Proiecțiile transmise de principalele trei canale de televiziune israeliene indică faptul că blocul condus de Netanyahu ar obține între 51 și 52 de mandate. Cifra marchează o scădere substanțială față de cele 68 de locuri pe care se baza coaliția sa în legislativul precedent, scrie CNN.

Formațiunea premierului, Likud, rămâne cea mai puternică forță politică individuală, fiind creditată cu 25 până la 27 de mandate. Sistemul politic israelian depinde însă exclusiv de capacitatea de a construi coaliții, nu doar de statutul de cel mai mare partid, ceea ce face ca viitorul politic al liderului de la Ierusalim să fie complet incert.

O singură excepție a ieșit în evidență marți noapte: postul de televiziune Channel 14, apropiat premierului, a estimat blocul de dreapta la 60 de mandate, iar Likud la 30 de locuri. Întrucât sondajele exit-poll reprezintă doar estimări sociologice, cifrele exacte vor suferi ajustări pe măsură ce voturile fizice sunt numărate, un proces care se va întinde pe parcursul mai multor zile.

Drumul opoziției către o majoritate depinde de partidele arabe

Opoziția se confruntă, la rândul ei, cu un traseu extrem de sinuos către putere. Partidele care i se opun lui Netanyahu au adunat o majoritate clară a voturilor, fiind creditate cumulat cu 68 până la 70 de mandate. Această tabără este însă fragmentată ideologic între dreapta, stânga și centru, dar și profund divizată între formațiunile evreiești și cele arabe.

Partidul Yashar, condus de Gadi Eisenkot, s-a impus drept principala forță a opoziției, obținând între 21 și 23 de mandate. Totuși, accesul său la guvernare este condiționat matematic de o colaborare cu partidele arabe, o variantă pe care mai mulți lideri din opoziție o resping categoric.

În pofida rezultatelor neclare, ambii lideri au apărut în fața susținătorilor pentru a revendica un soi de victorie. De la sediul Likud din Ierusalim, Benjamin Netanyahu a salutat ceea ce a numit o reînnoire a încrederii publicului, evitând însă să proclame câștigarea directă a alegerilor. Liderul Likud a subliniat că partidul său rămâne cel mai votat din țară și a susținut că blocul de dreapta deține majoritatea în rândul publicului sionist, lansând totodată un avertisment dur împotriva unui executiv care s-ar sprijini pe „parlamentari arabi antisioniști”.

La Tel Aviv, Gadi Eisenkot a declarat în fața susținătorilor săi că societatea a votat împotriva continuării mandatului actualului prim-ministru. Fostul general, care și-a pierdut un fiu pe frontul din Fâșia Gaza, a transmis că un lider demn ar fi trebuit să accepte votul de neîncredere al poporului și să își anunțe retragerea din viața politică.

Cea mai mare prezență la urne din ultimii 27 de ani

Acest tur de scrutin a consemnat cea mai ridicată prezență la urne din 1999 încoace, depășind 77,7%. Mobilizarea a fost deosebit de puternică în comunitatea arabă, unde participarea a trecut de 75%, un record istoric pentru acest segment electoral care reprezintă aproximativ o cincime din populația Israelului.

Cele două mari formațiuni arabe, Lista Comună și Raam, sunt cotate cu un scor record de 17 până la 19 locuri. Nemulțumirile cetățenilor arabi au fost alimentate în mod direct de acțiunile miniștrilor radicali de dreapta din cabinetul Netanyahu, în special pe fondul creșterii alarmante a violențelor și criminalității în comunitățile lor.

Prezența masivă a alegătorilor arabi a stopat ascensiunea blocului guvernamental, însă complică masiv calculele lui Eisenkot. Acesta a fixat condiții stricte de colaborare, printre care recunoașterea caracterului evreiesc al statului Israel și definirea Hamas drept grupare teroristă ce trebuie anihilată, cerințe incompatibile cu viziunea majorității aleșilor arabi. În paralel, lideri-cheie ai opoziției de dreapta, printre care Avigdor Liberman și Naftali Bennett, au refuzat orice guvernare alături de partidele arabe.

Mingea ajunge în terenul președintelui: ar putea urma o criză politică

Următoarea etapă instituțională se va muta la reședința președintelui Isaac Herzog, după validarea finală a rezultatelor. Șeful statului va chema toate partidele la consultări la Ierusalim pentru a asculta recomandările lor oficiale pentru funcția de premier.

Președintele nu este constrâns să nominalizeze liderul celei mai mari formațiuni, ci îl va desemna pe politicianul despre care consideră că are șansele reale de a aduna o majoritate funcțională, de cel puțin 61 de parlamentari.

Candidatul desemnat va avea la dispoziție un termen inițial de 28 de zile, cu o posibilă prelungire de două săptămâni, pentru a încheia negocierile privind portofoliile ministeriale și programul de guvernare. Dacă tentativa eșuează, mandatul va fi transferat unui alt lider politic pentru încă patru săptămâni.

În situația în care niciun candidat nu coagulează o susținere majoritară, Knessetul poate propune o alternativă de compromis într-un interval scurt, iar în caz contrar, Israelul va fi împins automat într-o nouă rundă de alegeri anticipate, scenariul blocajului politic rămânând extrem de probabil.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News