De ce ați decis să candidați pentru această funcție?

Violeta Gașițoi: Domeniul Apărării Drepturilor și Libertăților fundamentale ale Omului este unul dintre cele mai importante, atunci când ne dorim o societate democratică. Intenția vine din dorința de a contribui cu experiența mea la dezvoltarea, ori, mai bine spus, la reformarea acestei Instituții. Îmi doresc să fie o instituție practică și nu una teoretică, îmi doresc și cred că pot să contribui ca Avocatul Poporului să fie cu adevărat garantul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale fiecărui cetățean aflat pe teritoriul Republicii Moldova, fără nici o discriminare, indiferent de domeniul de activitate, opinie, apartenență politică ori alte criterii. În urma unei experiențe suplimentare prin care am văzut și am studiat cum activează instituția Ombudsmanului în US, în UE pot să vă spun ferm, că avem mult de lucru la nivel național și eu cred că pot să contribui la această schimbare.

Cum veți reuși să faceți ceva de la distanță?

VG: Nu intenționez să fac ceva de la distanță, eu voi face totul din Moldova pentru că nu am plecat definitiv peste hotare.

Vă întoarceți în țară indiferent de rezultatele concursului?

VG: Da, sigur, am mai spus aceasta, o să ne întoarcem indiferent de rezultatele concursului. Eu consider că pot să contribui la schimbare și din funcția mea de bază pe care o am, ce-i drept, nu am și nu voi avea aceleași pârghii pe care le are Avocatul Poporului pentru a aduce o schimbare reală la nivel național, dar măcar voi aduce o schimbare la nivel individual pe cauze individuale, așa cum am făcut până acum. Eu încă mai cred în schimbare.

Ce trebuie să facă de fapt un avocat al poporului?

VG: În primul rând, trebuie să înțelegem că Avocatul Poporului nu este persoana care merge în instanța de judecată să reprezinte cetățenii în litigii individuale.

Avocatul poporului este un mediator, scopul acestuia este de a promova și proteja drepturile și libertățile fundamentale ale omului la nivel național. Să intervină ori de câte ori este sesizat ori să se autosesizeze la încălcările Drepturilor Omului și să intervină cu recomandări prompte ca aceste încălcări să fie stopate, iar drepturile oamenilor să fie restabilite. O simplă recomandare nu este suficientă, mai e nevoie și de monitorizare și insistență permanentă ca acestea să fie puse în aplicare. Să investigheze orice sesizare și să vină cu soluții conform competențelor legale. Cu alte cuvinte să fie „scutul” împotriva ilegalităților și să pledeze pentru Respectarea Drepturilor Omului la nivel național, să fie portavoce a oamenilor în fața autorităților, acolo unde cel mai des cetățenii nu au acces liber.

Atunci când sunt probleme sistematice în domeniul încălcării Drepturilor Omului e nevoie de „scanat” problema, și de venit cu soluții către autoritățile statului, către Legislativ, Guvern, Președinte. Cu alte cuvinte, are rolul de a asigura ca drepturile cetățenilor să fie pe deplin respectate de către toate instituțiile naționale. Acest obiectiv este esențial pentru că el trebuie să ajute instituțiile statului să îmbunătățească deschiderea, eficacitatea și apropierea de cetățeni.

Dar până acum își îndeplineau obligațiunile ombudsmanii?

VG: Păi, haideți împreună să analizăm. Această instituție are 23 de ani, a trecut prin mai multe reformări, și a avut mai mulți conducători, s-a schimbat ceva la nivel național în domeniul respectării Drepturilor Omului? Instituția a trecut mai multe evaluări din partea organizațiilor internaționale la prima evaluare am avut peste 160 de recomandări, la a doua evaluare peste 230 de recomandări, ceea ce ne arată că încălcările în domeniul Drepturilor Omului pe teritoriul Republicii Moldova nu au dispărut, dar au devenit și mai multe. În evaluarea a treia, la fel, avem foarte multe recomandări din partea instituțiilor internaționale prin care ni se spune exact ce trebuie să îmbunătățim, iar aceasta trebuie să ne pună pe gânduri. Nu neapărat că este vina Ombudsmanilor, problema este una de sistem. Trebuie să înțelegem că nu e suficient să scriem rapoarte despre încălcările Drepturilor Omului, este nevoie să venim cu soluții reale și practice către autorități, de insistat ca Legislativul, Guvernul, Președinția să audă mesajul și să aplice toate recomandările.

Cum credeti, care erau impedimentele cele mai importante - lipsa de dorință, de pârghii sau de finanțe?

VG: Toate trei împreună. Autoritățile niciodată până acum nu au dat nicio importanță acestei instituții. Dar nici instituția nu a fost foarte insistentă, în opinia mea, dacă e să urmăriți în acești 23 de ani activitatea ei. Finanțarea e o istorie aparte, nu cred că e cel mai mare impediment pentru că instituția a fost mereu susținută de organizațiile internaționale și mai puțin de instituțiile naționale. În Raportul UN Human Rights Council UPR Working Group plasat pe pagina web instituției este indicat citez - rata medie de eficacitate a activității la nivel de instituție constituie 69%. Oficiul AP realizează parțial funcțiile și atribuțiile care îi revin, din cauza gradului scăzut de ocupare a posturilor. Competențele profesionale (gândire, abilități de analiză și sinteză, soluționarea problemelor) limitate și/sau lipsa acestora contribuie la realizarea insuficientă sau relativ necalitativă a celor mai complexe funcții și atribuții ale instituției. Ca rezultat, instituția dispune de un deficit de produse cheie calitative (care fac diferența). În raportul ombudsmanului se recunoaște că este nevoie de formare profesională continuă a personalului instituției.

Acestea sunt constatări oficiale și publice, nu sunt constatările mele.

Are vreo legătură decizia dvs cu îndemnul PAS către diasporă de a trimite CV-uri pentru a candida la anumite funcții?

VG: Nu, nu are nicio legătură, eu am depus dosarul meu când a fost deschis primul concurs, până la alegerile anticipate. Dacă vă aduceți aminte, atunci a fost altă comisie specială. Concursul nu a avut loc probabil din cauza că am intrat în alegeri anticipate, nu am fost atunci informați despre soarta dosarelor noastre. Acum, când a fost anunțul de participare, doar am confirmat că îmi mențin candidatura și am reînnoit dosarul cu actele solicitate după noul regulament.

Ați avut vreo comunicare cu exponenți ai guvernării, spre exemplu despre „respectarea angajamentelor partidului" la care se face deseori trimitere?

VG: Nu, eu nu cunosc personal pe nimeni de la guvernare, nimeni nu m-a contactat și nici eu pe nimeni niciodată nu am contactat deci, nu am avut cu ei nicio comunicare pe nicio temă.

Dvs mai credeți în concursuri corecte în R.Moldova?

VG: Eu cred în mine. Eu nu pot să spun absolut nimic despre acest concurs pentru că reiterez nu cunosc membrii Comisiei decât pe unii pe care îi cunosc din știri. Despre membrii altor comisii la alte concursuri la fel nu mă pot expune că nu am candidat vreodată în funcții publice. Eu cred că mai avem oameni onești în fiecare comisie. La fiecare concurs eu cred că au existat și vor exista oameni integri și onești dar deja dacă sunt în minoritate ori majoritate, deja se va vedea la final.

De regulă, cei care nu trec un concurs și spun după aceasta că „e o schemă moldovenească, să nu zicem viciată” chiar, sunt percepuți ca niște frustrați. În acest caz, cum pot fi îmbunătățite practicile, dacă punctele slabe nu sunt evaluate obiectiv?

VG: În mod normal, comisia care a fost numită în baza legii, are dreptul și puterea de a alege candidații la funcții publice conform legislației în vigoare. Criteriile de selectare pot fi bazate cât pe viziuni politice, profesionale ori convingerea personală a fiecărui membru al comisiei. Foarte des, partidele politice care au câștigat alegerile decid candidații care trebuie să fie numiți în funcție la ședințele lor ordinare ori extraordinare.

Există două teorii în această privință. Prima teorie, acceptată în majoritatea statelor, spune că este și normal că partidele politice care au câștigat alegerile își formează propriile echipe reieșind din criteriile pur politice. A doua teorie, folosită în țările cu o democrație avansată, ne spune că atunci când e creat un concurs public, nu trebuie să prevaleze caracterul politic al alegerii candidatului dar e nevoie să fie criterii clare, obiective și prealabil stabilite privind principiile de evaluare a candidaților.

Am să vă întreb direct, având în vedere multe speculații, aveți vreo promisiune ca veți învinge în acest concurs? Poate sunteți verisoara cuiva?

VG: Nu, nu am nici o promisiune de la nimeni și nici verișori nu am nici în comisia de selectare și nici la guvernare. Am decis să particip exclusiv din considerentele profesionale pe care le dețin.

Am văzut că și unii colegi de breaslă, cu care ați „luptat" pe dosare cot la cot, v-au descalificat cumva, inainte de finish. Care este motivul unor asemenea reacții?

VG: În profesia mea ca avocată, apărător al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului foarte des mă confrunt cu partea opusă. De regulă, oponenții tot sunt avocați și intrăm în dezbateri legale, contradictorii pe anumite cauze la nivel profesional. Deseori, unii avocați iau aceste dezbateri personal și nu profesional. Foarte des, unii/unele din ei/ele trec la atac la persoană din cauza neprofesionalismului. Nu vreau să mă expun la fiecare mesaj al oponenților, pentru că sunt ori au fost oponenți în dosare pendinte, azi putem reprezenta aceiași clienți mâine putem fi oponenți, tot ce știu e că profesionalismul trebuie să prevaleze și nu emoțiile personale. În viziunea mea e un comportament obișnuit, știți vorba cu trei juriști și patru opinii, păi iată e una din cazuri. Mai mult ca atât toate aceste aprecieri sunt niște frustrări ale persoanelor pe care nu merită să le comentez. Atunci când cineva ne critică înseamnă că am făcut un lucru bun pentru societate. Se spune că oamenii îți iartă absolut totul, dar nu îți pot ierta succesul, cam despre aceasta sunt și reacțiile despre care menționați.

Doamna Gașițoi, vă mulțumim pentru interviu și vă urăm succes!

---