Deși iarna începe din punct de vedere meteorologic pe 1 decembrie, debutul astronomic al sezonului rece are loc odată cu solstițiul de iarnă, când poziția aparentă a Soarelui pe cer reflectă mișcarea reală a Pământului în jurul acestuia.
De ce nopțile sunt mai lungi în timpul solstițiului de iarnă
„Fenomenul din luna decembrie desemnează perioada în care poziția Soarelui la amiază variază foarte puțin, acesta fiind aproape staționar pe cer în perioada solstițiului de iarnă. Abia după acest moment, Soarele începe să urce treptat mai sus la mijlocul zilei, semn al faptului că zilele încep să se lungească.
În timpul solstițiului de iarnă, nopțile ating cea mai mare durată din întregul an, deoarece Soarele urcă foarte puțin pe cer și rămâne vizibil pentru un interval scurt. La amiază, astrul se ridică la doar aproximativ 21° deasupra orizontului. În aceste condiții, ziua ajunge la minimul anual - aproximativ 8 ore și 50 de minute - în timp ce noaptea atinge durata maximă, de aproape 15 ore și 10 minute.
Spre deosebire de solstițiul de vară, la solstițiul de iarnă Soarele rămâne foarte jos pe cer chiar și la mijlocul zilei. Din acest motiv, razele sale ajung sub un unghi redus, iar umbrele obiectelor devin mai lungi decât în orice altă zi a anului. În emisfera sudică, fenomenul se petrece invers, marcând începutul verii astronomice.”, a explicat pentru Digi24.ro Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
Care este semnificația fenomenului astronomic
„Solstițiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, momentul în care Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, deasupra cercului de latitudine numit „Tropicul Capricornului”.
În această zi, răsăritul și apusul se deplasează simetric spre sud față de punctele cardinale est și vest, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.”, a mai precizat sursa Digi24.ro
De unde provine denumirea de solstițiu
Cuvântul solstițiu provine din latinescu „solstitium”. Este format din „sol”, care se traduce prin „soare” și „sitium”, derivat al cuvântului „stiti”, care înseamnă „a se opri”. De aici și definiția cuvântului prin “soare nemișcat”.
Tradiții și obiceiuri de Solstițiul de iarnă
Tradițiile legate de solstițiu au rădăcini extrem de vechi. Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare dedicată reîntoarcerii Soarelui provine din Mesopotamia antică, de peste 4.000 de ani. Festivitatea, care dura 12 zile, urmărea să-l ajute pe zeul Marduk (zeul suprem al Mesopotamiei, considerat apărător al ordinii și al echilibrului universului) să restabilească ordinea asupra haosului din regiune pentru încă un an.
Un alt element important al tradițiilor solstițiului îl constituie construcțiile megalitice (structuri sau monumente mari) menite să urmărească traiectoria Soarelui, precum „Stonehenge” în Anglia și „Newgrange” în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge, care datează din jurul anului 2050 î.Hr., au fost aliniate astfel încât lumina Soarelui să cadă într-un mod precis la apus în ziua solstițiului de iarnă.
Potrivit obiceiurilor străvechi, în nopțile în care se produce solstițiul, feriga înflorește miraculos, iar cei care reușesc să o surprindă se bucură de noroc în dragoste și prosperitate în casă. Deși feriga este o plantă inferioară care nu înflorește și se înmulțește prin spori, legenda a rămas vie în folclor, reflectând dorința oamenilor de a găsi protecție și noroc în cele mai întunecate nopți ale anului.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!