Doamna Stamate, cum calificați acest concurs de alegere a șefului Procuraturii Generale? Este un exemplu de urmat sau un eșec?

Este un exemplu bun. El a fost desfășurat într-un mod transparent și obiectiv. Sunt unele neajunsuri, pe care trebuie să le luăm în calcul în următoarele experiențe de genul acesta.

Ce ar trebui de îmbunătățit în acest proces?

Trebuie de îmbunătățit etapa de preselecție. În primul rând, candidații care nu răspund criteriilor de integritate și aici trebuie să fim foarte stricți și foarte exacți, ce înseamnă această integritate?! De fapt, care candidați pot fi admiși la concurs, nu admiși la interviu, dar propriu-zis la concurs. Este proba dosarelor - se verifcă dacă le-a depus în termen, dacă are experiența necesară, ulterior, a doua probă ar trebui să fie partea de integritate. Însă ca să faci partea de integritate, trebuie să ai criteriile prevăzute în lege, nu doar în legea în baza căreia faci concursul, dar și în legea ANI și în legea privind verificarea integrității. Dacă am avea un ANI, care ar funcționa cum trebuie să funcționeze, probabil nu am avea nevoie de această etapă. Dar, în contextul actual, noi avem nevoie de etapa aceasta de verificare a averilor și intereselor, care este una foarte importantă.

Dacă vorbim de cei patru candidați. În presă au apărut zvonuri că doi dintre ei ar avea probleme de integritate și că nu și-ar fi justificat averile. Ce puteți să spuneți despre asta?

Comisia a făcut tot posibilul ca să cerceteze dosarele acestor candidați. O echipă de la Ministerul Justiției s-a ocupat o săptămână, în mod prioritar, doar de această chestiune de a colecta informația care există în mediul public: declarații de averi și interese, investigații făcute de jurnaliști, dosare eventuale la CtEDO, unde figurează numele acestor candidați, precum și alte informații. Să fie foarte clar, asta e în baza declarațiilor depuse de persoanele care au deținut funcții publice anterior și care au fost obligate să declare. Nu s-a referit și la candidații, care au activat în sectorul privat. În cazul lor ne-am referit doar la informația care a fost publicată în mass-media. Și aici am verificat declarațiile lor pe venituri și interese, care au fost publicate pe pagina ANI. De aici nu am putut trage concluzia precum că doi din cei patru candidați, care au fost propuși, nu ar fi declarat ceva. Asemenea informații nu au parvenit nici din investigațiile jurnalistice, care au fost cunoscute comisiei până în momentul evaluării acestor candidați.

Dar nu eram mai bine să fi fost introdusă o prevedere, care ar obliga candidații să depună o declarație de avere înainte de concurs?

Ne-am gândit și la lucrul acesta. De fapt, ar trebui modificată nu doar legea Procuraturii. Aceste concursuri, de fapt, sunt un exercițiu pe care Moldova le învață din mers. Noi nu avem o tradiție foarte lungă de organizare a acestora și fiecare concurs, care s-a petrecut în ultima perioadă, are aspecte pozitive și aspecte negative. Din fiecare concurs trebuie să extragem aceste aspecte negative, pentru ca, în final, să construim un model, care să fie aplicat în cazul tuturor funcțiilor din sectorul public. Și în acest context, persoanele trebuie să depună o declarație pe venit și interese.

În presă se vehiculează că acest concurs pentru șefia PG a fost organizat pentru ca anume o persoană să câștige această funcție. Este vorba de Veaceslav Gribincea care a participat la modificările legislative inițial, iar acum participă în calitate de candidat în acest concurs. Nu vedeți un conflict de interese?

Este un fals. Vlad Gribincea a participat la elaborarea proiectului de lege în România, în 2016. Prevederile care se referă la organizarea acestei preselecții într-o comisie pe lângă Ministerul Justiției au fost instituite anul acesta. La realizarea acestor modificări, Vlad nu a participat.

Dacă vorbim de integritatea politică a fiecărui candidat, Stoianoglo, a fost deputat din partea unui partid, nu doar procuror, pe parcursul carierei sale. Nu știrbește asta din credibilitatea candidaturii sale?

Am luat în considerare acest lucru și dacă urmăriți interviurile pe care le-am postat online, veți vedea că i-am adresat o întrebare în acest sens. Dacă ar fi existat o lege a lustrației, atunci poate că ar fi existat restricții că oricine a făcut parte dintr-un partid X sau Y nu poate candida la o funcție publică. Noi nu avem acum această lege și nu putem împiedica o persoană să participe. Afilierea politică, este un criteriu important, însă trebuie să ținem cont că acest candidat a plecat acum mai mulți ani în urmă din acest partid. Și, din informația de care dispunem, el s-a opus mai multor decizii luate de acest partid și din acest motiv a plecat. În acest context, nu știu în ce măsură i-am fi putu imputa afilierea cu Partidul Democrat.

Pe final CSP-ul trebuie să înainteze un candidat din acești patru. Ce se va întâmpla dacă Igor Dodon va respinge candidatura?

Igor Dodon poate respinge doar o dată candidatura. Ulterior, CSP înaintează repetat candidatura sau poate înainta un alt candidat. Este la discreția CSP-ului. Dacă CSP insistă repetat pe candidatul înaintat prima oară, domnul președinte este obligat să accepte.

Într-un interviu pentru UNIMEDIA, avocata Violeta Gașițoi a declarat că ceea ce se întâmplă nu e reformă, ci o modificare simplă a legilor pentru a elibera niște locuri de muncă și a pune în funcții oamenii lor, iar ceea ce se face acum la Procuratură este în beneficiul unui grup de interese. Până la urmă, cine are de câștigat în urma acestei reforme a Procuraturii?

Întrebați-o pe doamna Gașițoi. Eu nu știu la ce s-a referit. Nu beneficiază nimeni. Scopul tuturor reformelor, care le promovăm în guvern este interesul public. Și scopul modificării acestei legi este interesul public.

Și președintele Igor Dodon a instituit un consiliu, care să supravegheze această reformă. El are vreun interes?

Eu nu pot să vă spun. Dacă dumnealui are vreun interes să fie consiliat pe probleme de justiție, este opțiunea lui de a o face. Eu nu văd o problemă. Important este ca legislația să fie elaborată acolo unde este elaborată, în Parlament și Guvern.

În această listă se numără și fostul ministru al Justiției, Stanislav Pavlovschi, în locul căruia dumneavoastră ați veni, Nicolae Eșanu... Care este rolul acestui consiliu? Sau Igor Dodon nu are încredere în ceea ce faceți dvs?

Eu nu am luat locul nimănui. Persoanele care se află în acest consiliu, da, sunt persoane cu o reputație bună, sunt și persoane pe care nu le-aș include în această categorie. Vreau să văd ce urmează să facă acest consiliu. Dacă este un consiliu care îl va consulta pe domnul președinte, să o facă.

Toate guvernele, din 2009 până în prezent, au încercat să facă reforma Justiției. De ce credeți că anume dumneavoastră o să vă reușească să schimbați ceva?

Ceea ce am planificat noi nu este deloc un exercițiu simplu. Deoarece noi nu planificăm schimbarea anumitor structuri. Noi planificăm un exercițiu de evaluare externă a unei bune părți a judecătorilor și a procurorilor. Un exercițiu, care fără să schimbe structurile, va schimba oamenii. Structurile și legile s-au modificat în ultimii 20 de ani și asta nu a adus la un impact scontat. Tocmai de asta intervenim acolo unde este cea mai mare problemă - capitalul uman.

Anterior, fostul ministru al Justiției, Alexandru Tănase, spunea că o veritabilă reformă a Justiției se face prin modificarea Constituției.

Nu. Noi am primit recomandările Comisiei de la Veneția pe proiectul de lege pe care l-am elaborat și îl adaptăm în funcție de aceste recomandări, și ele se pliază foarte bine pe cadrul legal existent. [...] Noi nu avem voință și voturi în Parlament pentru a modifica Legea Supremă, Din acest motiv, alegem calea care să ne permită să facem aceste schimbări, nu mai puțin calitative și cu impact, fără a modifica Constituția.

Adică, după expertizarea internă am putea veni cu o listă de judecători, care ar putea fi demiși. Nu putem face această expertizare cu instituțiile pe care le avem?

Dacă puteam, de ce nu a fost făcută până acum?

Păi, de ce nu e posibil de acum în colo?

Nu e posibil pentru că în aceste instituții sunt oameni care s-au compromis. În aceste instituții sunt oameni, care sunt afiliați judecătorilor sau procurorilor. Sunt rude, soți, soții. Cum vă imaginați dvs. că o soție, care se află în inspecția judiciară, va ancheta activitatea soțului său sau colega va ancheta activitatea soțului colegei sale. Moldova este o țară mică. Este foarte greu. Chiar și nefiind rudă, fiind în relații de prietenie, colegi apropiați. Sunt anumite legături care sunt foarte greu de rupt.

Vedem ce se întâmplă cu Ion Druță. El este singurul judecător cu păcate? De ce numai el?

Asta ar trebui să întrebăm Procuratura.

Ministerul Justiției în cazul de față nu ar putea să se implice?

Absolut nu. Eu sunt membru al CSM și al CSP, din oficiu. Eu urmăresc aceste procese, dar mai mult decât atât... Urmează Procuratura, în cazul în care sunt dovezi pentru a solicita începerea urmării penale, să vină la CSM sau CSP, cu argumentele de rigoare, și să solicite aceasta.

Dacă vorbim de reforma Justiției. Am văzut reforma Procuraturii, care a început. Urmează CSP-ul? Igor Dodon, când a anunțat reforma Justiției, a spus că va începe de sus – CSP, PG, Curtea de Apel.

Eu nu știu la ce fel de schimbări vă referiți. Altfel de schimbări nu pot avea loc nici la CSM, nici la CSJ. Deoarece în aceste organe sunt membri aleși din rândul colegilor lor. Aceștia au un mandat și acest mandat este protejat de Constituție. Nu poți să vii astăzi și să spui că nu ai încredere în ei și de mâine încetezi mandatul.

Cum rămâne cu CSM? Când se va organiza o Adunare Generală a Judecătorilor? Una legală, care să nu contravină prevederilor legale?

Nu știu. Asta judecătorii urmează să vă spună.

Până la urmă, ce s-a întâmplat cu aceste Adunări ale Judecătorilor?

La prima ședință au declarat că a fost cvorum și că ar fi revocat membrii CSM-ului. Noi nu am recunoscut legalitatea acelei adunări. Iar a doua a fost fără cvorum, ceea ce au recunoscut public.

Dar reforma CSJ-ului la ce etapă este? Suntem în noiembrie, iar termenul de implementare a reformei CSJ – 1 ianuarie 2020. Reușim, sau ca de obicei prelungim termenul?

De la 1 ianuarie abia începe reforma. Și nu este vorba de reforma CSJ. Proiectul de lege așa și se numește cu privire la reforma CSJ și reforma Procuraturii. Deci, reforma CSJ, în contextul revederii competențelor acestei instituții este doar o parte. Partea cea mai importantă este acel exercițiu de evaluare externă a judecătorilor.

Și cât va dura acest exercițiu?

Inițial era planificat pentru un an. Era planificată evaluarea judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiție și a șefilor de judecătorii din sector, și Curțile de Apel, precum și procurorii Anticorupție și șefii Procuraturii teritoriale și specializate. Acum, în revizuirea Proiectului de Lege în baza recomandărilor Comisiei de la Veneția, vom extinde spectrul de aplicare a acestui exercițiu de evaluare către mai mulți actori, incluzând Curtea de Apel, PCCOCS, membrii CSM și CSP. Astfel, este cert ca acest lucru să fie finalizat în decurs la trei ani de zile.

Se observă un atac mediatic organizat asupra dvs., ba tatăl, ba soțul. Știți din care parte vine acest atac și dacă poate spune din ce cauză?

Reformele dor. Reformele costă. Sigur că subiectul cel mai sensibil este reforma Justiției. Cele mai multe atacuri vor veni în acei care implementează reforma Justiției.

Să ne așteptăm la mai mult?

Eu nu știu. Dar orice ar fi, „No pasara!” (tr. N-o să treaca).

---