Atacurile Iranului asupra navelor transformă traversarea într-o misiune cu risc ridicat, armatorii crescând salariile și plătind costuri ridicate pentru a-și asigura echipajele.

În spatele efortului țărilor din Golf de a menține petrolul în circulație se află un lanț de transport din ce în ce mai scump și periculos: puține petroliere fac călătorii recurente, tarifele de transport au atins niveluri record, iar asigurarea ajunge la 20 de milioane de dolari pentru o călătorie.

Pentru marinari, însă, miza depășește limita financiară. De la începutul războiului, pe 28 februarie, cel puțin 93 de nave au fost lovite și 24 de marinari și-au pierdut viața, potrivit Organizației Maritime Internaționale.

Câștiguri mari în zona periculoasă

FT, citând trei surse apropiate proprietarilor și echipajelor petrolierelor, afirmă că majorarea salariilor este un stimulent, pe măsură ce atacurile se intensifică.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

În circumstanțe normale, salariul lunar al unui căpitan este de aproximativ 15.000 de dolari, în timp ce pentru marinarii de alte grade poate începe de la doar 1.500 de dolari.

Salariile se dublează cât timp navele se află în sudul Mării Roșii și în Golful Oman. Acestea cresc și mai mult în timpul traversării prin Ormuz, marinarii primind de cel puțin patru până la șase ori salariile lor normale.

Deoarece multe dintre petroliere operează pe rute recurente, echipajele pot rămâne cu salarii mari timp de luni de zile. Dar rămân constant expuse riscului de atacuri cu rachete și drone.

Taxe de 1,3 milioane de dolari pe zi

Escaladarea atacurilor limitează numărul de nave dispuse să intre în Golf. Potrivit firmei de securitate maritimă Vanguard, au avut loc cel puțin 14 atacuri din 20 septembrie, patru nave fiind lovite de sâmbăta trecută.

Tarifele de transport pentru mărfurile care trec prin Hormuz au atins un nivel record de 1,3 milioane de dolari pe zi în această săptămână, în creștere de la aproximativ 20.000 la 50.000 de dolari pe zi anul trecut.

Intrarea în Golf, încărcarea și ieșirea durează de obicei aproximativ patru zile. Puținele nave care parcurg ruta transferă petrolul către alte petroliere, care așteaptă în largul coastei Fujairah, în Golful Oman, și continuă spre destinația lor finală.

Un supertank obișnuit transportă aproximativ 2 milioane de barili de petrol și are un echipaj de până la 35 de marinari.

Producătorii acceptă costurile crescute, deoarece petrolul care reușește

Traversări nocturne și mai puține nave

Majoritatea navelor tranzitează acum Strâmtoarea Ormuz noaptea, cu echipamentul GPS oprit, se arată în raport.

Analistul în domeniul transporturilor maritime Windward estimează că 13 nave au trecut prin strâmtoare pe 4 octombrie, față de 24 cu o săptămână înainte. În al treilea trimestru, aproximativ 2% dintre navele care tranzitează Ormuz au fost afectate.

Înainte de război, tranzitele zilnice se ridicau la aproximativ 135 de nave, care transportau aproximativ o cincime din rezerva mondială de petrol și gaze naturale lichefiate.

Deși fluxurile generale de petrol din Golf și-au revenit la niveluri apropiate de cele de dinainte de război, situația din strâmtoare rămâne diferită. Potrivit lui Kpler, fluxurile de petrol prin Ormuz sunt încă în scădere cu aproximativ o treime, deoarece unele exporturi au fost mutate pe rute alternative.

Până la 20 de milioane de dolari doar pentru asigurarea de război

Pe lângă salarii și transport, armatorii se confruntă cu prime de asigurare pentru riscuri de război cuprinse între 6% și 10% din valoarea navei, potrivit brokerilor de asigurări citați de presa elenă.

Asta poate însemna costuri de până la 20 de milioane de dolari. Combustibilii marini sunt, de asemenea, mai scumpi. Potrivit Argus, prețul păcurii utilizate în mod obișnuit de supertankurile din Fujairah a ajuns luni la 686 de dolari pe tonă, în creștere cu 67% față de anul precedent.

---