„La acest moment președinții și vicepresedinții de instanțe sunt ca un fel de directori de fabrică și consideră că judecătorii sunt angajații lor. Ei sunt cei care se consideră un fel de mini Dumnezei in instanțele pe care le conduc, cel mai rău e că așa îi percepe și societatea, mai ales cei care sunt obisnuiți să „rezolve întrebările”, mă refer aici la tot felul de oameni și tot felul de funcții din exteriorul sistemului, dar mai ales din interiorul sistemului. Deci, ei se apropie de președintele de instanță, pentru ca acesta, la rândul lui, să influențeze „cumva” judecătorii, pe care el, președintele de instanță, consideră ca îi conduce. Dar cel mai grav este ca așa îi percep și o mare parte din judecători, nu exagerez, stiu că e uimitor, dar așa e, nu unii judecători, dar o mare parte din ei își numesc președintele „șef ”, considerând aceasta ca fiind o adresare uzuală. Iata asta e grav, iată astea sunt moaște sovietice”, explică Victoria Sănduța într-o scrisoare publică.
Potrivit magistratei Sănduța, președinții de instanțe pot influența judecătorii având la îndemână atribuții precum: repartizarea birourilor „pe criterii de loialitate sau simpatie personală”, asigurarea biroului de lucru cu mobilier si tehnică necesară, asigurarea judecătorului cu grefier si asistent, semnarea cererilor de concediu din cont propriu, repartizarea concediilor anuale și orice alte chestiuni, semnarea caracteristicei judecătorului la evaluare, odata la trei ani sau monitorizarea timpului aflării judecatorului în biroul de serviciu.
Soluția propusă de judecătoare este ca atribuțiile președinților de instanțe să fie restrânse și să fie instituită funcția de manager judiciar căreia i-ar reveni toate sarcinile organizatorice pentru o bună funcționare a instanței.
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!