„Acum 35 de ani, la această oră, moldovenii din toată țara soseau în Chișinău și veneau pe jos, cu tricolorul și icoane, spre Piața Marii Adunări Naționale.

Republica Moldova nu-și proclamase încă independența, însă nimic nu mai putea opri libertatea și independența din sufletele acelor oameni. Oameni a căror țară fusese, cu 50 de ani în urmă, ocupată militar și inclusă cu forța în Uniunea Sovietică.

Moldovenii Renașterii Naționale au înfruntat riscuri mari în lupta lor: să fie dați afară de la lucru, să fie exmatriculați de la universitate, să fie umiliți public, arestați, interogați. Dar și-au asumat toate aceste riscuri pentru că voiau să trăiască liberi la ei acasă și se simțeau datori să lase copiilor lor o țară liberă.

Eroii acelor zile, concetățenii noștri, au avut condiții mult mai vitrege în drumul lor pentru țară și pentru dobândirea suveranității. Nu au căzut în disperare. Au continuat să lupte, să se ridice și să rămână uniți pentru nașterea statului nostru.

Ei și-au făcut datoria. Au creat un stat independent. Noi avem datoria să-l creștem, să nu ne pierdem speranța, să continuăm lupta, să ne ținem uniți și să transmitem ca moștenire copiilor care vin o țară liberă și puternică.

Independența noastră este pusă la încercare în fiecare zi de propaganda care promovează dezbinare și neîncredere, de armata rusă care ne încalcă neutralitatea și de dronele agresorului care pun în pericol pacea, de banii murdari care finanțează partide politice menite să slăbească Republica Moldova din interior, cu un singur scop: să ne facă să nu avem încredere unii în alții și în viitorul Republicii Moldova.

Avem nevoie acum, mai mult decât altădată, de cel mai important lucru pe care îl avea generația anilor '90: entuziasmul și puterea de a crede în țara noastră.

Ei erau singuri în fața necunoscutului. Nu aveau voie să spună ce gândesc sau să citească ce doresc. Aveau rafturi aproape goale în magazine și rânduri kilometrice la îmbrăcăminte. Nu puteau călători în afara URSS și nu-și puteau trăi deschis credința în Dumnezeu. Dar se aveau unii pe alții și se gândeau mai mult la viitorul celor care vin decât la ei înșiși.

Pentru ei, independența nu era o dezbatere politică, ci un drept istoric și asumat de popor. Din recunoștință față de ei, haideți să transformăm exemplul lor într-o responsabilitate colectivă față de generațiile viitoare.

Vin cu acest apel către fiecare cetățean al Republicii Moldova, pentru că suntem toți legați de acest pământ, fie că suntem aici, fie că suntem dincolo de hotare.

În ciuda greutăților prin care trecem împreună, în ciuda greșelilor făcute din mers, în ciuda unor neînțelegeri, să ne aducem aminte că nu avem altă țară.

Suntem norocoși că suntem liberi și trăim în pace. Să ne aducem aminte că, datorită rezistenței ucrainenilor, noi dormim în liniște acasă.

Să ne amintim că am câștigat mulți prieteni în ultimii ani. Ei ne ajută când avem nevoie, dar și noi dăm o mână de ajutor, așa cum se cuvine unui stat matur.

Să ne aducem aminte că acum câțiva ani fructele și legumele noastre erau distruse de tractoarele rusești și ni se deconectau lumina și căldura la indicația Moscovei. Astăzi, produsele noastre sunt apreciate în Europa și ne decidem viitorul fără șantaj energetic.

Să ne aducem mai des aminte ce am reușit ca țară în acești 35 de ani.

Faptul că avem încă multe probleme de rezolvat nu anulează progresul făcut de Moldova și de oamenii săi.

Am protejat împreună democrația, o valoare care nu este garantată de la sine. Acea generație a anilor '90, care și-a câștigat demnitatea națională, știa că fără democrație nu există Republica Moldova independentă.

Neamul nostru nu mai vrea să trăiască niciodată într-o țară-închisoare.

Să ne aducem aminte că lucrurile care ne unesc sunt mult mai multe decât cele care ne fac diferiți.

Și asta a înțeles generația Renașterii Naționale, care scanda „Unire, moldoveni!”.

Independența ne-a unit acum 35 de ani și ne unește indiferent de vârstă, profesie, limbă vorbită, localitate sau viziune politică, pentru că, în esență, ne dorim aceleași lucruri: ca familia și țara noastră să fie în siguranță, generațiile tinere să-și vadă viitorul acasă, tradițiile noastre să trăiască mulți ani înainte, iar vocea noastră să fie respectată.

Independența nu e despre a fi la fel. Independența nu ne cere să fim identici, ci să fim liberi împreună.

Direcția noastră e comună, spre Uniunea Europeană, pentru că acolo identitatea se respectă, nu se controlează.

Independența înseamnă să fii stăpân la tine acasă, să fii puternic în decizii și să lași copiilor o moștenire demnă.

Să celebrăm ceea ce ne unește, să fim mândri și să continuăm munca pentru independența Republicii Moldova.

Uneori, când ne ocupăm de lucruri urgente, nu avem timp să ne ocupăm de lucruri importante: să avem grijă de acest pământ, de resursele noastre naturale, de păduri, de râuri, de doine, de hore, de familii.

Să ne străduim zi de zi pentru copiii acestui pământ, ca ei să aibă educație, apă curată, libertate, să poată să-și crească propriii copii în limba română și în pace.

Și, cel mai important, să nu ne oprim din mers, să continuăm să luptăm pentru bine și frumos, să nu renunțăm când e greu, să ne aducem aminte cine suntem și că Republica Moldova este ceea ce suntem noi: ce suntem la lucru, ce suntem în familie, ce suntem pe ulițele satului și chiar ce suntem pe internet.

Să fim peste tot așa cum vrem să fie Republica Moldova.

Vă mulțumesc că sunteți liberi, pentru că atât timp cât voi veți fi liberi, Republica Moldova va fi liberă.

Lucrurile mici și le face singur fiecare pentru familia lui. Lucrurile mari le putem face doar împreună.

La mulți ani, Republica Moldova!”, a spus Maia Sandu

---