Operațiunea militară fulgerătoare a Statelor Unite în Venezuela marchează o schimbare radicală de paradigmă în politica externă a Casei Albe. Dacă în trecut SUA încercau să „exporte democrația” prin procese lungi de construcție instituțională, noua abordare a președintelui Donald Trump se bazează pe puterea discreționară și pe controlul resurselor vitale.
Trump caută un administrator al resurselor
Potrivit expertului Hari Bucur-Marcu, SUA au învățat din eșecurile trecute, precum cel din Irak, unde impunerea unui lider pregătit de Washington nu a funcționat. De data aceasta, miza nu este înlocuirea unei fețe cu alta, ci stabilizarea economică sub umbrelă americană.
„Este evident că America nu și-a plăcut să-și pună omul lor la cârmă acasă. Deci nu au pregătit pe cineva anume pe care să-l pună în locul lui Maduro. Politica administrației Trump nu este nici de înlocuire a regimului ca atare, și nici 'nation building' – adică edificare națională sub conducere americană sau locală controlată. Ei rămân în Venezuela special pentru că i-au distrus capacitatea de apărare națională”, explică analistul.
Americanii au distrus tehnologia militară rusă în 90 minute
Din punct de vedere militar, acțiunea a fost un semnal nu doar pentru Caracas, ci mai ales pentru Moscova. Întreaga apărare aeriană a Venezuelei, bazată pe echipamente și tactici rusești, a fost anihilată în timp record.
„Într-o oră jumătate, acțiunea militară americană practic a dezintegrat capacitatea de apărare națională a Venezuelei. Din 150 de aeronave americane, una singură a fost lovită, dar nu vital. Este o demonstrație de forță pentru întreaga lume: America face ce vrea, nu mai este la mâna nimănui și nu mai există nicio cheie de control militar care să o determine să facă altfel. Trump a dovedit o acțiune care, la fel de bine, putea fi făcută asupra Moscovei”, punctează Bucur-Marcu.
Obiectivul strategic: Excluderea Chinei, Rusiei și Iranului
Dincolo de controlul petrolului, miza geopolitică este restabilirea Doctrinei Monroe: America Latină ca zonă de interes strategic exclusiv al SUA.
„Acesta este un gest de putere discreționară a Americii. Adică este intenționat. I-a prevenit și pe chinezi, și pe ruși, și pe cubanezi, și pe iranieni, și pe oricine, de multă vreme, că aceasta este zona de exclusivitate, de interes strategic exclusiv american: America Latină. Și că n-au ce căuta acolo și să plece de bunăvoie. Chinezii au plecat de bunăvoie – mă rog, au fost cam dați afară – dar au plecat din Panama, de exemplu”, arată analistul.
Ce urmează pentru Venezuela? Petrol contra stabilitate
În perioada de tranziție, Washingtonul pare dispus să colaboreze cu orice figură locală care acceptă „directivele americane”, prioritatea fiind repornirea industriei extractive.
„America rămâne să aibă grijă de Venezuela, să nu fie capturată de altcineva, dar e dispusă să lucreze cu cine vrea Venezuela într-o perioadă de tranziție fără alegeri imediate. Se permite accesul marilor companii petroliere americane care să pună economia în funcțiune, pentru că este distrusă. Abia după ce vin banii și problemele se rezolvă, ar fi cazul de predare a conducerii în mâna poporului venezuelean”, concluzionează Hari Bucur-Marcu.
Chiar și în ultimele momente, fostul lider Nicolas Maduro pare să fi înțeles raportul de forțe, transmițând semnale că este gata să accepte orice condiție impusă de SUA. Totuși, pentru Washington, subiectul nu mai este unul de negociere, ci unul de execuție a unei noi ordini regionale.
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!