Când a venit pe tron, lui Felipe nu i-a fost ușor să preia frâiele unei țări care nu mai credea în monarhie. Tatăl său, deși respectat în străinătate, reușise să facă abuz de tot ce avea la îndemână: putere, bani și chiar și iubirea celor dragi. Căci lui Juan Carlos îi plăcea să se simtă atotputernic, să-și etaleze bogăția și să aibă amante chiar în văzul lumii, deși știa prea bine că asta îi rănește familia. Presa spaniolă vorbește chiar despre faptul că el este unul dintre ultimii monarhi născuți într-o epocă în care suveranii trăiau cu impresia că li se cuvine totul și că-și pot permite orice, având acest „drept din naștere” - am mai auzit asta chiar foarte recent despre Prințul Andrew, care tocmai a avut parte de o cădere din drepturi epocală.

După abdicarea forțată a Regelui Juan Carlos, în 2014, grăbită se pare chiar de către succesorul lui, Felipe, din teama de-a nu rămâne complet fără tron din cauza furiei publice, a început o domnie mai austeră, mai riguroasă și mai intransigentă. Căci Regele Felipe s-a dovedit încă de la început a fi un monarh cu mână forte, care i-a sugerat tatălui său să facă un ultim serviciu Spaniei și să se autoexileze undeva departe, de unde ecoul faptelor sale să nu mai poată impieta Coroana.

Iar când sora lui, Infanta Cristina, a fost implicată și ea într-un rușinos scandal de corupție, scandalul Nóos din 2010, declanșat ca urmare a delapidării de fonduri de către soțul ei, Iñaki Urdangarin, Felipe a dispus îndepărtarea cumnatului său de la Palatul Zarzuela și retrogradarea surorii sale, prin retragerea titlului de Ducesă de Palma.

Scandalul Nóos, relatat de Regele Juan Carlos

Însuși Regele Juan Carlos I povestește în memoriile sale, „Reconciliación”, scrise în colaborare cu jurnalista și istoricul Laurence Debray, care au ajuns miercuri în librăriile franceze, versiunea sa despre cazul Nóos, despre modul în care s-a desfășurat procedura judiciară și consecințele „dezastruoase” pe care le-a avut pentru Coroană și Familia Regală. Chiar și pentru relația sa cu fiica sa, Infanta Cristina, cu care „a avut dispute teribile”.

Totul mergea mai mult sau mai puțin bine în familie, „în doi ani mi-am căsătorit cele două fiice”, își amintește el, referindu-se la nunta Infantei Elena în 1995 cu Jaime de Marichalar — deși, după nașterea copiilor lor, Felipe și Victoria, „uniunea s-a deteriorat până la separare”, descrie Regele emerit, care precizează că „nu m-am amestecat niciodată în viața privată a fiicelor mele. Le-am însoțit ca orice tată, în alegerile și problemele lor” — și la cea a Cristinei cu Iñaki Urdangarin doi ani mai târziu. Cea mai mică dintre fiicele sale, pe care o descrie ca fiind „foarte independentă”, și sportivul laureat „au format o familie frumoasă și au avut patru copii pe care i-au educat foarte bine și care mă umplu de mândrie și vitalitate”, mărturisește el. La începutul noului mileniu, Iñaki Urdangari „și-a încheiat cariera sportivă cu intenția de a începe o reorientare profesională”.

Atât Infanta Elena, cât și Infanta Cristina își împărțeau viața între familie și obligațiile față de Coroană. „Ne reîntâlneam de sărbătorile de sfârșit de an, de ziua de naștere și câteva săptămâni în vară, în Palma. Fiecare naștere a unui copil stârnea o imensă bucurie. Soția mea, în ciuda obligațiilor sale oficiale, își lua foarte în serios rolul de bunică. Descriu aici o viață de familie normală, cu obiceiurile, bucuriile și, ca în toate familiile, tensiunile sale. Aveam gineri simpatici, care se înțelegeau bine cu toată lumea. Îmi însoțeau fiicele la evenimentele oficiale. Erau apreciați de opinia publică și se arătau la înălțimea responsabilităților impuse”, detaliază emeritul. Până când a izbucnit cazul Nóos, „un cataclism pentru care nimeni nu era pregătit. Toți am fost complet surprinși de acuzațiile de delapidare de fonduri publice, fraudă și trafic de influență”, recunoaște el.

La început, deoarece „nu se preconizau condamnări grave” în ciuda acuzațiilor aduse, Urdangarin i-a cerut tatălui unuia dintre colegii fiului său de la Liceul Francez, cu care juca tenis, să-l reprezinte. „Nici el, nici altcineva nu bănuia că acea acțiune împotriva Nóos va deveni un subiect exploziv. Din păcate, fiica mea a fost implicată și, prin extensie, și Coroana”.

Ce se întâmplase? Liderii fundației non-profit Nóos Institute, Iñaki Urdangarin, pe atunci Duce de Palma de Mallorca, și partenerul său de afaceri Diego Torres, au fost acuzați că au folosit Nóos și o rețea corporativă de companii pentru a delapida aproximativ 6 milioane de euro din fonduri publice destinate evenimentelor sportive, pentru obstrucționarea justiției, falsificare și spălare de bani.

Regele Juan Carlos consideră că acuzația de „complicitate” adusă Infantei Cristina de către judecătorul din Palma de Mallorca a fost consecința „unei căutări deliberate de notorietate și a hotărârii de a face din acest caz un exemplu”. În ciuda apărării sale, „nimic nu a ajutat. Judecătorul a fost nemilos. A vrut să pună Coroana pe banca acuzaților. Infanta Cristina a trebuit să depună mărturie timp de cinci ore și a răspuns, în plus, la 400 de întrebări. A păstrat o mare demnitate, dar imaginea Coroanei a fost dezastruoasă”.

În final, Infanta Cristina a fost achitată, în timp ce Iñaki Urdangarin a fost condamnat la închisoare pentru cinci ani și zece luni. „Casa Regală nu s-a amestecat niciodată în procedura judiciară. Am repetat în discursurile mele: justiția este aceeași pentru toți. Iñaki nu a beneficiat de niciun tratament preferențial. Ba chiar bănuiesc că, fiind ginerele regelui, a trebuit să plătească mai mult decât ceilalți pentru greșeala sa. Mass-media s-a răzbunat pe fiica mea și pe soțul ei, scurgerile de informații judiciare le-au privat de intimitate și au fost defăimați. Nu au beneficiat niciodată de prezumția de nevinovăție. Dimpotrivă!”.

Felipe „i-a retras titlul Cristinei, cu ocazia împlinirii a 50 de ani”

Un proces care „a avut consecințe nefericite pentru Coroană și pentru familia noastră. Se ajunsese „la un nivel de divizare fără precedent. Timp de doi ani consecutivi, Cristina și familia ei nu au fost prezenți la cinele de Crăciun de la Zarzuela”. Regina Sofia, la rândul ei, „suferea enorm pentru că era privată de prezența veselă a unora dintre nepoții ei. Presiunea mass-media era atât de mare încât încerca să potolească criticile sacrificând unitatea familiei”. Din 2011, povestește el, „Casa Regală a încercat să stabilească o barieră și cuplul a fost îndepărtat de activitățile oficiale ale Familiei Regale. I-am sugerat fiicei mele să renunțe din proprie inițiativă la titlul de Ducesă de Palma, acordat cu ocazia căsătoriei sale. Ca un gest de reparare onorabilă în fața crizei. I-am repetat: «Ești Infanta Spaniei și vei rămâne întotdeauna așa». Dar ea a refuzat, convinsă că trebuie să-și apere onoarea și pe cea a fiului meu, Felipe”.

Cu toate acestea, Regele Felipe, aflat într-o situație delicată, a trebuit să ia, la rândul lui, niște măsuri dure. Și el a fost cel care „i-a retras titlul Cristinei, cu ocazia împlinirii a 50 de ani. Ea era dispusă să facă acest lucru și trimisese o scrisoare la Zarzuela, redactată cu ajutorul avocatului său, dar nu se aștepta la un astfel de cadou de ziua ei din partea fratelui său”. Un gest radical, la care a fost obligat să recurgă recent și Regele Charles în privința infamului său frate, Prințul Andrew, la insistențele fiului său, Prințul William, care se anunță a fi și el un rege intransigent, la fel ca Felipe.

Interesant este că, și în ziua abdicării lui Juan Carlos, Infantei Cristina i s-a cerut să nu apară public, pentru a nu mai atrage atenția asupra sa și a umbrei care se abătuse peste Coroană. „I-am spus că nu era binevenită. Nu mai făcea apariții publice de la începutul nenorocirilor sale. Am crezut că, chiar și pentru acea zi esențială pentru mine și pentru întreaga familie, era mai bine să rămână discretă. Acum, că sunt reținut în Abu Dhabi, îmi dau seama că am făcut bine. Am reușit să lăsăm în urmă certurile și durerile noastre pentru a ne păstra relația filială. Vizitele ei și ale copiilor ei mă umplu de bucurie. Afecțiunea ei îmi este prețioasă”, mulțumește regele emerit, cu distanța care îi permite să vadă trecerea timpului.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News