„Țara m-a susținut cât a putut de bine și cum a putut de bine. Au fost și cârcotași, și hateri. De tot soiul, absolut. Nu o să uit momentul – din auzite, ce-i drept – când, în scuarul Operei Naționale, s-au pus două ecrane foarte mari. Sau unul, nu mai țin minte exact. În fine, nu contează asta. Ci contează faptul că s-au strâns moldovenii mei acolo și m-au susținut din scuarul Operei Naționale.
Cineva îmi povestea că, atunci când am terminat de cântat, s-au auzit niște țipete de bucurie, de parcă explodase locul. Atunci mi-am dat seama că, da, țara mea a fost alături de mine.
Deși, acolo, fiind la Eurovision, nu aveam niciun steag în sală. Niciun steag, absolut. Mă simțeam atât de singură, chiar dacă eram șase oameni pe scenă și fiecare își făcea treaba. A fost, după părerea mea, un număr foarte, foarte frumos, prin care am adus lumii largi tradițiile noastre și dansul popular.
Dar ne-am simțit singuri. Mă uitam în sală – Turcia avea toată sala plină de steaguri. La noi nu am văzut niciunul. Asta m-a făcut să mă duc la ambasadă, acolo unde eram și cazați, și să-i rog pe cei de acolo să ne dea un steag. Două, dacă au.
Era doar unul, dar știam că este. Măcar atât. Și asta îmi dădea putere și curaj”, a povestit Nelly.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!