Simbolic, povestea se leagă de un sunet pe care mulți îl pot fredona și azi: tonul Nokia, auzit cândva la scară planetară. În 2009, melodia era estimată ca fiind redată de circa 1,8 miliarde de ori pe zi, iar originea ei venea din „Gran Vals”, o lucrare pentru chitară clasică semnată de Francisco Tárrega. A fost semnătura unei epoci în care Nokia părea de neclintit. Apoi, „muzica” s-a oprit.

De la apogeul GSM la șocul iPhone

Ascensiunea Nokia a fost alimentată de o mișcare timpurie și decisivă: adoptarea rapidă a standardelor GSM, fundația rețelelor 2G care au făcut posibilă conectivitatea modernă. Telefoanele cu tastatură și ecran mic au devenit obiecte culturale, au popularizat SMS-ul și au intrat inclusiv în filme. În jurul anului 2000, Nokia ajunsese la 26,4% din piața globală a telefoanelor, iar în vârful bulei dotcom compania era evaluată la aproximativ 286 de miliarde de euro, cu o importanță uriașă pentru economia Finlandei (estimată la circa 4% din PIB).

Modelul-legendă 3310, supranumit „cărămida”, s-a vândut în 126 de milioane de exemplare și a cimentat reputația Nokia pentru robustețe și simplitate. În același timp, abordarea companiei era descrisă ca fiind orientată puternic spre utilizator și design „prietenos”, într-o perioadă în care rivalii erau adesea conduși de echipe mai tehnice decât comerciale. Într-un fel, Nokia a înțeles perfect ce își doreau oamenii… până când dorințele s-au schimbat radical.

Momentul de ruptură a venit odată cu smartphone-ul, lansarea primului iPhone în 2007 fiind, în acest context, începutul unei noi ordini. Conform analizei citate în sursă, Nokia a rezistat tranziției, a reacționat prea lent și nu a reușit să-și reconstruiască la timp platforma software pentru a concura cu Android și iOS. Ultimul pariu major din zona telefoanelor, trecerea la Windows Phone în 2011 și seria Lumia, a eșuat, fiind descris drept „cuiul din sicriu” pentru business-ul de handseturi.

Strategia ar viza fie un parteneriat cu un jucător puternic din zona AI, fie o suită proprie de funcții „smart”, menite să readucă brandul în discuție și să-i justifice un nou val de produse. (Foto: Playtech)

Vânzarea către Microsoft și reinventarea pe infrastructură

Cu pierderea accelerată a cotei de piață, Nokia a făcut pasul pe care, cu câțiva ani înainte, aproape nimeni nu l-ar fi crezut posibil: a vândut divizia de dispozitive și servicii către Microsoft pentru 5,4 miliarde de euro, în 2014. Dincolo de șocul de imagine, cifrele arătau dimensiunea prăbușirii: veniturile coborâseră de la un vârf de 37,7 miliarde de euro în 2007 la 10,7 miliarde de euro până la momentul tranzacției.

Paradoxal, ieșirea din piața telefoanelor a forțat compania să se agațe de ceea ce mai avea solid. Achiziția participației Siemens într-un joint venture de rețele, pentru 1,7 miliarde de euro în 2013, a ajuns să reprezinte grosul veniturilor după despărțirea de handseturi. Apoi, sub conducerea lui Rajeev Suri, Nokia a încercat să-și „betoneze” noua identitate: rețelele și infrastructura de telecom. Cea mai mare mișcare a venit în 2015, cu achiziția Alcatel-Lucent pentru 15,6 miliarde de euro, o decizie controversată la vremea ei, dar gândită ca un pariu pe scară și poziționare globală.

Totuși, presiunea concurenței nu a dispărut. Huawei și ZTE au câștigat teren, fiind percepute ca oferind tehnologii avansate în zona rețelelor mobile, iar unele mari companii telecom europene au semnat contracte cu furnizorii chinezi, în ciuda îngrijorărilor de securitate ridicate de unele guverne. Pentru Nokia, asta a însemnat încă o lecție dură: nici măcar infrastructura nu e un refugiu dacă piața se schimbă mai repede decât tine.

Pariul AI și investiția Nvidia de 1 miliard de dolari

A doua schimbare majoră dintr-un singur deceniu a prins contur sub Pekka Lundmark, când Nokia a împins mai adânc în tehnologii precum servicii cloud, centre de date și rețele optice. În această direcție se înscrie și achiziția specialistului în rețele optice Infinera, pentru 2,3 miliarde de dolari, anunțată în februarie (conform sursei). Ideea de bază: dacă datele sunt noul „petrol”, atunci fibra, routerele și echipamentele care mută informația între centrele de date devin țevile și rafinăriile.

În 2025, strategia a primit o validare cu greutate: Nvidia a anunțat în octombrie planuri de a investi 1 miliard de dolari în Nokia, iar cele două companii au intrat într-un parteneriat strategic pentru a integra inteligența artificială în rețelele telecom. În aceeași perioadă, Nokia și-a schimbat din nou conducerea: Justin Hotard a preluat funcția de CEO în aprilie și a vorbit despre o cultură internă care se bazează pe capacitatea de a schimba rapid problema pe care compania încearcă să o rezolve.

Reacția pieței a fost pe măsură, cel puțin pe termen scurt: acțiunile Nokia au crescut cu 25% după vestea legată de Nvidia, iar compania este evaluată la aproximativ 32 de miliarde de euro, departe de vârful din epoca 3310, dar suficient cât să arate că brandul încă are „puls” industrial. În același timp, apar și avertismente: o strategie legată de investițiile în AI poate expune compania la volatilitatea unui domeniu în care se înghesuie rivali puternici, iar operatorii telecom pot fi reticenți să depindă prea mult de un singur furnizor.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News