„Stimați colegi, astăzi mi-a fost anulat zborul Wizz Air din Polonia, iar anularea a intervenit după ce trecusem controlul de pașapoarte și eram practic la îmbarcare. Fără preaviz. Fără explicații reale. O situație profund neplăcută, care ridică probleme serioase sub incidența Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Am fost frapat de nivelul de neprofesionalism manifestat nu doar de compania aeriană, ci și de administrația aeroportului. Există o percepție comodă – și falsă – că odată ajuns în aeroport, responsabilitatea aparține exclusiv companiei aeriene. Dreptul Uniunii Europene nu funcționează astfel. Pe de o parte, compania aeriană este transportatorul responsabil; pe de altă parte, statul membru și autoritățile sale nu sunt spectatori pasivi. Efectul direct al dreptului UE obligă statul să asigure un cadru funcțional de protecție. Constatarea încălcării ține de autoritatea competentă, iar fără această constatare, compensația poate fi refuzată. Se rambursează biletul, dar prejudiciul real rămâne: bilete alternative cumpărate în aceeași zi, la prețuri exorbitante.

Ceea ce m-a șocat însă nu este doar dimensiunea juridică, ci dimensiunea umană. Nu trăim într-o lume abstractă. Suntem oameni vii, cu copii, cu limite financiare, cu nevoi elementare.

Aeroportul din Modlin nu avea nici măcar scaune suficiente, apă sau hrană. Oamenii dormeau pe jos, în frig, noaptea. Administrația aeroportului a ales să privească de la distanță.

Am încercat să contactez Ambasada Republicii Moldova. Telefoane indisponibile. Nicio reacție. Într-un context de criză, lipsa oricărei prezențe consulare te face să te simți abandonat. Indiferență din partea angajaților aeroportului, a companiei și a reprezentanței diplomatice. O spun direct, pentru că am trăit personal această experiență.

S-a invocat forța majoră. Înțeleg conceptul. Dar forța majoră nu suspendă obligațiile pozitive. Dacă nu există un zbor alternativ în 24 de ore, pasagerul are dreptul să nu aștepte pasiv o ofertă inexistentă. Problema este că accesul la informație a fost practic blocat: aplicațiile nu funcționau, personalul nu oferea date, nimeni nu își asuma comunicarea. Dreptul la informare – un drept fundamental – a devenit iluzoriu. Da, teoretic există alte surse. Dar ce înseamnă acces efectiv la informație când ești într-o țară străină, într-un sistem juridic străin, noaptea, cu copii? Aplicarea legii parțiale.

Asistența nu a fost efectivă. Hotelul nu a fost oferit tuturor. Unii au rămas în aeroport. Alții au plecat noaptea cu autobuzele sau trenurile spre alte orașe, căutând disperat alte zboruri. Situațiile au fost diferite, dar haosul a fost comun. Am ajutat oameni din acest zbor să formuleze plângeri către autoritatea aeronautică poloneză, să înțeleagă ce drepturi au. Am discutat cu administrația aeroportului pentru vouchere de hotel. Rezultatul: fragmentar, insuficient, tardiv.

Trebuie să înțelegem un lucru esențial: drepturile omului nu se opresc la frontieră. Nu vă temeți să cereți restabilirea lor. Oamenii nu sunt obiecte, nu sunt marfă. Suntem ființe umane, iar demnitatea umană nu este negociabilă. Indiferent cine este autoritatea – companie, aeroport, stat – există obligația de a preveni astfel de situații și de a interveni. Nu de a sta la o parte.

Am petrecut noaptea cu acești oameni. Ne-am organizat, mergem împreună mai departe. Acesta este doar începutul. Un început al unui demers juridic împotriva Wizz Air. Nu poți lăsa oameni, cu copii, în frig, fără apă și hrană, în timpul nopții, și să pretinzi că ai respectat legea.

Indiferența nu este neutră. Indiferența încalcă demnitatea”, scria Ion Cojocari într-o postare pe Facebook, acum 3 zile.

Un alt moldovean a confirmat cazul, în comentarii: „Și eu am avut bilete la acest zbor. Confirm tot ce a scris Ion Cojocari. A fost exact așa. După ce s-a anunțat despre anularea zborului, au fost câțiva reprezentanți de aeroport și au spus că zborul a fost anulat din motive operaționale. Tot ei au coordonat ieșirea noastră din zona de zboruri și primirea bagajelor, după care au dispărut…”.

Astăzi, 7 decembrie, Ion Cojocari a revenit cu noutăți, după ce a ajuns la destinație:

„Am ajuns la destinație. Probabil aceste cuvinte pot fi rostite acum, iar ele au, în sine, o anumită greutate. Ceea ce nu poate fi transmis într-un mesaj sunt însă circumstanțele reale în care au fost puși oamenii: noaptea, într-un aeroport aflat la aproximativ 50 km de oraș, fără mâncare, fără apă, fără un loc unde să stea. Imaginați-vă că vi se spune sec in momentul deja îmbarcării, după trecerea controlului de pașapoarte, si după doua amânări, vi se spune că zborul este anulat și atât. „Sorry”.

Ceea ce trebuie să știți și ceea ce recomand tuturor celor care călătoresc cu avionul este simplu, dar esențial: luați cu voi mai mulți bani. Am văzut foarte multe persoane care nu aveau nimic. Acest lucru, măcar parțial, vă reduce victimizarea și vulnerabilitatea în astfel de situații.

Aeroportul distribuia pliante, avea obligația de a informa și, implicit, recunoștea responsabilitatea companiei Wizz Air. În realitate, personalul zâmbea și nu făcea nimic. Erau familii cu copii. Unii oameni au fost scoși afară, în frig, și obligați să aștepte pentru un alt zbor. Este greu de descris acest tablou fără a folosi un cuvânt dur: este animalic. Sclavia a fost abolită formal, dar comportamentul a rămas. În asemenea situații, oamenii nu sunt tratați ca scop, ci ca mijloc.

Pentru astfel de cazuri există obligații clare de intervenție și de ajutor. Chiar dacă nu compania aeriană este cea care intervine direct, aeroportul are această obligație. Dacă permiți operarea zborurilor unei companii, înseamnă că accepți și responsabilitatea ca, în situații de criză, cel puțin primul ajutor să fie asigurat.

Am rămas profund descurajat de neprofesionalismul lucrătorilor din aeroporturi. Oamenii au fost dublu victimizați: mai întâi prin anulare, apoi prin faptul că, după ce și-au cumpărat bilete suplimentare din banii lor, li s-au impus condiții draconice de control. Verificări absurde ale bagajelor, fără nicio empatie pentru faptul că acei oameni stătuseră două zile prin aeroporturi. Mulți nu știu ce sunt drepturile omului. Nu știu că nu se aplică doar Regulamentul (CE) nr. 261/2004, ci și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ieri, la Budapesta, personalul companiei verifica fiecare milimetru al bagajelor, chema poliția fără o necesitate reală și folosea aceste practici ca instrument de intimidare si descurajare. Este un tratament inacceptabil într-o societate democratică.

Regret profund că asemenea comportamente au loc în Ungaria și Polonia, țări în care ai impresia că ești în siguranță. Unii oameni sunt, și acum, pe drumuri din cauza unei curse anulate cu câteva zile în urmă. Și nimeni nu te ajută. Nimeni.

Dacă vă aflați în asemenea situații, fiți foarte atenți unde depuneți cererile și dacă le depuneți corect. Chiar pe site-ul Wizz Air există mai multe opțiuni, dar doar una este corectă. Este, practic, un „quiz” pentru cineva care nu știe cum funcționează acest mecanism. Și, sincer, evitați companiile „minune” care promit recuperarea banilor. Riscați să ajungeți în mâinile escrocilor. Protejați-vă datele personale și banii. Sunt foarte mulți boți și scheme frauduloase.

În esență, există două proceduri distincte. Prima este cea de returnare a banilor, prin care compania vă va restitui, de regulă, doar prețul biletului. Știți și singuri ce înseamnă asta: ați cumpărat un bilet cu 30 de euro, dar ați fost nevoiți ulterior să plătiți mult mai mult, plus cheltuieli adiționale. Eu, personal, am fost nevoit să cumpăr un zbor dintr-o altă țară. Dar oricum, solicitați cei 30 de euro. Compensare se face printr‐o procedura separată.

Cheltuielile cu caracter de litigiu nu se depun la Wizz Air. Compania vă va returna doar costul inițial al biletului. A doua procedură este cea de compensare, care se depune ulterior, după clarificarea situației la Autoritatea Aviației, organul de supraveghere – un fel de protecție a consumatorilor pentru pasageri. Această autoritate are competența directă de a aplica dreptul Uniunii Europene după efectul direct, chiar dacă acesta contrazice legislația națională.

Așadar, returnarea se solicită companiei. Repararea prejudiciului și compensarea se solicită autorității de supraveghere și, ulterior, companiei. Dacă în termen de 30 de zile nu obțineți un rezultat satisfăcător, depuneți cerere în instanța de judecată. Da, veți avea cheltuieli și timp pierdut. Dar demnitatea nu poate fi călcată în picioare. Prejudiciul va fi reparat.

Nu așteptați ca cineva să vă trimită banii de la sine. Pentru ajutorul vostru, atașez doua linkuri utile in comentarii si un formular de depunere a cererii către Autoritatea Aviației. Ele sunt similare și pentru alte companii, și pentru alte autorități de supraveghere a zborurilor.

Primul link: cereri și plângeri pentru returnarea costului inițial al biletului.

Al doilea: cererea de compensare – 250 de euro per pasager pentru zboruri de până la 1500 km; pentru distanțe mai mari, compensația ajunge până la 600 de euro, plus cheltuieli de transport, cazare și altele, pe baza chitanțelor păstrate.

Al treilea: formularul autorității de supraveghere – eu îl atașez pe cel din Polonia, disponibil și în limba engleză.

Aceste instrumente vă pot ajuta să vă recuperați prejudiciul fără intermediari dubioși și fără escroci. Succese tuturor!

Vă doresc o zi bună în continuare și sărbători liniștite tuturor celor care sărbătoresc Nașterea Domnului”.

Compania aeriană vizată nu a venit, deocamdată, cu o reacție.

Un alt internaut a adăugat imagini video de la aeroport.

---