Primele studii despre riscurile fumatului

Deși, primele cercetări care au atestat efectul nociv al fumatului au fost inițiate prin anii 1700, abia în anul 1950 comunitatea științifică a reușit să demonstreze impactul negativ asupra sănătății ca urmare al consumului de țigări. Dacă până atunci incidența crescută a bolilor pulmonare era pusă pe seama numărului tot mai mare de mașini și a fabricilor uriașe apărute în orașe, dr. Richard Doll și prof. Bradford Hill și-au propus să studieze subiectul pentru a descoperi cauzele reale. Ei au intervievat pacienții din 20 de spitale londoneze, iar rezultatele studiului, publicate în „British Medical Journal” ar fi demonstrat o legătură între fumat și cancerul la plămâni. Un alt studiu asupra animalelor, realizat de Ernst Wynder și publicat în anul 1952 în „Cancer Research”, arăta că gudronul de tutun aplicat pe pielea șoarecilor este cancerigen.

În același an „The Journal of the American Medical Association” publica un studiu realizat de dr. Ernst Wynder și dr. Evarts Ambrose Graham, care intervievaseră 684 de pacienți cu cancer la plămâni, constatând că utilizarea constantă și frecventă a tutunului, în special sub formă de țigări, crește riscul de cancer la plămâni.

Rezultatele studiilor comunității medicale au câștigat rapid popularitate în mass-media, provocând un val de panică la nivelul societății. Pentru a răspunde noilor realități, industria tutunului din SUA s-a aliat într-o mișcare fără precedent.

Industria tutunului promite schimbare

În anul 1954, o declarație semnată de 14 companii din industria tutunului era publicată concomitent în 448 de ziare și reviste din 225 de orașe americane, ajungând la un număr de peste 43 de milioane de cititori. Textul cu titlul „Un mesaj sincer pentru fumători” („A Frank Statement to Cigarette Smokers”) avea scopul de a calma fumătorii, punând la îndoială veridicitatea studiilor științifice recente. În același timp, declarația includea primele angajamente de calibru pe care companiile și le asumau în fața consumatorilor de țigări.

Iată cele mai importante teze și promisiunile istorice din declarația comună:

1. „Credem că produsele noastre nu sunt dăunătoare.”

Companiile din industrie au negat timp de decenii că produsele lor ar putea cauza cancer sau alte maladii. Purtătorii lor de cuvânt au apărut în numeroase rânduri în emisiuni radio și TV, în interviuri și articole, în procese de judecată, declarând că țigările sunt sigure, că nu există dovezi concludente pentru nocivitatea acestora și chiar că ar fi gata să oprească producerea lor, dacă se demonstrează contrariul. Abia la sfârșitul secolului XX companiile au început să accepte consensul existent în comunitatea științifică privind riscul țigărilor, fără a declara însă că produsele lor ar fi nocive.

2. „Ne angajăm să acordăm ajutor și să susținem eforturile de cercetare a fazelor consumului de tutun și a sănătății.”

În acest scop a fost instituit Comitetul de Cercetare a Industriei Tutunului, cu „scopul de a investiga și a publica date privind consumul de tutun și efectele acestuia asupra sănătății”. În timp s-a dovedit că niciunul dintre studiile finanțare de Comitet nu avea legătură cu fumatul și efectele acestuia asupra sănătății. Mai mult, niciunul dintre oamenii de știință implicați în activitățile comitetului nu putea fi considerat independent, aceștia fiind numiți în funcție de companiile producătoare de tutun și nu erau interesați să ia în calcul o relație de cauzalitate între fumat și cancer.

3. „Întotdeauna am cooperat și vom continua să cooperăm îndeaproape cu cei a căror sarcină este de a proteja sănătatea publică.”

În realitate, există numeroase dovezi care demonstrează că industria tutunului a acționat pentru a împiedica eforturile instituțiilor din domeniul sănătății de a limita sau de a controla consumul de tutun. Chiar dacă departamentele de cercetare din cadrul companiilor realizau studii științifice veritabile, rezultatele acestora nu erau făcute publice, iar publicul nu era informat despre eventualele riscuri. Abia în 1965, când au fost obligați prin lege, producătorii au inclus pe pachetele de țigări avertizări cu privire la riscurile fumatului.

După mai mult de jumătate de secol de inacțiune, fiecare al șaptelea adult din lume fuma, iar situația sănătății fumătorilor devenea tot mai îngrijorătoare. În 1998 industria a venit cu o nouă promisiune, încheind Tobacco Master Settlement Agreement, prin care s-a angajat să suporte anumite costuri ale sistemului de sănătate, să nu promoveze fumatul printre adolescenți, dar și să ofere alternative cu riscuri reduse fumătorilor adulți. Aflați în următorul articol din serie dacă promisiunea a fost respectată și ce opțiuni au fumătorii care nu pot renunța la tutun.

---