În cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), nicio țară nu are o rată mai mare de lucrători cu normă parțială, potrivit Daily Mail.

Mulți angajați cu normă întreagă își concentrează acum programul de lucru în doar patru zile, lăsând vinerea liberă.

„Săptămâna de lucru de patru zile a devenit foarte, foarte obișnuită. Eu lucrez cinci zile și, uneori, sunt criticat pentru că lucrez cinci zile!”, a explicat Bert Colijn, economist la banca olandeză ING.

Timp de decenii, Țările de Jos au rămas fidele modelului tradițional al bărbatului ca susținător al familiei, până când femeile au început să intre pe piața muncii în roluri cu normă parțială în anii 1980 și 1990.

Acest lucru a dat naștere așa-numitului „model cu un venit și jumătate” – un părinte cu normă întreagă, celălalt cu normă parțială – un sistem încurajat de scutiri fiscale și beneficii.

Acum, modelul a devenit unul obișnuit. Tații își iau din ce în ce mai des o „zi liberă” pentru a avea grijă de copii, bărbații acceptând săptămâni de lucru mai scurte alături de partenerele lor.

Criticii programului de lucru redus prevăd adesea un colaps economic, dar experiența olandeză sugerează altceva.

În ciuda programului de lucru redus, Țările de Jos rămân unele dintre cele mai bogate țări din Europa, datorită productivității ridicate pe oră și a procentului uimitor de 82% din populația activă angajată.

Rata este mai mare decât cea din Marea Britanie (75%), SUA (72%) și Franța (69%).

Cu toate acestea, sistemul nu este perfect. OCDE a semnalat că acesta împiedică avansarea femeilor, doar 27% dintre manageri fiind femei – una dintre cele mai scăzute cifre din lumea dezvoltată.

Deficitul de forță de muncă afectează puternic și domenii precum învățământul, lăsând școlile fără personal suficient și familiile nevoite să jongleze între muncă și îngrijirea copiilor.

Țara s-ar putea „împiedica singură prin reducerea numărului de ore lucrate”, după cum a spus Colijn.

Pe de altă parte, el a avertizat: „nu aș vrea să propun o societate distopică în care toată lumea lucrează mai mult decât coreenii, doar pentru că asta crește PIB-ul”.

Prima țară din Europa care a legiferat săptămâna de lucru de patru zile este Belgia.

În februarie 2022, angajații belgieni au câștigat dreptul de a lucra o săptămână completă în patru zile în loc de cele cinci obișnuite, fără pierderi salariale.

Noua lege a intrat în vigoare la 21 noiembrie 2023, permițând angajaților să decidă dacă vor lucra patru sau cinci zile pe săptămână.

Prim-ministrul belgian Alexander de Croo a declarat că speră ca această schimbare să contribuie la flexibilizarea pieței muncii din țară, cunoscută pentru rigiditatea sa, și să faciliteze concilierea vieții de familie cu cariera.

Islanda este de mult timp un susținător al săptămânii de lucru de patru zile, desfășurând unul dintre cele mai mari și influente proiecte pilot din lume, între 2015 și 2019.

Proiectul pilot, care a inclus 2.500 de angajați din sectorul public, peste 1% din întreaga forță de muncă a țării, a redus programul de lucru săptămânal de la 40 la 35 de ore fără a reduce salariile.

Rezultatele au arătat îmbunătățiri în ceea ce privește productivitatea angajaților, satisfacția la locul de muncă și bunăstarea lor.

În urma experimentului, mai multe sindicate din țară au renegociat contractele cu patronatele, astfel că, în prezent, aproximativ 86% din forța de muncă din Islanda a adoptat programul de lucru redus sau a obținut dreptul de a-l solicita.

Ca urmare, Islanda este considerată pe scară largă un model pentru reforma durabilă a săptămânii de lucru.

---