„Credem că este important să se cunoască și punctul de vedere al actorilor implicați în lucrul asupra spectacolului despre care se discută în spațiul public, să povestim cum a fost această experiență și pentru pentru majoritatea dintre noi.

Chiar din momentul în care am început lucrul la spectacolul „Invizibil”, la prima întâlnire cu regizorul invitat, David Schwartz, au fost stabilite niște reguli:

1. Să fie protejată identitatea surselor care furnizează informații (a persoanelor intervievate);

2. Textul în mare parte va fi ficționalizat (tocmai pentru asigurarea anonimatului persoanelor intervievate);

3. Produsul nu va avea conotație politică;

4. Nu vor fi utilizate nume, adrese concrete, denumiri de organizații, instituții etc.

În acest context noi devenim co-autorii proiectului. Regizorul a subliniat că: „nu veți fi impuși să faceți ceva cu care nu rezonați, nu sunteți de acord sau contravine viziunilor voastre”.

Primul semnal de alarmă a apărut după prima lectură. Noi, actorii, ne-am declarat împotriva unui fragment dintr-un interviu pe care ni l-au acordat doi refugiați din Ucraina, pentru că din momentul în care țara vecină a fost invadată, teatrul a manifestat o poziție clară asupra războiului din Ucraina, condamnând agresiunea, iar declarațiile din fragmentul respectiv de text nu rezonau cu poziția noastră, mai ales, luând în considerare contextul geopolitic și expansiunea în spațul nostru a războiului informațional, când orice informație trebuie verificată minuțios înainte de a i se da curs. Dincolo de asta, nu aveam dovezi că lucrurile descrise s-au întâmplat așa cum povestea intervievatul, afirmațiile nu puteau fi probate. Am încercat de câteva ori să inițiem un dialog la acest subiect, dar regizorul a afirmat că el ține neapărat că această bucată să rămână, apoi într-o formă ironică ne-a spus: ”Voi puteți să vă dați cu părerea, dar până la urmă regizorul hotărăște”.

Această replică ne-a făcut să înțelegem că părerea noastră nu contează, chiar dacă anterior am convenit că suntem co-autorii proiectului. La următoarea repetiție un alt actor a reluat discuția despre bucata respectivă. Drept răspuns, regizorul a avut un discurs în care a făcut câteva declarații, cel puțin dubioase: „Ucraina e de vină pentru acest război; Ucraina trebuie să cedeze teritorii Rusiei de dragul încetării războiului; dacă Rusia nu ataca Ucraina, Ucraina avea să atace Rusia; Rusia vrea doar să-și întoarcă teritoriile istorice; vorbitorii de limbă română din Republica Moldova sunt de vină pentru războiul din Transnistria (pentru că discriminează vorbitorii de limbă rusă)” - declarații în care recunoaștem retorica putinistă, care este distribuită prin intermediul mijloacelor de propagandă susținute și diseminate de Kremlin, cu care noi nu suntem de acord, lucru pe care l-am și declarat direct.

În ziua următoare, dimineață, la repetiție în urma discuției anterioare, domnul regizor ne-a anunțat că va veni: „cu un anunț care nu este un dialog, ci un monolog”, prin care ne-a comunicat că va scoate bucata despre războiul din Ucraina, ținându-ne în paralel o lecție despre faptul că teatrul este o platformă care ar trebui să vorbească despre problemele sociale și politice și că n-a mai întâlnit o trupă atât de fricoasă. Noi am spus că nu ne este frică, doar că nu suntem de acord cu viziunile lui și că acestea sunt două lucruri diferite. Regizorul a părut sarcastic, ironic și iritat, la fel cum era de fiecare dată când nu eram de acord cu poziția lui, fapt care a tensionat atmosfera de lucru, unii actori s-au simțit intimidați. Mai târziu am aflat că unii dintre actori au primit mesaje private în care regizorul vorbea despre administrația teatrului că ar fi paranoică și acțiunile administrației sunt nefondate, lucru care a produs o scindare între membrii echipei. Unii dintre noi au preferat să nu-și mai expună părerile de frică să nu fie presați psihologic.

O altă dispută am avut când am atenționat că în text existau falsuri. Unele bucăți de text au fost luate din surse nesigure, nedocumentate, dar prezentate drept adevăruri. Când noi am sesizat că aceste afirmații sunt falsuri, răspunsul regizorului a fost că nu va sta nimeni să urmărească cu atenție cronologia evenimentelor. Ca ulterior juristul să confirme că îndoielile noastre au fost fondate, deoarece am putea fi pasibili de atragere la răspundere pentru afirmații false sau calomnioase. Precizăm că noi, actorii, am cerut ca textul să fie verificat de un jurist.

O altă bucată de text la care s-a reacționat a fost un monolog al unui șofer care transporta ilicit pasageri și colete în Europa. În interviu el afirma că UE interzice produsele moldovenești pe piața europeană, lucru care este un fals, deoarece nu există informații oficiale care ar confirma că mărfurile moldovenești sunt interzise în UE, rapoartele ne furnizează informați contradictorii. Regizorul a refuzat cu vehemență să elimine această replică din text și/sau să ofere un context acestor declarații, ținând în fața noastră discursuri politice anti-europene și recurgând la aceeași presiune psihologică.

În încercarea noastră de a iniția o discuție despre acest fragment, regizorul a zis iritat: „Încetați să mai veniți cu modificările voastre și să discutați pe la țigări despre spectacol. Pe urmă vă duceți și vă plângeți administrației”. Evident, acest lucru ne-a făcut (pe unii dintre noi) să încetăm să mai intervenim cu vreo părere.

O altă problemă cu care n-am fost de-acord este că regizorul, chiar dacă a promis că va proteja sursele și nu vor exista elemente recognoscibile a persoanelor publice care au acceptat să ne dea interviuri, nu a respectat deloc această promisiune. Noi, la indicația regizorului, am preluat maniera de a vorbi, limbajul, gesturile, vestimentația acestor persoane publice, expunându-le astfel. În aceste bucăți, nu a fost creat niciun context de ficțiune. Unele replici au fost rupte din contextul interviului și plasate într-un context manipulatoriu. Când am atenționat asupra acestui fapt, regizorul a afirmat: „Din experiența mea, oamenii sunt plăcut surprinși să se regăsească pe scenă”. Noi, de fapt, când luam interviurile de la surse, îi asiguram în repetate rânduri că nu va exista nicio asemănare dintre ei și personajele din spectacol.

Spre final, după ce au apărut toate bucățile de text (pentru că unele apăreau pe parcurs, multe scene erau repetate individual, nu s-a conturat un produs cap-coadă decât la primul șnur), o mare parte dintre noi am dedus că acest spectacol sugerează un mesaj distorsionat, cu accente manipulatorii, cu care noi, actorii, nu suntem de acord. Dintr-un produs care a vrut să analizeze problema corupției la rece, rațional, bazat pe surse etc., s-a transformat într-un produs părtinitor, angajat politic.

Pentru că dialogul nu mai era posibil și nu puteam să ne exprimăm punctele de vedere în procesul de lucru, uneia dintre colege i s-a făcut rău și a fost nevoită să ia tratament pe parcursul a câtorva săptămâni. Unii dintre noi se gândeau să-și dea demisia din teatru. Ținem să menționăm că suntem la prima experiență de acest gen, recunoaștem că am fost confuzi pe parcursul montării, dar abia spre final am sesizat mesajul spectacolului. Deoarece eram la o săptămână distanță de data în care fusese stabilită premiera, nu am știut cum să procedăm. Să ieși din proiect la o săptămână de premieră nu este deloc ușor și nici corect față de alți colegi, fiecare actor cunoaște acest lucru. Dar există limite care nu pot fi depășite.

Considerăm că, pentru transparență, a fost necesar să aducem vizibilitate și asupra relației regizor-actor în procesul de lucru a producției spectacolului „Invizibil””, se menționează într-o postare făcută publică pe pagina de Facebook a Teatrului Luceafărul.

Scandalul de amploare în lumea de cultură s-a iscat după ce David Schwartz, un cunoscut regizor-dramaturg din România, a acuzat conducerea Teatrului Luceafărul precum că i-a anulat spectacolul „Invizibil”, pentru că ar fi „anti-PAS și împotriva Maiei Sandu”. Acesta susține, într-un interviu cu Vitalie Sprînceană, că i s-a spus că spectacolul este „antipatriotic”, „împotriva regimului actual”, iar regizorul român ar fi „cel mai probabil”, „plătit de cineva” să facă „propagandă împotriva PAS și împotriva Maiei Sandu”. De cealaltă parte, administrația teatrului neagă acuzațiile și spune că spectacolul doar a fost „transferat pentru următoarea stagiune”, iar „invocarea altor fapte și acțiuni decât cele care au stat la baza acestei decizii sunt afirmații manipulatorii”.

„Ar fi primul caz după căderea comunismului când o piesă este scoasă din repertoriu pe baza unei intervenții politice. Simplu spus – cenzură de cea mai joasă speță”, a menționat scriitorul Vasile Ernu. Și Paul-Ovidiu Cosovanu, muzicianul spectacolului și colaboratorul din România al lui David Schwartz a venit cu o reacție la dezvăluirile și acuzațiile reciproce între regizor și teatru.

Reacțiile și criticile nu contenesc nici astăzi. „Citiți istoria incredibilă a acestui cunoscut regizor și dramaturg român, domnul David Schwartz. Este o relatare care ar trebui să ajungă la fiecare moldovean, pentru a înțelege în sfârșit cu toții ce se ascunde în spatele imaginii false a tovarășei Maia Sandu și a regimului pe care îl conduce”, a comentat politicianul Andrei Năstase, care a publicat o scrisoare deschisă pentru guvernare.

Și sociologul Doru Petruți a venit cu un comentariu pe marginea acestui scandal: „Se menționează clar că o consilieră a președintei a sunat, a intervenit etc. ca și cum acesta este un lucru absolut firesc, ca un consilier să poată interveni și manevra un director de teatru și programul acelei instituții culturale”.

Ulterior, scandalul a ajuns și în atenția aleșilor poporului. Deputata socialistă Adela Răileanu a expediat o interpelare adresată ministrului Culturii, Sergiu Prodan, și directoarei Teatrului „Luceafărul”, Vitalia Grigoriu, în care solicită detalii clare și transparente despre motivele anulării spectacolului. „Nu putem ignora faptul că aceste practici amintesc de perioada cenzurii de partid din epoca sovietică. După 30 de ani de atunci, acesta este primul caz când un spectacol este îngropat, la un telefon venit din cabinetele de stat”, a subliniat parlamentara.

---