Oamenii de știință estimează că aproape 20 de milioane de tone de aur sunt dizolvate în apa mării, iar cantități importante se află și sub fundul oceanic, în depozite solide. Descoperirea chineză a fost realizată de Ruihai Mining Ltd, care a identificat un zăcământ estimat între 470 și 1.500 de tone de aur, la doar 2 kilometri sub nivelul mării, în apropierea zonei Laizhou, deja cunoscută pentru activitatea minieră.

Pentru a localiza această „bogăție” subacvatică, geologii chinezi au utilizat 67 de platforme de foraj și peste 1.000 de specialiști care au explorat o suprafață de 120 de kilometri. Descoperirea confirmă poziția Chinei în fruntea țărilor cu cele mai mari rezerve de aur subacvatic descoperite.

Norvegia se află, de asemenea, în cursă pentru exploatarea mineralelor valoroase din zonele dintre Norvegia și Groenlanda, unde sondajele indică prezența unor cantități mari de aur, cupru, zinc și metale rare. Totuși, extracția aurului subacvatic rămâne în mare parte teoretică, aurul fiind extrem de diluat – doar un gram la 100 de milioane de tone de apă de mare, ceea ce face exploatarea costisitoare și dificilă din punct de vedere tehnologic. 

Deși tehnologia de minerit subacvatic avansează, costurile rămân un obstacol major. În prezent, țări precum Japonia, Chile, Brazilia și Statele Unite explorează resursele subacvatice aflate în zonele lor economice exclusive, dar China rămâne cea mai activă, deținând cinci licențe internaționale pentru explorarea mineralelor marine, inclusiv aurul.

Cu ajutorul roboților și a tehnologiilor avansate de minerit la adâncime, mai multe state ar putea intra în cursa pentru aurul subacvatic. Până atunci, China conduce topul descoperirilor, în timp ce cea mai mare parte a aurului oceanic rămâne inaccesibilă, cu tehnologia ca principală cheie pentru viitoarele averi subacvatice.

---