Nicolae Opopol s-a născut la 09 februarie 1938 în satul Bîrnova, raionul Ocnița, într-o familie de țărani cu 8 copii. A avut o copilărie zbuciumată, atinsă de anii sângerosului război, trecută prin chinurile perioadei postbelice, dar setea de cunoștințe, susținută de părinții și dascălii din școala din sat, l-a determinat, la vârsta de doar 14 ani, să-și urmeze studiile la Școala de Felceri și Moașe din Bălți. După absolvirea Școlii medicale din Bălți activează în calitate de felcer sanitar al sectorului medical rural Catranic din raionul Fălești, apoi, peste 3 ani — în aceeași funcție în satul Dînjeni din raionul Ocnița. Realitățile satului și experiența acumulată l-au impus pe tânărul specialist să pășească pe o treaptă profesională mai înaltă – urmează studiile la facultatea de Medicină preventivă la Institutul de Stat de Medicină din Dnepropetrovsc, Ukraina. După absolvirea cu mențiune a facultății revine în Moldova, se angajează la Institutul Moldovenesc de Cercetări Științifice în Igienă și Epidemiologie, inițial în funcția de cercetător științific în secția Igienă. Realizează primul său proiect științific, care devine și teza sa de doctorat consacrată estimării igienice a alimentației populației rurale din RSSM, susținută în anul 1970. Tot în această instituție a însușit solide cunoștințe în domeniul igienei, toxicologiei necesare în activitatea sa ulterioară.

Nicolae Opopol, în perioada 1971-1975, a activat la Stația Sanitaro-Epidemiologică Chișinău, inițial în funcția de șef secție, apoi medic șef al acestei instituții. Aici a folosit eficient cunoștințele sale din domeniul cercetării, implementându-le în activitatea practică a specialiștilor.

Din 1975 își reia activitatea științifică la Institutul Moldovenesc de Cercetări Științifice în Igienă și Epidemiologie, iar concomitent este înmatriculat la Institutul de Perfecționare a medicilor din or.Moscova, pe care îl absolvește cu mențiune în anul 1977.

În 1978 Nicolae Opopol fondează laboratorul științific Igiena alimentației, al cărui șef a devenit. În 1988, cu reorganizarea instituțiilor științifice medicale, a fost transferat la Institutul de Cercetări Științifice în Medicina Clinică și Preventivă, în funcția de șef secție Igienă, concomitent efectuând cercetări în domeniul toxicologiei alimentare, care au stat la baza tezei de doctor habilitat în științe medicale „Estimarea igienică a încorporării sumare a nitraților în organismul uman cu produsele alimentare și apa”, susținută în 1991. În 1992 a fost ales în funcția de șef catedră Igienă și Epidemiologie a Facultății de Perfecționare a Medicilor a USMF „N.Testemițanu”, iar în 1994 i s-a conferit titlul științifico-didactic profesor universitar. În 1995 a fost ales membru-corespondent al Academiei de Științe din Moldova.

Din 1995 până în 2003 Nicolae Opopol a exercitat funcția de prim-vicedirector general al Centrului Național Științifico-Practic de Igienă și Epidemiologie, reformat în 1998 în Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Preventivă și, concomitent, adjunct al Medicului Șef Sanitar de Stat al Republicii Moldova. În 2003 devine șef titular al catedrei Igienă și Epidemiologie a Facultății de Perfecționare a Medicilor a USMF „Nicolae Testemițanu”, activând și în calitate de cercetător științific principal la Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Preventivă.

Pe parcursul anilor, începând din 1992 a exercitat funcția de specialist principal netitular în igienă și toxicologie al Ministerului Sănătății. A activat în calitate de președinte al Societății Științifice a Igieniștilor, iar în ultimii ani — ca președinte de onoare al Consiliului coordonator al acestei Societăți.

În cei peste 50 de ani de activitate științifică sub conducerea dlui Nicolae Opopol au fost realizate peste 40 programe științifice, inclusiv programe de doctorat, instituționale și de Stat.

Nicolae Opopol a fost un exemplu de dăruire profesională, care cu demnitate și competență, a contribuit la dezvoltarea Medicinii Preventive în Republica Moldova. Dovadă incontestabilă a vastei activități profesionale de cercetare și didactică sunt cele cca 400 lucrări științifice, publicate sub diferite forme, monografii, publicații în reviste din țară și de peste hotare, ghiduri practice.

Pe parcursul activității sale ca savant, pedagog, manager și medic igienist a participat la elaborarea mai multor proiecte de acte legislative, hotărâri de guvern, recomandări metodice, ghiduri practice, care au fost aplicate în activitatea Serviciului de Stat de Supraveghere a Sănătății Publice. A pregătit 15 doctori în științe medicale și 2 doctori habilitați. A organizat numeroase conferințe științifice, a participat prodigios în activitatea diferitor Consilii de specialitate din țară și de peste hotare.

Pentru munca sa prodigioasă, a fost decorat cu Ordinul Gloria Muncii, medaliile „Veteran al Muncii” și „Dmitrie Cantemir”, insigna „Eminent al Ocrotirii Sănătății”.