Pe 7 noiembrie, oficialii Renault, din care face parte și Dacia, au anunțat decesul lui Louis Schweitzer, președinte și director general al grupului între 1992 și 2005.
„În numele grupului Renault aș dori să aduc un omagiu lui Louis Schweitzer, un lider vizionar și curajos, al cărui angajament și standarde înalte au contribuit la modernizarea și internaționalizarea grupului, prin lansări emblematice precum Twingo și Megane, achiziția Dacia și crearea alianței strategice Renault – Nissan. El a promovat, de asemenea, o viziune umanistă asupra afacerilor, combinând performanța economică cu responsabilitatea socială”, a declarat Jean-Dominique Senard, actual președinte al consiliului de administrație al grupului Renault, citat de Le Monde.
Louis Schweitzer, a fost cel care a orchestrat salvarea aparent dificilă a Nissan de către Renault, notează site-ul auto carexpert.com.
Născut la Geneva, Elveția, în 1942, Schweitzer era membru al unei familii proeminente din Alsacia, Franța. Era rudă cu filosoful și dramaturgul Jean-Paul Sartre și strănepotul lui Albert Schweitzer, medic, teolog și muzician, care a câștigat premiul Nobel pentru filosofie în 1952.
Tatăl său a făcut parte din Rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar mai târziu a devenit șeful Fondului Monetar Internațional. După ce a obținut diplome de la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po) și de la Școala Națională de Administrație, Schweitzer a urmat pașii tatălui său și s-a alăturat funcției publice.
În 1981, a fost remarcat de guvernul lui François Mitterrand și a devenit șeful de cabinet al lui Laurent Fabius, ministrul bugetului. L-a urmat pe Fabius în diferite funcții, inclusiv cea de prim-ministru, în administrația Mitterrand, și a fost implicat într-o serie de scandaluri.
În 1986, a părăsit administrația Mitterrand pentru a se alătura companiei Renault, care se afla sub controlul guvernului încă de la naționalizarea sa în 1945. După asasinarea directorului general Georges Besse la sfârșitul anului 1986 de către Action Direct, un grup de gherilă comunist, Schweitzer a fost promovat în funcția de director financiar.
Ulterior, a fost numit director general adjunct, înainte de a deveni director general al producătorului auto în 1992. Primii săi ani la conducere au fost instabili, negocierile de fuziune cu Volvo eșuând la sfârșitul anului 1993, iar profiturile Renault scăzând.
Cu Volvo aparent ieșit din scenă, guvernul francez a dat undă verde pentru privatizarea Renault în 1994, iar sarcina i-a revenit lui Schweitzer, care în timpul mandatului său în administrația Mitterrand a supravegheat o serie de naționalizări corporative.
După privatizarea Renault în 1996, Schweitzer l-a angajat pe Carlos Ghosn de la Michelin pentru a deveni directorul departamentului de achiziții, producție, dezvoltare și cercetare al producătorului auto, precum și directorul general al companiei pentru America de Sud. „Le Cost Killer” și medicina sa radicală de restructurare au readus compania pe profit și au pus bazele pentru următoarea etapă.
Împovărată de datorii grele, o mare de pierderi și o gamă de vehicule descrise cu indulgență ca fiind greoaie și plictisitoare, Nissan se afla într-o stare deplorabilă, iar existența sa continuă era pusă în discuție în mod repetat.
După eșecul negocierilor cu DaimlerChrysler, compania-mamă a Mercedes-Benz și Chrysler, Renault a intervenit, Schweitzer propunând nu o preluare, ci o alianță care respecta culturile diferite ale celor două companii.
În martie 1999, Renault a preluat o participație majoritară de 36,7% în Nissan și a obținut controlul asupra numirilor în consiliul de administrație. Cele două companii au înființat ulterior o societate formală de alianță pentru a gestiona operațiunile comune de dezvoltare, achiziții și producție.
Ghosn a fost numit în funcția de director operațional al Nissan și a început rapid să închidă fabrici și să raționalizeze linia de produse.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!