Ideea este că voi ați pierdut începutul. Nu l-ați văzut. Totul a început la începutul lunii noiembrie, mai exact pe 15 noiembrie. N-am spus niciodată această zi până acum: ziua în care au apărut știrile despre moartea Andreei. Așa a început calvarul meu.
Atunci am apărut pe rețelele sociale în stările în care eram, iar oamenii care mă urmăresc zi de zi îmi scriau: Doina, ceva nu e bine cu tine. Ești sigură că ești bine?
Eu vorbeam despre subiecte, făceam reclame și, din senin, începeam să plâng. Simțeam, încă de la începutul lunii, că ceva nu e în regulă. Respirația nu mai era aceeași — trăgeam aer, dar simțeam că nu ajunge până în plămâni.
Apoi, cu fiecare zi, simțeam o presiune tot mai mare pe piept. Au apărut și durerile de inimă. Și mă întrebam: De când doare inima? Mă speriau toate aceste senzații. După care au început atacurile de panică.
Am făcut un set de analize, investigații — și le-am arătat pe toate acolo. Inclusiv concluziile medicilor la care mergeam.
Țin minte perfect cum medicul care mi-a făcut electrocardiograma mi-a spus: Nu, ai o inimă sănătoasă, bătăile sunt în regulă. Tu ai depresie, dragă mea.
Apoi, la ecografia organelor interne, medicul mi-a zis: Ai ochii stinși. Du-te la un neurolog, la un psihoterapeut sau chiar la un psihiatru.
Aveam nevoie de un restart, de o reîncărcare. Mi-a prescris tratament și mi-a zis clar: Să nu te sperii. Ia tratamentul exact cum ți-l dau eu. Ne vedem peste două luni și decidem mai departe.
Și iată că, de luni, cu îndrumarea medicului, am început să ies din acest proces. Foarte mulți cred că m-am oprit din proprie inițiativă — dar nu, niciodată nu trebuie să faceți asta”, a dezvăluit aceasta.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!