„Cu adânc regret, anunțăm trecerea în neființă a doi dintre colegii noștri, care au contribuit semnificativ la formarea generațiilor de jurnaliști: Vasile Malanețchi, cercetător și istoric literar, și Nicolae Pojoga, fotojurnalist și pedagog.

Transmitem cele mai sincere condoleanțe colegilor și familiilor acestora. Să le fie drumul lin, iar amintirea lor să rămână vie în inimile celor care i-au cunoscut.

Vasile Malanețchi s-a născut la 20 martie 1954, în comuna Drăsliceni, raionul Criuleni. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău în 1976 și a debutat editorial cu volumul „Vreme trece, vreme vine” în anul 2000.

Nicolae Pojoga s-a născut la 17 aprilie 1950, în comuna Ciuciuleni, raionul Nisporeni. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Chișinău în 1972. Ulterior, a urmat cursuri de jurnalism și fotografie în Bulgaria, Bosnia, Țările de Jos și Statele Unite ale Americii”, se menționează într-o postare a Facultății de Jurnalism a USM.

Și colectivul de redacţie al revistei „Caietele de la Araci", publicaţie semestrială a MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, deplânge trecerea la cele veşnice a colaboratorului său Vasile Malaneţchi: „Apreciat cercetător şi istoric literar din Chişinău, enciclopedist al literaturii române, devotat literaturii şi cărţii, s-a implicat şi în cercetarea activităţii scriitorului Romulus Cioflec, în special când acesta a activat în Basarabia anilor 1917-1926. Ne-am bucurat când Vasile Malaneţchi a venit la Casa memorială „Romulus Cioflec” din Araci (vezi foto), participând la omagierea scriitorului nostru. Îl vom păstra în amintire şi în arhiva muzeului. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanţe familiei!”.

„Câtă dragoste, timp, efort, empatie, lumină a avut Vasile Malaneţchi, pentru a cerceta și studia pe marii noștri cărturari! Prietenii lui mărturisesc că la unele monografii a muncit zeci de ani: 30 de ani din viață i-a dăruit lui Alexandru Plămădeală. În paralel, “îi devora” pe Mateevici, Vasilache, Costenco, Beșleagă..  Lansarea, în decembrie, a cărții despre pictorul Igor Vieru s-a făcut în lipsa lui. 

Pentru că pe Vasile Malanetchi l-au ocolit premiile și distincțiile, ar fi un gest firesc ca autoritățile să-și repare cumva greșelile.. Am onora, deja post-mortem, un adevărat om al culturii și scrisului”, a scris Ana Lucia Culev. 

Și jurnalistul Ștefan Secăreanu a adus un omagiu regretatului Vasle Malanețchi.

„Două mari inimi românești – Vasile MALANEȚCHI și Nicolae POJOGA!

Ultimele zile și ore sunt mai apăsătoare și mai triste ca niciodată: doi distinși și valoroși oameni de creație, intelectuali basarabeni, colegi jurnaliști, prieteni, frați de luptă pentru afirmarea identității noastre românești -- Vasile Malaneţchi și Nicolae Pojoga, au plecat de printre noi fulgerător, unul după altul... 

Parcă ținându-se de braț, ambii au luat calea Cerurilor cu toți îngerii după ei!

În ultimii ani, nu am avut o comunicare abundentă cu cei doi dispăruți. Deși ne intersectam pe la diferite evenimente culturale, lansări de carte, aniversări, comemorări etc., locul preferat al întâlnirilor noastre a rămas să fie feisbucul.

Dureros este că acuma mai mult feisbucul ne adună și tot feisbucul ne desparte...

Deși sunt un om săritor la nevoie și care se ține de cuvânt, de azi înainte sentimentul de vinovăție în fața lui Vasile Malanețchi va fi unul și mai apăsător și mă va încerca mult mai des și mai dureros: acum mai bine de patru ani, el m-a sunat și m-a rugat, în calitatea lui de muzeograf la Muzeul de literatură al Uniunii Scriitorilor, să-i fac rost de numerele publicației „ȚARA” cu articolele lui Valentin Mândâcanu, precum și cele dedicate lui, acestea urmând a fi integrate într-o expoziție prilejuită de împlinirea a 90 de ani de la nașterea distinsului nostru scriitor, publicist și cărturar. Din păcate, a trebuit să-i dau vestea proastă lui Vasile că, în clipa aceea, mă aflam în imposibilitatea de a-i pune la dispoziție materialele solicitate întrucât colecția completă a ziarului „ȚARA”, pe care am adunat-o pe parcursul anilor cât am lucrat acolo, am dus-o, mult timp înainte de-acasă la sediul Frontului Popular, de unde, după îndepărtarea mea de Iu. Roșca, la ordinul acestuia, a fost scoasă (impostorul făcuse cadou sediul nostru istoric lui Mark Tkaciuk!) și dusă la tipografia Prag 3 de la Petricani, ca mai apoi, tot din ordinul aceleiași canalii Iu. Roșca, să fie dată la cuțit laolaltă cu toată arhiva redacției, inclusiv arhiva foto, de neprețuit, care cuprindea și zeci și sute de fotografii realizate de Nicolae Pojoga (cele care ilustrau bogata colaborare a redacției cu Muzeul Armatei Române din cadrul Ministerului Apărării de la București, pe care l-am vizitat împreună cu Nicolae în vara anului 1991, dar mai ales cele realizate în luptele sângeroase de la Nistru cu chipurile sângerânde ale confraților noștri care luptau și mureau acolo în fiecare zi)! Ulterior, cu ajutorul unor frontiști adevărați, care au ignorat ordinul trădătorului Iu. Roșca, am reușit să salvăm de la cuțit colecția ziarului „ȚARA”, dar și cele șase sau șapte numere ale publicației „DEȘTEPTAREA”, primul organ de presă al Frontului, apărute până la 15 august 1990, când a fost lansat primul număr al „ȚĂRII”.

Astfel, ȚARA (România noastră!), cu harta tuturor pământurilor românești înstrăinate pe frontispiciul ei, ne-a unit atunci și acum!

Cele două mari inimi românești – Vasile Malanețchi și Nicolae Pojoga  -- s-au născut în Ceruri să bată mereu de acolo ca să ne țină uniți în jurul și la sânul ȚĂRII!

Dumnezeu să-i ierte și să le deschidă larg ușile ținându-i aproape de-a dreapta Sa!”, a scris Ștefan Secăreanu.

Fotojurnalistul Nicolae Pojoga a trecut și el în neființă. „Cu mare durere anunțăm că astăzi, la unu noaptea, a murit fotograful, jurnalistul și pedagogul Nicolae Pojoga. Datorită lui, avem imagini ale istoriei noastre așa cum s-a desfășurat ea în timp real: din renașterea națională, de la revoluția română, de la podul de flori, din războiul de pe Nistru. Tot datorită lui, precum și studentului său, Victor Gălușcă, a fost recuperată arhiva de fotografii a lui Zaharia Cușnir. Vei rămâne în inimile noastre și nu te vom uita, maestre”, a scris Editura Cartier.

---