Echinocțiul de toamnă are loc în fiecare an spre sfârșitul lunii septembrie, deoarece este momentul când, longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180 de grade.

De două ori pe an, ziua și noaptea au aproximativ aceeași durată în emisfera nordică și sudică. Fenomenul poartă numele de echinocțiu.

Singurele excepții sunt în regiunile polare, în zona polului nord începe lunga noapte polară, iar în cea a polului sud, Soarele se va putea observa deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la echinocțiul de primăvară. În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primăverii.

Ce înseamnă toamnă astronomică

Din punct de vedere calendaristic și meteorologic, toamna începe la data de 1 septembrie. Însă, anotimpurile meteorologice sunt derivate prin împărțirea anului în patru perioade alcătuite din câte trei luni fiecare. Anotimpurile sunt împărțite pentru a coincide cu caledarul gregorian, dar și pentru a facilita observarea și compararea statisticilor lunare și sezoniere, inclusiv prognoza meteo.

Începutul calendaristic sau astronomic al toamnei și al primăverii este definit de echinocțiu.

Ce este un echinocțiu

„Équinoxe” este derivat din “aequinoctium”, compus din "aequus" (care înseamnă egal) și “nox”, “noctis” (care înseamnă noapte).

Termenul de echinocțiu sau echinox se referă la un fenomen astronomic care are loc de două ori pe an, primăvara și toamnă, în momentele în care ziua și noaptea sunt aproximativ egale în orice loc de pe Pământ, atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică.

Au loc două astfel de fenomente: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă.

Primăvara, evenimentul astronomic reprezintă momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 20 martie.

Începând de la această dată, durata zilei, față de cea a nopții, va fi în continuă creștere, iar durata nopții, față de cea a zilei, va fi în scădere, până la data de 21 iunie când are loc solstițiul de vară.

Echinocțiul de septembrie are loc în momentul în care Soarele traversează, din nou, Ecuatorul ceresc, de această dată din emisfera nordică în cea sudică. Punctul de intersecție din acest moment se numește „punct autumnal”.

După echinocțiul de toamnă, nopțile sunt mai lungi decât zilele, până la data de 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă. La aproximativ o lună de zile distantă de la echinocțiul de toamnă are loc și schimbarea orei. În 2024 se trece la ora de iarnă în noaptea de 26 spre 27 octombrie, în ultima duminică din lună.

Când se trece la ora de iarnă

Republica Moldova trece la ora oficială „de iarnă”, în noaptea de sâmbătă spre duminică, adică 26-27 octombrie, când ora 4.00 devine ora 3.00, ceea ce va face ca ziua de 27 octombrie să fie cea mai lungă din acest an.

În noaptea de 26 spre 27 octombrie, Moldova revine de la ora de vară, care se aplică din ultima duminică a lunii martie, la ora Europei de Est. Astfel, începând de duminică, Moldova va avea două ore avans faţă de timpul universal coordonat (UTC).

Parlamentul European a decis în martie 2019 renunţarea la schimbarea orei, măsură care urma să intre în vigoare din 2021, decizia trebuind însă confirmată şi de Parlamentele naţionale.

Ţările europene au introdus dispoziţiile privind orarul de vară în secolul trecut, pentru a economisi energie.

Începând cu 1980, Uniunea Europeană a adoptat treptat acte legislative care să pună capăt schemelor naţionale divergente în materie de schimbări ale orei. Cu toate acestea, în 2018, scopul schimbării orei a devenit mult mai puţin relevant, existând studii care sugerează că economiile de energie sunt minore, iar cetăţenii se plâng tot mai mult de efecte negative asupra sănătăţii.

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai şi 2 octombrie. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. Pe 19 martie 1918 a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919.

---