Franța se îndreaptă către al cincilea prim-ministru în mai puțin de doi ani, un record sumbru care subliniază stagnarea și deziluzia ce au marcat al doilea mandat al președintelui. Inamicii politici din partidul de extremă stânga Franța Nesupusă (LFI) cer chiar direct demisia lui Macron, dar puțini analiști politici cred că acest lucru este probabil.
Ce a dus la criza politică și ce urmează
Căderea lui Bayrou a venit după ce acesta și-a asumat printr-un vot de încredere de urgență dezbaterea privind datoria publică a Franței. El a petrecut vara avertizând asupra „amenințării existențiale” cu care se confruntă Franța dacă nu începe să abordeze datoria de 3,4 trilioane de euro. În bugetul pentru 2026 a propus eliminarea a două sărbători legale și înghețarea plăților sociale și a pensiilor, cu scopul de a economisi 44 de miliarde euro.
Însă partidele de opoziție au văzut votul de luni ca pe o oportunitate de a-și regla conturile cu Bayrou și, prin el, cu Macron. Fără o majoritate în Adunarea Națională, Bayrou a fost învins prin voturile stângii și ale extremei drepte.
Unii comentatori au descris căderea sa drept un act de sinucidere politică: nu era obligat să convoace votul de încredere anticipat și ar fi putut petrece lunile următoare încercând să construiască sprijin.
În discursul său, Bayrou a spus că se gândește mai mult la istorie decât la politică, avertizând că „supunerea față de datorie este la fel ca supunerea față de arme” și că nivelul actual al datoriei înseamnă „aruncarea tinerilor în sclavie”.
„Poate că aveți puterea să doborâți guvernul. Dar nu puteți șterge realitatea”, a spus el.
Reacții și urmări pe scena politică
Avertismentele lui Bayrou nu au avut ecou nici în parlament, nici în societate. Deputații de stânga și de extremă dreapta l-au acuzat că încearcă să mascheze responsabilitatea sa și a lui Macron pentru situația actuală a Franței. În țară, sondajele arată că puțini francezi consideră controlul datoriei o prioritate națională, preocupările principale fiind costul vieții, securitatea și imigrația.
O mișcare numită Bloquons Tout („Să blocăm totul”) a promis un val de proteste și boicoturi împotriva politicilor lui Macron începând de miercuri. Mai multe sindicate au convocat manifestații pentru 18 septembrie.
Economiștii avertizează că Franța se confruntă cu o provocare financiară uriașă, costul serviciului datoriei urmând să crească de la 30 de miliarde de euro în 2020 la peste 100 de miliarde euro în 2030. Necesitatea de a reduce cheltuielile vine în contextul în care Macron promite fonduri suplimentare pentru apărare, iar opoziția de stânga și de extremă dreapta cere abrogarea ultimei reforme a pensiilor, care a ridicat vârsta de pensionare la 64 de ani.
Bayrou a preluat funcția în decembrie trecut, după ce Michel Barnier a eșuat să obțină adoptarea bugetului. El a reușit să treacă propriul buget printr-un pact de neagresiune cu socialiștii, dar relațiile au degenerat după ce o conferință privind reforma pensiilor nu a ținut cont de cererile acestora.
Acum, unii speculează că Macron ar putea numi un premier de stânga, după eșecurile cu conservatorul Barnier și centristul Bayrou. Totuși, Partidul Socialist cere o ruptură totală de politicile pro-business ale președintelui și abrogarea reformei pensiilor, ceea ce ar însemna practic anularea moștenirii lui Macron. Prin urmare, este mai probabil ca Macron să se orienteze mai întâi către o figură din propria tabără, numele vehiculate fiind ministrul Apărării Sébastien Lecornu, ministra Muncii Catherine Vautrin și ministrul de Finanțe Éric Lombard.
Așadar, opțiunile președintelui includ numirea unui nou prim-ministru din zona de centru-dreapta, o pivotare spre stânga și găsirea unei persoane compatibile cu Partidul Socialist, sau dizolvarea parlamentului și organizarea de noi alegeri.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!