[1554] Wilno (Polonia):
Este parafat "Tratatul de alianță și de pace eternă" între Alexandru Lăpușneanu, domnul Moldovei și Sigismund al II-lea August, regele Poloniei. Acest tratat a fost un moment crucial în istoria Moldovei, marcând o alianță strategică cu Polonia, care a oferit Moldovei un sprijin important împotriva amenințărilor externe, în special din partea Imperiului Otoman. Alexandru Lăpușneanu a fost un domnitor cunoscut pentru abilitatea sa diplomatică, iar acest tratat a consolidat relațiile cu Polonia, contribuind la stabilitatea regiunii.

[1607]
Lupte pentru domnia Moldovei între fiii lui Ieremia Movilă și Simion Movilă. În lupta de la Ștefănești, în 16 decembrie, Constantin Movilă l-a înfrânt pe vărul său Mihailaș, cucerind tronul Moldovei. Această bătălie a fost parte a unei serii de conflicte interne pentru controlul tronului Moldovei, care au slăbit temporar statul. Constantin Movilă, prin victoria sa, a reușit să preia conducerea, dar instabilitatea politică a continuat să fie o problemă majoră pentru Moldova în acea perioadă.

[1848]
Adunarea fruntașilor români transilvăneni la Sibiu, unde se adoptă o petiție națională prin care se protestează împotriva "unirii" forțate a Transilvaniei cu Ungaria, hotarâtă în martie 1848. Acest eveniment a fost parte a mișcărilor revoluționare din 1848 care au cuprins Europa. Protestul a subliniat dorința românilor transilvăneni de a-și păstra autonomia și identitatea națională, fiind un precursor al luptei pentru drepturile naționale și unificarea ulterioară a românilor.

[1918]
Decret privind exproprierea pământului. Începutul reformei agrare (între 1918-1921 s–au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pamânt ce au fost împărțite țăranilor, modificându–se astfel structura proprietății în noua Românie). Reforma agrară a fost un pas esențial în modernizarea României post-Primul Război Mondial, având un impact semnificativ asupra economiei și societății. Aceasta a permis redistribuirea pământului către țărani, contribuind la reducerea inegalităților sociale și la creșterea producției agricole.

[1938]
Este înființat partidul Frontul Renașterii Naționale, sub conducerea regelui Carol al II-lea. După alegerile din iunie 1939, câștigate de FRN, devenit partid unic, un decret-lege cerea tuturor deputaților și senatorilor să poarte uniforma FRN și să presteze juramânt de credință regelui. Acest eveniment a marcat o perioadă de autoritarism în România, cu regele Carol al II-lea consolidându-și puterea prin crearea unui partid unic. Această mișcare a fost parte a tendințelor autoritare din Europa interbelică, având consecințe asupra libertăților politice și societății românești.

[1945]
Conferința miniștrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA și Marii Britanii. În privința României, Conferința hotărăște recunoașterea guvernului condus de Petru Groza, dar cere includerea câte unui reprezentant al PNL și PNȚ precum și organizarea de alegeri libere. Această decizie a fost crucială pentru România postbelică, marcând începutul influenței sovietice asupra țării. Deși s-a cerut includerea partidelor istorice în guvern, realitatea politică a fost dominată de comuniști, ceea ce a dus la instaurarea regimului comunist în România.

[1963]
Stabilirea de relații diplomatice, la rang de ambasadă între România și Tunisia. Acest pas a fost parte a eforturilor României de a-și extinde relațiile internaționale în perioada Războiului Rece, căutând să își afirme independența față de influența sovietică și să dezvolte legături cu țările din Africa și Orientul Mijlociu.

[1989]
Începe Revoluția Română la Timișoara. De la nemulțumiri locale (hotărârea judecătorească după care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie strămutat în altă localitate), se ajunge la revendicări pe plan politic. Timișorenii se strâng în față bisericii reformate unde slujea Laszlo Tokes. În noaptea de 16 spre 17 decembrie au loc confruntări între manifestanți și forțele de ordine. Revoluția Română a fost un moment de cotitură în istoria recentă a României, ducând la căderea regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Evenimentele de la Timișoara au fost scânteia care a declanșat mișcările de protest în întreaga țară, culminând cu schimbarea regimului și tranziția către democrație.

[2017]
Slujba de înmormântare a Regelui Mihai I al României a avut loc la Catedrala Patriarhală din București și a fost oficiată de Patriarhul Daniel. Apoi cortegiul s-a deplasat cu trenul regal la noua Catedrală din Curtea de Argeș, unde regele a fost înmormântat alături de soția sa, regina Ana. La funeralii au participat Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia a Suediei, Marele Duce de Luxemburg, Prințul Charles de Wales, Regele Juan Carlos I al Spaniei și Regina Sofia a Spaniei, Regele Regele Simeon al II-lea al Bulgariei, Regina Anne-Marie a Greciei și reprezentanți ai mai multor casele regale și imperiale. Funeraliile Regelui Mihai I au fost un moment de mare emoție și respect național, reflectând importanța sa istorică și simbolică pentru România. Prezența numeroaselor personalități regale internaționale a subliniat recunoașterea internațională a contribuțiilor sale la istoria României și a fost un omagiu adus unei figuri care a simbolizat continuitatea și demnitatea națională.

---