Motociclist italian ucis de urs pe Transfăgărășan

Tragedia s-a produs pe 3 iulie 2025, în plin sezon turistic, pe unul dintre cele mai spectaculoase și frecventate drumuri din România – DN 7C, Transfăgărășan, în zona Hotelului Posada Vidraru.

Potrivit primelor informații, motociclistul făcea parte dintr-un grup de turiști străini, care se oprise pe marginea drumului, când a fost atacat de un urs brun.

Martorii spun că ursul a apărut brusc și a tras victima într-o râpă din apropiere, spre malul lacului.

În urma apelului la 112, echipele de intervenție au descoperit urme de sânge și echipament de motociclist pe versant, însă când au ajuns la fața locului, bărbatul nu mai prezenta semne vitale.

Motociclistul italian de 48 de ani a fost atacat mortal de o ursoaică pe Transfăgărășan, în apropiere de lacul Vidraru. Trupul neînsuflețit al bărbatului a fost găsit într-o râpă de 60 de metri, după o oră de căutări. Ursoaica a fost ulterior împușcată pentru a preveni alte incidente, potrivit Ziarul Argeșul.

Incidentul s-a produs lângă un panou de avertizare privind hrănirea urșilor.

Atacurile urșilor nu mai sunt excepții

În urma incidentului, Libertatea a stat de vorbă cu Ovidiu Ionescu, președintele Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, care oferă o explicație dură, dar necesară:

„Obiceiurile turiștilor de a hrăni urșii sunt complet idioate. E clar că și comportamentul lor este de vină. În acest caz, restul colegilor, în loc să facă zgomot și să încerce să sperie ursul, au fugit la cabană. Au sunat la 112, când au venit autoritățile, ursul intrase de tot cu el în râpă, nu au mai găsit nimic. Nu mai striga, nu mai urla, nu mai respira”.

Acest comportament al turiștilor, spune specialistul, nu doar că încalcă legea, dar pune în pericol viețile oamenilor și condamnă urșii la moarte.

Asta pentru că urșii învață că omul este o sursă de hrană, iar mai devreme sau mai târziu, animalele sălbatice ajung să atace oamenii.

La rândul său, dr. Adrian Bîlbă a subliniat cât de periculoase sunt obiceiurile turiștilor, într-o postare pe Facebook: „Turiștii, lipsiți de minimă cultură biologică se opresc, se apropie și fotografiază aceste animale – care sunt, flămânde, simpatice, dar nu au nici un fel de prietenie față de om. Ar trebui să aibă teamă pe care n-o mai au. S-au antropizat – adică au învățat că omul nu e doar un vânător de evitat, nu mai e o sperietoare, ci doar un mamifer mai mic și mai slab și chiar mai sperios decât ei.”

Numai în ultimii cinci ani au fost 138 de atacuri asupra oamenilor ale urșilor, iar 19 oameni au murit, arată statisticile citate de Ovidiu Ionescu.

Însă nu numai aceasta este cauza atacului, mai ales că turiștii au fost atacați imediat ce au oprit în parcare.

„Dacă nu s-a mai făcut vânătoare… Dacă nu se face vânătoare și pierde teama față de om… De ce să nu-l vadă ca pe o pradă? De ce ar fi omul altfel decât porcul?”, a subliniat Ovidiu Ionescu, prodecanul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania Brașov.

De la „fotografii cu ursul” la tragedii

Transfăgărășanul a devenit în ultimii ani o destinație turistică unde urșii sunt o „atracție garantată”.

Zeci de ursoaice cu pui sunt văzute zilnic pe marginea drumului, unde așteaptă să fie hrănite sau fotografiate.

Deși Legea picnicului nr. 54/2012 interzice explicit hrănirea animalelor sălbatice, amenzile – între 200 și 400 de lei – sunt rare și ineficiente.

Pe fondul acestei toleranțe, au apărut și agenții care oferă „Safari cu urși” – excursii ghidate, care promit turiștilor străini întâlniri apropiate cu urșii, uneori chiar cu hrană oferită „în decor natural”.

Prețul acestor tururi ajunge și la 650 de lei de persoană.

Turiștii ignoră sfaturile autorităților, care spun clar să nu hrănim ușii sau să ne oprim pentru a face poze cu aceste animale sălbatice.

„Urșii sunt oportuniști”, a mai explicat Ovidiu Ionescu.

Mai mult, aceștia au început să caute mâncare și în gospodăriile oamenilor.

Mai multe pensiuni au fost vandalizate de urși aflați în căutare de hrană, iar autoritățile locale avertizează că fenomenul pare scăpat de sub control.

„Este o chestie de genul: avem la restaurant o masă de 8 persoane. Dacă în loc 8 persoane vin 24, trebuie să se mute la altă masă. Și atunci e clar că acea altă masă este în afara pădurii. În spațiu agricol, la animale domestice, în locuințe. Unde miros că este mâncare. Ursul este oportunist. Nu îl obliga nimeni să mănânce ghindă, când poate să mănânce porumb, sau să alerge după căprioare când poate să prindă oi mult mai repede”, a explicat Ovidiu Ionescu.

Lipsa de intervenție, o cauză indirectă

O altă cauză a creșterii numărului de atacuri este absența unei politici eficiente de control al populației de urși.

Specialiștii avertizează că România adăpostește de aproape trei ori mai mulți urși decât poate susține ecosistemul său. Concret, sunt în jur de 10.400-12.700 de exemplare, în timp ce capacitatea maximă estimată este de 4.000.

„În absența vânătorii, ursul nu mai are niciun motiv să se teamă de om”, avertizează Ionescu.

„Conform Legii 407, trebuia dată cota de prevenție pentru sezonul următor, deci nu se respectă legea de către Ministerul Mediului”, a evidențiat Ovidiu Ionescu.

Asta după ce, anul trecut, Parlamentul a stabilit că între 2024 și 2025 pot fi vânați 426 de urși, prin cota de prevenție.

Statisticile arată o tendință clară: sute de persoane au fost atacate de urși în România.

Atacul de pe Transfăgărășan nu este un incident izolat: anul trecut, o tânără de 19 ani a fost omorâtă de urs în Masivul Bucegi și târâtă într-o prăpastie.

În martie, șeful de la Salvamont Predeal a fost atacat de un urs și a fost transferat în stare extrem de gravă la Spitalul Floreasca din București.

Fără o strategie națională clară, România riscă nu doar să piardă controlul asupra celei mai mari populații de urși din Europa, ci și să transforme aceste animale emblematice în pericole publice.

„Gardurile electrice, interdicțiile de hrănire și poveștile frumoase nu țin loc de management eficient”, avertizează specialistul Ovidiu Ionescu.

„Dacă vom continua să o facem (n.r. să hrănim urșii) îi vom condamna la moarte sau în cel mai bun caz la pușcărie în sanctuarele totdeauna insuficiente.”, evidențiază și Adrian Bîlbă.

---