„Curios cum directorii ANRE și deputatul PAS Radu Marian, alături de Gazprom și propagandiștii pro-ruși, apără din răsputeri conducerea de la Moldovagaz. Asta miroase a trădare de patrie. Lista de „avocați” nu-i completă, țara trebuie să-și cunoască „eroii”, a scris Sergiu Tofilat, membru al Consiliului de Observatori la Moldovagaz.

Radu Marian a venit imediat cu replica:

„Îl cunoșteam de mult timp pe Sergiu Tofilat ca pe o persoană rațională, care venea cu poziții bine argumentate în domeniul energetic. Totuși, ultimele sale declarații sunt aberante și chiar isterice.

Sergiu Tofilat a propus o inițiativă legislativă prin care se dorește instituirea, de către ANRE, a unei administrări speciale la Moldovagaz. I-am explicat încă din vară, foarte clar, că un astfel de proiect trebuie să fie inițiat de Ministerul Energiei, prin Guvern, pentru a trece toate etapele de consultare publică. Domnul Tofilat colaborează bine cu ministrul și cunoaște acest lucru. Și nu, nu durează 6 luni ca o inițiativă de la Guvern să fie aprobată (așa cum declară în mod fals Tofilat). Dacă este urgentă și necesară, o inițiativă poate fi aprobată în Guvern și în 2 săptămâni.

O altă informație falsă promovată de Tofilat este că, din cauza faptului că administrația este una interimară, Moldovagaz nu poate face achiziții de gaz. Tofilat știe foarte bine că în noiembrie, Moldovagaz, sub conducere interimară, a achiziționat pe 14 noiembrie gaze naturale în valoare de 17.04 milioane de euro. Deci, care e urgența? Dacă acest proiect de lege nu rezolvă pe termen scurt absolut nicio problemă.

Am observat și declarația ANRE cu privire la acest proiect (primul comentariu), care susține că o astfel de lege ar fi fără precedent în Europa și că nu există o legislație similară în nicio altă țară europeană. Eu încă nu știu dacă această lege este una bună sau nu. Totuși, fiind o lege fără precedent în Europa, procesul de aprobare trebuie să fie mai transparent, ca să înțelegem mai bine riscurile și oportunitățile.

Prin urmare, atacurile isterice ale lui Sergiu Tofilat asupra mea nu au nicio logică rațională. Pot doar să presupun că, folosindu-se de funcția sa de reprezentant al Republicii Moldova la Moldovagaz (pentru care este remunerat cu peste 150.000 de lei pe lună), încearcă să-și facă PR politic înaintea alegerilor parlamentare. Domnul Tofilat, vicepreședinte al unui alt partid politic, pare să creadă că lansarea unor acuzații împotriva unui reprezentant al guvernării îi va aduce simpatie electorală în perspectiva ambițiilor sale politice din vară.

Apropo, domnul Tofilat este unul din cei care a insistat să nu se achiziționeze gaze naturale în timpul verii când prețurile erau mult mai rezonabile, și am impresia că încearcă să-și salveze pielea și să inventeze vinovați.

Este absolut inacceptabil ca o persoană care ar trebui să reprezinte interesele statului în relația cu Gazprom să slăbească poziția Republicii Moldova prin astfel de acuzații nefondate, mai ales dacă o face din motive electorale.

Cetățenii își doresc ca resursele energetice să fie accesibile ca preț și să provină din surse sigure. Ei nu sunt interesați de telenovele și intrigi politice. În aceste momente extrem de sensibile pentru sectorul energetic, este esențial ca reprezentanții statului să colaboreze și să prezinte o poziție unitară”.

La 22 noiembrie, Sergiu Tofilat scria:

„De 2 luni Moldovagaz este fără conducere. Din 9 membri ai Consiliului de Administrație a rămas doar un administrator aparent (interimar). Atribuțiile lui sunt limitate de regulament: poate lua decizii până la 11.5 mln lei (sau 0.1% din valoarea patrimoniului Moldovagaz). Orice tranzacție mai mare trebuie aprobată de Consiliul de Administrație, care nu există. Cu alte cuvinte, dacă cealaltă parte solicită aprobarea tranzacției, Moldovagaz este obligată s-o confirme în 2 săptămâni, dar nu o poate face pentru că nu are Consiliu de Administrație (a se vedea art. 370 alin. (2) din Codul Civil).

Riscul este că Moldovagaz nu va putea cumpăra gaze. Avem rezerve până la sfârșitul lui decembrie, trebuie de acționat de urgență.

Au existat 2 soluții. Prima - ca reprezentanții Gazprom să voteze candidații propuși de partea moldovenească. Gazprom a refuzat, încălcând statutul. Posibil că își vor revizui poziția mai târziu, vom vedea.

A doua soluție - să numim administrare externă, ca să asigurăm funcționarea normală a întreprinderii. Administrarea se instituie temporar, până când Gazprom nu va accepta votarea unui Consiliu nou.

În septembrie am expediat un proiect de lege președintelui comisiei economie, Radu Marian. Atunci a zis că vom reveni la acest subiect după alegeri. Îi solicit public să înregistreze proiectul de lege. A venit timpul să aflăm dacă există voință politică de a face ordine la Moldovagaz, sau există alte interese”.

„Am ascultat opinia dlor Recean şi Parlicov despre deplasarea la Gazprom. Printre altele, Recean minte de îngheaţă apele despre concursul de la Moldovagaz, voi reveni la asta. Acest concurs a developat o mulţime de agenţi şi ei trebuie scoşi la suprafaţă.

În opinia mea, această deplasare este o capcană şi o umilinţă. Luni de zile ni s-a vorbit despre „depolitizarea subiectului gazelor”, că „am scăpat de dependenţa de gazele ruseşti”, ca mai apoi să meargă ministrul la Gazprom. Foarte „consecvent”. Au fost anunţate 3 subiecte de discuţie:

- livrarea gazelor în regiunea transnistreană;

- datoria la gaz;

- abrobarea Consiliului de administraţie la Moldovagaz.

1. Gaze pentru malul stâng.

Toată lumea ştie că regiunea transnistreană nu plăteşte pentru gaz. Decizia de a livra gaze pe datorie se ia la kremlin, iar Miller şi întreg Gazpromul nu hotărăsc nimic. Toţi ştiu asta. Atunci care-i rostul să negociezi cu ei? Care-i mesajul nostru? Daţi-ne gaz pe degeaba?

Autorităţile noastre au anunţat că nu vor obstrucţiona livrarea gazelor către malul stâng, dacă Rusia vrea să le dea gaz pe datorie. Potrivit contractului, Gazprom are obligaţia să aducă gaze la hotarul Republicii Moldova. Cel mai probabil, după 31 decembrie nu vor mai putea tranzita prin Ucraina. Gazprom nu are decât să se adreseze la Moldovagaz (nu la minister!) şi să ceară modificarea contractului, cu livrarea gazelor la hotarul Ucraina-Rusia. Iată în baza unei asemenea adresări putem discuta cine să transporte gazele prin Ucraina.

Alternativ, Gazprom poate aduce gaze prin Turcia, în regim revers prin gazoductul transbalcanic (Bulgaria-România). Vor să dea gaze, au toate posibilităţile s-o facă, nu avem ce discuta cu ei.

Gazele „pe datorie” se vor termina. Gazprom poate opri livrările în orice moment. Noi trebuie să fim pregătiţi ce facem mai departe, să avem un Plan de reintegrare. Discutăm acest lucru de 2 ani. Ce a făcut Guvernul, Preşedinţia şi Parlamentul în acest sens? Ori aşteptăm să dea criza peste noi ca să ne trezim?

2. Despre datoria la gaz

Sunt 2 căi de soluţionare: tranzacţie amiabilă sau adresarea în judecată. Partea moldovenească nu recunoaşte datoria, auditul internaţional a confirmat că este nejustificată. În septembrie 2023 s-a anunţat că putem achita doar 8,6 din cele 720 milioane de dolari din pretinsa datorie şi a fost transmis un proiect de acord către Gazprom. Răspuns de la Gazprom nu este. În cazul dat, mergem în instanţă, după cum prevede statutul Moldovagaz – când acţionarii au neînţelegeri, se adresează în judecată (art. 2 p. 29 şi art. 27 p.10 din statut). În loc să numim o conducere normală la Moldovagaz şi să pregătim materialele pentru judecată, alergăm la Gazprom.

Mai mult, acţionar la Moldovagaz este Agenţia Proprietăţii Publice. Sper că s-a discutat cu ei care e poziţia noastră în privinţa datoriei.

3. Aprobarea Consiliului de Administraţie la Moldovagaz

Reprezentanţii Gazprom nu au votat pentru schimbarea conducerii Moldovagaz pentru că ştiu că unii decidenţi politici de la Chişinău îşi doresc să-l păstreze pe actualul preşedinte. Spre exemplu, ce a căutat Andrei Spînu în deplasare cu preşedintele Moldovagaz la Vulcăneşti în luna septembrie? Ce treabă are MIDR cu Moldovagaz?

Blocajul poate fi depăşit prin instituirea administrării externe la Moldovagaz. Atunci Gazprom va înţelege că nu au încotro şi vor vota. Din acest motiv am cerut înregistrarea proiectului de lege, ca să aflăm cine blochează procesul. La mijloc sunt interese, rămâne să vedem care sunt ele.

Deoarece proiectul de lege nu este încă înregistrat, Gazprom în continuare va refuza numirea unui nou Consiliu de Administraţie. Cu alte cuvinte, ministrul Parlicov nu are poziţii de negociere.

Am explicat ministrului toate aceste aspecte, regret că a decis să nimerească în această capcană. Cred că îl vom revedea pe tovarăşul Kuprianov (purtător de cuvânt la Gazprom) săptămâna viitoare la ştiri, să ne povestească cât de neobrăzaţi sunt moldovenii”, mai puncta atunci Tofilat.

---