Undele de șoc s-au propagat în toată această perioadă, contribuind la tensiuni economice globale și aducând conflictul în țările vecine din Golf, ale căror economii depind de stabilitate.
„Acest război va fi amintit ca o gravă eroare strategică a lui Trump. Una ale cărei consecințe au remodelat regiunea în moduri neintenționate”, a declarat, pentru Reuters, Fawaz Gerges, specialist în chestiunile legate de Orientul Mijlociu.
Înainte de război, strâmtoarea Ormuz – un pasaj îngust prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazul mondial – era tratată oficial ca o cale navigabilă internațională. Iranul o monitoriza, hărțuia navele și le intercepta sporadic, dar nu a ajuns să-și impună controlul deplin.
În noua realitate, Teheranul a trecut de la urmărirea tancurilor petroliere la dictarea efectivă a condițiilor. În prezent, Teheranul funcționează ca gardian de facto al acestei rute maritime cruciale și decide în mod selectiv asupra trecerii și asupra condițiilor. Iranul dorește chiar să le perceapă navelor o taxă pentru trecerea lor în siguranță prin strâmtoare, în timpul armistițiului, după cum a dezvăluit miercuri Financial Times.
În plus, Iranul a dat dovadă de rezistență în fața atacurilor susținute și și-a păstrat capacitatea de a escalada conflictul, exercitându-și influența pe mai multe fronturi și în puncte strategice de strangulare. Sfera sa de influență se extinde prin Liban și Irak, prin intermediul Hezbollahului și al milițiilor șiite, și până la strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, valorificând sfera de influență a aliaților săi din Yemen – rebelii Houthi.
Pe plan intern, conducerea Iranului a rămas ferm la putere – chiar dacă economia țării este în ruine și mari porțiuni din infrastructură sunt distruse de bombele americane și israeliene.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!