianei pune în lumină deficiențele sistemului și nevoia de empatie și acțiune socială în sprijinul celor aflați în situații limită.

Tânăra nu este doar o victimă a circumstanțelor, ci un simbol al nevoii de solidaritate și umanitate într-o lume adesea indiferentă la suferința celuilalt.

---