1554 Wilno (Polonia):
Este parafat "Tratatul de alianță și de pace eternă" între Alexandru Lăpușneanu, domnul Moldovei și Sigismund al II-lea August, regele Poloniei. Acest tratat a fost un moment crucial în istoria Moldovei, marcând o perioadă de stabilitate și cooperare între Moldova și Polonia. Alexandru Lăpușneanu, cunoscut pentru politica sa abilă, a reușit să asigure sprijinul polonez în fața amenințărilor externe, consolidând astfel poziția Moldovei în regiune. Tratatul a contribuit la menținerea păcii și a permis dezvoltarea economică și culturală a Moldovei în acea perioadă.

1607 Lupte pentru domnia Moldovei:
Între fiii lui Ieremia Movilă și Simion Movilă. În lupta de la Ștefănești, în 16 decembrie, Constantin Movilă l-a înfrânt pe vărul său Mihailaș, cucerind tronul Moldovei. Acest conflict dinastic reflectă instabilitatea politică din Moldova la începutul secolului al XVII-lea. Luptele interne pentru tron au fost frecvente, iar victoria lui Constantin Movilă a fost un pas important în consolidarea puterii sale. Totuși, aceste conflicte au slăbit Moldova, făcând-o vulnerabilă în fața presiunilor externe, în special din partea Imperiului Otoman și a Poloniei.

1848 Adunarea fruntașilor români:
Transilvăneni la Sibiu, unde se adoptă o petiție națională prin care se protestează împotriva "unirii" forțate a Transilvaniei cu Ungaria, hotarâtă în martie 1848. Acest eveniment a fost parte a mișcărilor revoluționare din 1848 care au cuprins Europa. În Transilvania, românii au cerut recunoașterea drepturilor naționale și culturale, opunându-se unificării cu Ungaria fără consultarea populației românești majoritare. Aceste acțiuni au avut un impact semnificativ asupra conștiinței naționale românești și au influențat ulterior mișcările de unificare națională.

1918 Decret privind exproprierea pământului:
Începutul reformei agrare (între 1918-1921 s-au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pământ ce au fost împărțite țăranilor, modificându-se astfel structura proprietății în noua Românie). Reforma agrară din 1918 a fost un moment de cotitură în istoria României, având un impact profund asupra structurilor sociale și economice. Prin redistribuirea pământului, s-a urmărit reducerea inegalităților sociale și îmbunătățirea condițiilor de viață ale țăranilor. Această reformă a fost esențială pentru modernizarea agriculturii și a contribuit la stabilitatea socială în perioada interbelică.

1938 Este înființat partidul Frontul Renașterii Naționale:
Sub conducerea regelui Carol al II-lea. După alegerile din iunie 1939, câștigate de FRN, devenit partid unic, un decret-lege cerea tuturor deputaților și senatorilor să poarte uniforma FRN și să presteze jurământ de credință regelui. Frontul Renașterii Naționale a fost un instrument politic prin care regele Carol al II-lea a încercat să centralizeze puterea și să controleze scena politică din România. Această mișcare a fost parte a tendințelor autoritare din Europa interbelică, reflectând influența regimurilor totalitare. Politicile FRN au avut un impact semnificativ asupra democrației și libertăților politice din România.

1945 Conferința miniștrilor Afacerilor Externe:
Ai URSS, SUA și Marii Britanii. În privința României, Conferința hotărăște recunoașterea guvernului condus de Petru Groza, dar cere includerea câte unui reprezentant al PNL și PNȚ precum și organizarea de alegeri libere. Această conferință a fost crucială pentru stabilirea ordinii postbelice în Europa de Est. Recunoașterea guvernului Groza a marcat începutul influenței sovietice în România, deși cerința de a include reprezentanți ai partidelor istorice a fost un compromis pentru a menține aparențele democratice. Acest aranjament a pregătit terenul pentru instaurarea regimului comunist în România.

1963 Stabilirea de relații diplomatice:
La rang de ambasadă între România și Tunisia. Acest pas a fost parte a eforturilor României de a-și extinde relațiile diplomatice și de a-și afirma prezența pe scena internațională. În contextul Războiului Rece, România a căutat să-și diversifice parteneriatele externe, inclusiv cu țările din Africa de Nord, pentru a-și consolida independența față de influența sovietică.

1989 Începe Revoluția Română la Timișoara:
De la nemulțumiri locale (hotărârea judecătorească după care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie strămutat în altă localitate), se ajunge la revendicări pe plan politic. Timișorenii se strâng în față bisericii reformate unde slujea Laszlo Tokes. În noaptea de 16 spre 17 decembrie au loc confruntări între manifestanți și forțele de ordine. Revoluția Română din 1989 a fost un moment definitoriu în istoria recentă a României, marcând sfârșitul regimului comunist. Evenimentele de la Timișoara au fost scânteia care a declanșat mișcările de protest în întreaga țară, culminând cu căderea lui Nicolae Ceaușescu. Această revoluție a deschis calea către democratizare și integrarea României în structurile europene și internaționale.

2017 Slujba de înmormântare a Regelui Mihai I:
Al României a avut loc la Catedrala Patriarhală din București și a fost oficiată de Patriarhul Daniel. Apoi cortegiul s-a deplasat cu trenul regal la noua Catedrală din Curtea de Argeș, unde regele a fost înmormântat alături de soția sa, regina Ana. La funeralii au participat Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia a Suediei, Marele Duce de Luxemburg, Prințul Charles de Wales, Regele Juan Carlos I al Spaniei și Regina Sofia a Spaniei, Regele Regele Simeon al II-lea al Bulgariei, Regina Anne-Marie a Greciei și reprezentanți ai mai multor casele regale și imperiale. Funeraliile Regelui Mihai I au fost un moment de mare emoție și reflecție pentru poporul român. Regele Mihai a fost un simbol al demnității și al continuității istorice, iar prezența numeroaselor personalități internaționale la ceremonie a subliniat respectul și admirația de care se bucura. Acest eveniment a reamintit românilor de legăturile istorice și culturale cu monarhia și a fost un prilej de reafirmare a valorilor naționale.

---