Reclamanții în această cauză sunt Ala Boboc, Victor Boboc și Natalia Romanciuc, născuți în 1963, 1959 și 1987, din Bubuieci și Chișinău.

Cauza vizează bătaia până la moarte a feciorului/soțului reclamanților de către poliție în cadrul protestelor în masă ce au avut loc în centrul Chișinăului în aprilie 2009, de asemenea și modul în care maltratarea și decesul acestuia au fost ulterior investigate. Astfe, reclamanții în această cauză sunt Ala Boboc, Victor Boboc și Natalia Romanciuc, născuți în 1963, 1959 și 1987, din Bubuieci și Chișinău.

Invocând articolul 2, dreptul la viață, și articolul 3, interzicerea torturii și a tratamentului inuman și degradant din Convenție, reclamanții s-au plâns că el a fost ucis de către poliție, și că investigația decesului acestuia nu a fost eficientă.

Curtea a constatat violarea Articolului 2, dreptul la viață, din Convenție, sub aspect material și procedural, bătaia până la moarte a feciorului/soțului reclamanților de către poliție, utilizarea forței de către poliție nu era absolut necesară și lipsa unei investigații eficiente.

Curtea a acordat reclamanților suma de 50.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și suma de 7.000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Dosarul lui Valeriu Boboc, omorât în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, în Piața Marii Adunări Naționale, a ajuns la CEDO în aprilie 2017. Protestele de la Chișinău au început pe 6 aprilie 2009, după ce au fost anunțate rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie. Protestatarii nu au fost de acord cu aceste rezultate, unde circa 50 % din voturi iau fost atribuite Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM).

Pe 7 aprilie 2009, protestele au continuat. Circa 30.000 de persoane au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. Liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au incendiat.

În Parlament, manifestanții au ocupat câteva birouri, iar în celelalte se baricadaseră polițiștii. Persoanele care au pătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din mobilier și i-au dat foc. Poliția din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene. În replică, protestatarii au răspuns acțiunii poliției printr-un „bombardament” cu pietre. În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți au agitat steaguri românești, precum au și arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.

Opoziția a început negocieri cu Guvernul, în urma cărora însă, nu s-a ajuns la niciun acord, iar președintele Voronin a continuat să acuze organizatorii de tentativă de lovitură de stat, susținând că are dovezi ferme că în mulțime s-ar afla și grupări fasciste de origine română.

În timpul zilei, toate unitățile administrative au fost deconectate de la internet. Totodată, nicio pagină a presei on-line din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar rețeaua de telefonie mobilă a fost blocată în centrul Chișinăului.

În cursul nopții de 7 spre 8 aprilie, poliția a făcut uz de arme cu gloanțe oarbe și a arestat zeci de studenți. Pe 8 aprilie, liderii opoziției s-au desolidarizat de actele de vandalism și distrugere din Chișinău, considerând că provocările au fost implementate și organizate de comuniști pentru a deturna atenția de la fraudarea scrutinului electoral.

Potrivit raportului Amnesty International Moldova, în timpul protestelor din aprilie 2009 poliția a reținut cel puțin 600 de persoane, multe dintre ele au fost maltratate în tipul arestărilor, în incinta secțiilor de poliție. Procuratura Generală a înregistrat atunci 108 plângeri.

Totodată, Amnesty Internațional susține că Moldova are nevoie de o agenție specializată în investigarea torturii, tratamentelor inumane și degradante aplicate de către reprezentanții organelor de drept.

În 2015, Curtea de Apel Chișinău, l-a condamnat pe fostul ministru de interene, generalul Gheorghe Papuc la 4 ani cu executare, și pe polițistul Ion Perju, la 10 de pușcărie, în dosarul 7 aprilie. Aceștia însă au plecat din sala de judecată înainte ca sentința să fie pronunțată.

---