Acestea sunt denumite „evenimente de întrerupere a mareelor”. Dar formularea nu ascunde violența complexă și crudă a întâlnirii cu o gaură neagră. Există un echilibru între gravitația găurii negre, care trage înăuntru materie stelară, și radiația care aruncă în afară materia.
Astronomii se folosesc de Hubble pentru a afla detaliile a ceea ce se întâmplă atunci când o stea rebelă plonjează în abisul gravitațional.
Hubble nu poate fotografia de aproape haosul provocat de evenimentul de maree AT2022dsb, deoarece steaua măcinată se află la aproape 300 de milioane de ani lumină distanță, în centrul galaxiei ESO 583-G004. Dar astronomii au folosit puternica sensibilitate ultravioletă a lui Hubble pentru a studia lumina provenită de la steaua mărunțită, care include hidrogen, carbon și altele.
Această coliziune energetică a fost suficient de aproape de Pământ și suficient de luminoasă pentru ca astronomii de la Hubble să facă spectroscopie în ultraviolete pe o perioadă mai lungă decât în mod normal.
„În mod obișnuit, aceste evenimente sunt greu de observat. Obții poate câteva observații la începutul perturbației, când este foarte strălucitoare. Programul nostru este diferit prin faptul că este conceput pentru a observa câteva evenimente de maree pe parcursul unui an pentru a vedea ce se întâmplă”, a declarat Peter Maksym de la CfA. „Am văzut acest lucru suficient de devreme pentru a putea observa aceste etape foarte intense de acreție a găurilor negre. Am văzut că rata de acreție a scăzut pe măsură ce s-a transformat într-un picur în timp”.
Datele spectroscopice Hubble sunt interpretate ca provenind de la o zonă de gaz foarte strălucitoare, fierbinte, în formă de gogoașă, care a fost odată steaua. Această zonă, cunoscută sub numele de torus, este de mărimea Sistemului Solar și se învârte în jurul unei găuri negre din mijloc.




Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!